dela

Cum sa traiesti frumos fara iubire?... Cum sa visezi sa umbli ori sa zbori?... Cum sa cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sa inoti prin marile de flori, cum sa te bucuri de intreaga fire?... Si viata ta sa-si afle implinire fara minunea care da fiori?... Iar daca tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar daca eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru ca te cunosc e de vina... numai ea... dragostea... Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea... Mi-e dor de tine, doar asta stiu." UNDE A FUGIT IUBIREA! Un pic haotic, un pic molcom pasii ma poarta spre tine. Oriunde ai fi, ei stiu drumul. Ma poarta departe in zari, pe carari neumblate, neintinate. Soarele zambeste primavaratic, degajand pulbere de lumina rosiatica. Cerul de un albastru mefient ma indeamna sa continui, sa te gasesc. Pretutindeni oameni senini, increzatori. Ii privesc melancolic, cu interes. Toti ascund mii de povesti, trairi, secrete. Mi-as dori sa-i ascult pe fiecare in parte. Vantul le aduce tainele mai aproape de mine, soptindu-mi la ureche picaturi de secrete prozaice. Te gasesc mereu in acelasi loc, tacut, ganditor. Privesti cerul, desenezi amintiri in nisipul ud. Incerci sa descifrezi decrepitudinea anilor. Miscarea telurica a genelor, felul cum iti treci mana prin parul ars de soare, surasul incandescent, provocator spun mai mult decat o mie de cuvinte. Iti aprinzi o tigara asteptand deznodamantul. Fumul de un gri uscat se inalta jucaus dar rabdator schitand scene, trairi enigmatice. Cunosc aceasta sarada, ma vad in povestile desenate de fumul buclucas pe fundalul de un albastru istovitor. Ma privesc in oglinda cerului si zambesc afabil. Sunt timida, grabita, fascinata. Ma tii de mana, pasesti hotarat, trufas, vorbesti mult, cu incredere iar stropii de ploaie ne sunt martori. Suntem liberi, incredibil de nebuni si frumosi. Vorbeam vorbe lapidare, paseam pe pasi de dans obscuri, iubeam iubirea, strazile, oamenii, marea, ma iubeai pe mine. Sa fi trecut ani de atunci? Sau poate toate acestea se intamplau ieri? Stingi tigara si odata cu ea nostalgia vremurilor de mult apuse. Sunt chiar in spatele tau. Te intorci si ma privesti tacut. Ma arde aceasta privire de gheata. Stiu cum ai fi vrut sa fie dar viata a decis altfel. As vrea sa-mi spui orice dar sa nu ma mai privesti condensat, cu patima. “Unde a fugit iubirea noastra?” a venit in cele din urma intrebarea. Mereu aceleasi cuvinte , aceasi intrebare retorica presarata cu reminiscente, dezamagire, nostalgie, franturi de ganduri. Iti aprinzi o alta tigara, indreptandu-ti privirea spre zari diavolesti. Mi-as dori sa-ti raspund, macar de aceasta data, insa nu stiu raspunsul, nu stiu de ce ma intorc mereu aici la tine, incorsetata parca intr-o spirala ludica. Mi-as dori sa pun capat acestei agonii, mi-as dori sa mai pot simti ceva, orice. Piscurile cotidianului se vad undeva in departare, nisipul tremura frenetic sub talpile mele incremenite. Ma indepartez usor ca de fiecare data fara a izbuti a dezlag lacatele din sufletul meu. Dar ma voi intoarce curand si poate atunci voi sti raspunsul!