Un lung tren ne pare viata;
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne mai dam seama
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte
Unde stam cate-un minut;
Pana sa ne mai dam seama,
Suna... pleaca... a trecut...
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si, in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gara ce-o dorim.
Ne trec zilele... trec anii...
Clipe sfinte si dureri,
Asteptand, hraniti de visuri,
Noi momente de placeri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu