citat

Nu va mai asumati superioritatea pentru ca pielea voastra e alba. Nu va mai asumati superioritatea pentru ca va excitati la vederea sexului opus. Nu va mai asumati superioritatea pentru ca v-ati nascut aici si nu in Somalia. Voi personal NU ati facut absolut nimic ca sa fiti ceea ce v-a fost daruit sa fiti. N-aveti decat sa va bateti cu pumnii in piept pentru ce ati obtinut prin educatie si munca si prin puterea voastra de decizie. Pa.

harward tudor octavian

Nu contează ce-am făcut la Harvard. De fapt n-am făcut altceva decât să mă găsesc câteva zile acolo, în campusul universitar. Con­tează doar ce am gândit mult timp după aceea. Dar şi mai mult con­tează motivele care m-au incitat să ajung acolo. Unele lucruri în­cep cu sfârşitul. Motivele mi le-am precizat târziu, la câţiva ani du­pă ce amintirile au început să se amestece. Multe înfăptuiri îşi do­ve­desc noima abia după ce le-ai lă­sat în urmă. Nevoia imperioasă de a ajunge într-un loc sau altul de pe planetă se explică, la mulţi oa­meni, şi prin aceea că multă vre­me n-au avut nici o şansă de a că­lă­tori atât de departe şi spre destinaţii atât de exclusiviste. Ce să fi căutat eu, la cincizeci de ani, la o universitate în toate privinţele prohibitivă, pentru cei de condiţia mea şi nu doar la o vârstă a studenţiei? Ei bine, m-am dus tocmai pentru că n-avea sens. Pentru că îmi fusese un fruct interzis. Avea mai mult sens decât dacă aş fi avut şaptezeci de ani, dar mai pu­ţin decât dacă aş fi fost tânăr.

M-am preumblat câteva zile în Harvard, prin clădiri, biblio­teci, laboratoare, cămine şi prin restaurantele studenţilor şi ale profesorilor. Când printr-un noroc, dublat de o chemare pe cât de în­de­lun­ga­tă, pe atât de confuză, re­uşeşti o pre­zenţă într-un loc prin de­finiţie inabordabil, te aştepţi ca acolo totul să fie altfel. Iar când per­cepi re­a­litatea cea mai banală sub im­periul ideii că ea trebuie să fie în toa­te privinţele deosebită de re­a­li­tatea de unde ai plecat, ea chiar este alta. Vezi, simţi, miroşi şi tră­ieşti intens ceva ce nu există.

La Harvard, m-am lungit pe ga­­zonul, pe care obişnuiau să se odihnească în pauze studenţii, şi mi-am cufundat faţa în el. Ce putea să fie altceva decât iarbă? Un ga­zon cu o igienă remarcabilă, totuşi iarbă. Parfum am gândit că trebuie să fie şi parfum am căpătat! Mi-s şi azi nările pline de mireasma gazonului de la Harvard. Când îţi bagi nasul unde nu-i de tine, nă­­rile au un rol important. La Harvard, am adulmecat o lume de care străbunii mei nici nu auziseră, iar eu am ştiut că n-avea să fie niciodată şi lumea mea. S-a petrecut însă un miracol. Aş fi avut toate motivele să mă simt un străin, să am senzaţia că toţi se uită la mine ca la un intrus, dar n-a fost aşa. La Harvard m-am simţit acasă. Aceasta e adevărata calitate a unei universităţi de rang mare, că e mamă bună pentru toţi fiii ei.

Una din cărţile cele mai res­pectate ale unui autor de "Jurnale de călătorie" şi "Memoriale", is­to­riseşte un voiaj de-al său în Mexic. Voiajul fusese unul oficial şi foarte scurt, de numai trei zile, dar cine citea volumul de circa două sute de pagini putea să creadă că omul colindase Mexicul luni de-a rândul. În anii 1980, când a apărut cartea, am socotit-o o impostură. Acum n-o mai consider aşa. Unora le e destul un ceas în Paris, ca să trăiască Parisul cât un obtuz într-o săptămână.

copy

Avantaje si dezavantaje ale diverselor tipuri de fete


"Simpatica - 'Bilete pentru meciul de box? Vai iubitule, nu trebuia'
Cunoscuta si ca: Super fata, Pretioasa, Sufletul din gasca baietilor, Colega de apartament
Avantaje: Vesela , agreabila, buna
Dezavantaje: S-ar putea sa se 'trezeasca', intr-o buna zi

�

Eterna 'urlatoare' - 'Nu esti bun de nimic, un lenes care traieste degeaba! Nu vezi ca nu ma faci fericita??'
Cunoscuta si ca: Diavolita, Gaita
Avantaje: Iti da atentie...
Dezavantaje: ...prea multa

�

Plangareata - 'Oh, capul meu. Ma doare rau. Ma dor si picioarele. Ah, ce crampe am. Si uite, mi-a aparut celulita!'
Cunoscuta si ca:, Miorlaita, Morocanoasa, Vaicarita
Avantaje: Previzibila
Dezavantaje: Contagioasa

�

Sefa - 'Stai drept! Poarta si tu alt tricou! Tunde-te! Ia-ti un job ! Fa si tu niste bani! Nu te mai uita asa la mine!'
Cunoscuta si ca: Mana de fier, Generalul, Domnisoara 'stie-tot'
Avantaje: De cele mai multe ori are dreptate
Dezavantaje: De cele mai multe ori are dreptate, dar ce conteaza?

�

Indecisa - 'Nu pot sa ma hotarasc. Ar trebui sa imi schimb prietenii, scoala, bluza, tunsoarea si culoarea parului?'
Cunoscuta si ca: Ingrijorata, 'Ce ma fac, iubitule!'
Avantaje: Usor de 'manevrat'
Dezavantaje: Prea usor de 'perturbat'

�

Agitata - 'Am o idee. Hai sa ne imbatam si sa ne distram pana picam lati. Am mai facut chestia asta. E super!!!'
Cunoscuta si ca: Nebuna, De neinfranat, Fata de distractii
Avantaje: Distractie... mai multa decat vei putea duce
Dezavantaje: Nu te poti baza pe ea

�

Matura - 'Nu gasesc nimic haios in desenele ale animate la care tot te uiti'
Cunoscuta si ca: Fata fara Distractie, Intepata, Icebergul
Avantaje: Prietenii te vor compatimi
Dezavantaje: Nu vei avea prieteni

�

Martzianca - 'Acest dans sper ca te va face sa intelegi cat de mult inseamna relatia noastra pentru mine'
Cunoscuta si ca: Ciudata, Vineri 13, Vesti Proaste
Avantaje: Distractiva
Dezavantaje: Isi va citi poeziile in public

Fata viselor tale - 'Sunt multumita de tine asa cum esti, frumosul si genialul meu iubit. Cred ca e cazul acum sa facem sex nebun si dezlantuit.'
Cunoscuta si ca: Cea mult Asteptata, Zeita, Femeia Perfecta, Perfectiunea Intruchipata
Avantaje: haioasa, inteligenta, dezinhibata
Dezavantaje: Nu va avea ce sa faca cu tine."
Sursa : Askmen

Ce ziceti dragalasi barbati?
Recunoasteti in aceste tipuri de fete iubitele , partenerele de viata pe care le "detineti in dotare"?

dela

Cum sa traiesti frumos fara iubire?... Cum sa visezi sa umbli ori sa zbori?... Cum sa cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sa inoti prin marile de flori, cum sa te bucuri de intreaga fire?... Si viata ta sa-si afle implinire fara minunea care da fiori?... Iar daca tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar daca eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru ca te cunosc e de vina... numai ea... dragostea... Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea... Mi-e dor de tine, doar asta stiu." UNDE A FUGIT IUBIREA! Un pic haotic, un pic molcom pasii ma poarta spre tine. Oriunde ai fi, ei stiu drumul. Ma poarta departe in zari, pe carari neumblate, neintinate. Soarele zambeste primavaratic, degajand pulbere de lumina rosiatica. Cerul de un albastru mefient ma indeamna sa continui, sa te gasesc. Pretutindeni oameni senini, increzatori. Ii privesc melancolic, cu interes. Toti ascund mii de povesti, trairi, secrete. Mi-as dori sa-i ascult pe fiecare in parte. Vantul le aduce tainele mai aproape de mine, soptindu-mi la ureche picaturi de secrete prozaice. Te gasesc mereu in acelasi loc, tacut, ganditor. Privesti cerul, desenezi amintiri in nisipul ud. Incerci sa descifrezi decrepitudinea anilor. Miscarea telurica a genelor, felul cum iti treci mana prin parul ars de soare, surasul incandescent, provocator spun mai mult decat o mie de cuvinte. Iti aprinzi o tigara asteptand deznodamantul. Fumul de un gri uscat se inalta jucaus dar rabdator schitand scene, trairi enigmatice. Cunosc aceasta sarada, ma vad in povestile desenate de fumul buclucas pe fundalul de un albastru istovitor. Ma privesc in oglinda cerului si zambesc afabil. Sunt timida, grabita, fascinata. Ma tii de mana, pasesti hotarat, trufas, vorbesti mult, cu incredere iar stropii de ploaie ne sunt martori. Suntem liberi, incredibil de nebuni si frumosi. Vorbeam vorbe lapidare, paseam pe pasi de dans obscuri, iubeam iubirea, strazile, oamenii, marea, ma iubeai pe mine. Sa fi trecut ani de atunci? Sau poate toate acestea se intamplau ieri? Stingi tigara si odata cu ea nostalgia vremurilor de mult apuse. Sunt chiar in spatele tau. Te intorci si ma privesti tacut. Ma arde aceasta privire de gheata. Stiu cum ai fi vrut sa fie dar viata a decis altfel. As vrea sa-mi spui orice dar sa nu ma mai privesti condensat, cu patima. “Unde a fugit iubirea noastra?” a venit in cele din urma intrebarea. Mereu aceleasi cuvinte , aceasi intrebare retorica presarata cu reminiscente, dezamagire, nostalgie, franturi de ganduri. Iti aprinzi o alta tigara, indreptandu-ti privirea spre zari diavolesti. Mi-as dori sa-ti raspund, macar de aceasta data, insa nu stiu raspunsul, nu stiu de ce ma intorc mereu aici la tine, incorsetata parca intr-o spirala ludica. Mi-as dori sa pun capat acestei agonii, mi-as dori sa mai pot simti ceva, orice. Piscurile cotidianului se vad undeva in departare, nisipul tremura frenetic sub talpile mele incremenite. Ma indepartez usor ca de fiecare data fara a izbuti a dezlag lacatele din sufletul meu. Dar ma voi intoarce curand si poate atunci voi sti raspunsul!

mirela

Un lung tren ne pare viata;

Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne mai dam seama

Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte

Unde stam cate-un minut;
Pana sa ne mai dam seama,

Suna... pleaca... a trecut...

Iar durerile sunt statii

Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si, in ciuda noastra parca,

Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare

Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,

La vreo gara ce-o dorim.
Ne trec zilele... trec anii...

Clipe sfinte si dureri,
Asteptand, hraniti de visuri,

Noi momente de placeri.

andrei plesu

Andrei Plesu

Eul propriu ca obsesie



In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu, o obsesie.



E normal, pana la un punct, sa fim preocupati de noi insine. Sa ne ingrijim de mintea si de corpul nostru, sa ne dorim o viata confortabila, o cariera implinita, un amplasament social impozant sau, macar, convenabil. E firesc sa acordam o atentie speciala proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie. Traiesc halucinati de ei insisi, de micile (si marile) lor ambitii, de imaginea lor, de ograda baroca a vanitatii lor. Pustiesc totul in jur etalandu-si, aproape obscen, portretul propriu. Lumea in intregul ei si oamenii din jur par sa fie instrumentele de ocazie al destinului lor, ale planurilor lor imediate si de perspectiva. Rezultatul e dizgratios si contra-productiv. Indivizii pe care ii am in vedere folosesc orice imprejurare ca sa vorbeasca despre ei. Sunt subiectul lor predilect la receptii, vernisaje, mese amicale, pe strada, in autobuz, peste tot unde poti avea ghinionul sa-i intalnesti. Te tin de nasture si vorbesc precipitat, cu patima, dinaintea privirilor tale impaienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinara, tocmai au terminat o carte, tocmai au patit ceva incredibil, tocmai vor sa te viziteze sau sa-i vizitezi, ca sa discute pe indelete despre biografia lor interioara sau publica. Vor sa-ti arate ceva, sa-ti propuna ceva, sa-ti ceara ceva. Vor sa te implice in traseul lor. Nu iau in calcul posibilitatea sa ai, la randul tau, propriul tau traseu, proiectele tale, prioritatile tale. Isi insusesc timpul tau si se joaca, impetuos, cu nervii tai. Iti fac agenda. Existi pentru a-i sluji. Fara sa-si dea seama, te trateaza ca pe un neant util. Neant, pentru ca, substantial, nu dau doi bani pe existenta ta, pe libertatea ta, pe dreptul tau de a decide singur ce vrei si ce nu vrei sa faci. Dar neant util, pentru ca poti capata o functie in viata lor. Le poti scrie o prefata, le poti lansa o carte, le poti face rost de o slujba, de o editura, de o bursa, de o relatie. Sau, pur si simplu, le poti asculta, indelung, discursul de la care altii, mai abili, au reusit sa se eschiveze. Degeaba le spui ca esti intr-o perioada grea, ca n-ai timp nici pentru obligatiile personale, ca esti depasit de prea multe solicitari centrifugale. Tenacitatea lor e indemolabila. „Trebuie sa poti, stiu ca poti, sa nu zici ca nu poti !" „N-o sa-ti para rau !"

Imi amintesc de o replica a lui Constantin Noica, asaltat, cum era, de cohorte intregi de „admiratori", decisi sa obtina de la el tot soiul de beneficii, mai mult sau mai putin culturale: „Draga domnule, draga doamna, la varsta mea pot spune ca mai am de trait 736 de zile. Aveti motive suficient de puternice ca sa-mi cereti sa va daruiesc cateva dintre ele ?" Pentru egolatri, „motive suficient de puternice" exista intotdeauna. „Ceilalti da, ceilalti ar trebui sa inteleaga si sa va crute ! Dar cazul meu e diferit. Pentru mine merita sa faceti o exceptie !".

Daca cei obsedati de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru „victimile" elanului lor auto-referential, trebuie sa spunem ca, in adanc si pe termen lung, ei sunt o pacoste si pentru ei insisi. Incapacitatea de a-si lua distanta fata de tine, concentrarea maniacala pe interesul tau, pe marotele tale, pe dorintele si obiectivele tale sfarsesc prin a te izola de comunitatea ta si de identitatea ta reala. E si „slava desarta" si lipsa de umor si simptom paranoic. Nu-ti poti gasi rostul adevarat daca nu stii, din cand in cand macar - si nu prea rar - sa uiti de tine.

Andrei Plesu - 09 dec 2010

http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Eul_propriu_ca_obsesie_7_385831416.html

cine ai fi

CINE AI FI TU, FARA POVESTEA TA?

Chiar vrei sa afli adevarul? Investigheaza fiecare afirmatie, folosind cele patru intrebari. Cele patru intrebari sunt:


1. E adevarat?
2. Poti fi absolut sigur ca e adevarat?
3. Cum reactionezi, ce se intampla cand crezi acest gand?
4. Cine ai fi tu, fara acest gand?

Aceasta carte este o colectie de cincisprezece dialoguri, pe care Byron Katie le-a purtat cu diferiti oameni care au participat la intalniri cu ea, in mai multe locatii din Statele Unite si Europa. Unii dintre cei care au lucrat cu Katie sufereau de boli chinuitoare, altii erau parasiti in dragoste sau treceau prin divorturi neplacute, iar altii erau pur si simplu iritati din cauza unui coleg de lucru sau a cresterii chiriei. Cine ai fi tu, fara povestea ta?Ceea ce aveau cu totii in comun era disponibilitatea de a pune intrebari, cu ajutorul lui Katie, legate de gandurile dureroase care reprezentau adevarata cauza a suferintei lor. In fiecare caz, vedem cum Katie, cu mintea sa agera si imensa sa blandete, a ajutat fiecare persoana sa descopere pentru sine ca, ceea ce pana atunci se prezenta ca o realitate de necontestat, nu era chiar asa.

Desi aceste dialoguri constituie o lectura fascinanta – unele sunt in acelasi timp foarte amuzante, dar si profund miscatoare – ele sunt menite, in principal, sa serveasca drept instrumente de invatare. Fiecare dialog a avut loc in fata unui public. Katie nu a pierdut niciodata legatura cu acel public, amintindu-le in mod repetat tuturor, sa urmareasca dialogurile in sinea lor si sa-si puna singuri intrebarile pe care trebuiau sa si le puna participantii. Dialogurile dintre Katie si acesti voluntari sunt o punere in scena, exterioara, a exact genului de dialog pe care fiecare cititor il poate purta cu propriile ganduri. Rezultatul – chiar si in situatia aparent cea mai cumplita – poate fi o eliberare si o bucurie de neimaginat.

Din 1986, Byron Katie a prezentat Lucrarea in fata a milioane de oameni din intreaga lume, in cadrul unor evenimente publice, cu intrare gratuita; in inchisori, spitale, biserici, corporatii, universitati si scoli; la seminarii de week-end; si la Scoala ei de noua zile, unde este predata Lucrarea. Ea este autoarea best-seller-urilor: A iubi ceea ce este, Am nevoie de dragostea ta – Este adevarat? si O mie de denumiri pentru Bucurie si Schimba lumea, punandu-ti gandirea sub semnul intrebarii.

Autor: Byron Katie