Mod de preparare
Drobul de miel de Pasti, o reteta minunata pentru sfintele Sarbatori Pascale ...
Spalam organele si prapurul in mai multe ape. Cat timp pregatim compozitia pentru drob tinem prapurul intr-un castron cu apa rece.
Fierbem organele de miel in apa cu sare, luand spuma de cate ori este nevoie. In acest timp tocam si calim ceapa. Dupa ce au fiert maruntaiele le lasam sa se raceasca, apoi le tocam prin masina. Adaugam ouale, verdeata tocata, ceapa calita, piper, sare si amestecam pana se omogenizeaza compozitia.
Cu aceasta compozitie umplem prapurul pe care l-am pus intr-o tava de cozonac, unsa cu ulei si tapetata cu hartie de copt. La mijlocul umpluturii vom pune ouale fierte si curatate. Invelim tocatura si dam la cuptor la 180°C pentru aproximativ 30 de minute.
Il lasam sa se raceasca inainte ssa il taiem. Il servim rece cu salata verde sau legume de sezon.
Pofta buna!
Citeste cele mai proaspete retete direct de pe telefonul tau mobil : m.bucataras.ro
sâmbătă, 30 aprilie 2011
joi, 28 aprilie 2011
dclar pe propia raspundere
Muzică lăutărească, fuste creţe, gypsy rock, gypsy electro şi gypsy punk. „Gypsy style" e „trendy şi cool", nu? One woman show-ul Alinei Şerban reface traseul maturizării unui copil de la momentul în care orice e „cool" numai să fii „de etnie" nu, până la momentul în care poate spune fără pic de ruşine „sunt ţigancă".
Declar pe propria răspundere că nu vreau să ne mutăm. Declar pe propria răspundere că nu vreau să dorm aici. Declar pe propria răspundere că acum trebuie să iau singură viaţa în piept şi s-o înving. Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată până-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
Aşa sună „statementul"/ invitaţia la noul spectacol al Teatrului Luni de la Green Hours „Declar pe propria răspundere", scris şi jucat de Alina Şerban, o fată „de etnie", absolventă de actorie şi care, între timp, a făcut şi un stagiu de pregătire la New York. Dezvoltat de actriţă ca un solo-performance şi prezentat în diverse forme, proiectului i s-au adăugat, din decembrie, regizorul David Schwartz şi, pe post de asistent dramaturgie, actriţa Alice Monica Marinescu. Nu trebuie uitat Cătălin Rulea, care pe parcursul reprezentaţiei cântă la instrumente muzicale pentru copii, pahare şi alte obiecte. Deloc „gypsy style", pentru că nu asta s-a dorit, dar foarte interesant.
Plecând de la fragmente din jurnalul personal al Alinei Şerban, spectacolul reface istoria copilăriei şi a adolescenţei acesteia, o istorie a unei fete care a aflat pe propria piele ce înseamnă „să girezi cu casa" şi care a trăit într-o curte de spoitori în perioada adolescenţei. De la pasiunile şi preocupările specifice vârstei (admiraţia pentru formaţia 3 Sud Est sau relaţiile cu băieţii) până la ruşinea de a recunoaşte în faţa cunoscuţilor „români" că locuieşte în „curtea aia cu ţigani", de la haiosul - privit din afară -, episod în care îşi face curaj să aducă pe cineva pentru a-l prezenta familiei, până la ruşinea „declaraţiei pe propria răspundere" în care cere să devină „asistat social", one woman show-ul Alinei Şerban reia majoritatea temelor din disputele ultimilor ani pe subiectul romilor. Fără să îşi propună neapărat asta. „Declar pe propria răspundere" e, în primul rând, povestea maturizării unui copil, de orice etnie ar fi el. Deşi poate ar fi fost multe poveşti amuzante/interesante/exotice în ceea ce priveşte viaţa dintr-o curte de rromi, echipa care a făcut acest spectacol nu abuzează de acestea. (E un episod în piesă în care legătura dintre fată şi o „româncă" se stabileşte tocmai pentru că aceasta din urmă e foarte interesată de detalii despre lucrurile care se întâmplă „în curtea aia". )
În lumina în formă de clepsidră aruncată de un retroproiector - din alea vechi -, actriţa reface traseul de la perioada în care apartenenţa la „etnie" era cel mai mare chin al ei până la momentul în care a spus pentru prima oară, fără ruşine, „sunt ţigancă". Dar ca să ajungă acolo a fost nevoie de nişte suedeze care încercau stângaci să danseze aşa cum o făcea simplu şi natural mătuşa sa în curtea din cartierul Tei şi de nişte românce îmbrăcate în fuste „gypsy". A fost nevoie de nişte oameni pentru care muzica şi îmbrăcămintea „gypsy" era „super-cool".
Apropo, se mai poartă anul acesta fustele ţigăneşti?
Declar pe propria răspundere
1h
text: Alina Şerban.
dramaturgie spectacol: Alice Monica Marinescu
regia: David Schwartz.
scenografia: Adrian Cristea.
sound peformance: Cătălin Rulea.
cu: Alina Ş erban.
Teatrul Luni de la Green Hours
artist charge: 15-20 lei (în avans);
25 lei (în ziua reprezentaţiei).
Declar pe propria răspundere că nu vreau să ne mutăm. Declar pe propria răspundere că nu vreau să dorm aici. Declar pe propria răspundere că acum trebuie să iau singură viaţa în piept şi s-o înving. Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată până-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
Aşa sună „statementul"/ invitaţia la noul spectacol al Teatrului Luni de la Green Hours „Declar pe propria răspundere", scris şi jucat de Alina Şerban, o fată „de etnie", absolventă de actorie şi care, între timp, a făcut şi un stagiu de pregătire la New York. Dezvoltat de actriţă ca un solo-performance şi prezentat în diverse forme, proiectului i s-au adăugat, din decembrie, regizorul David Schwartz şi, pe post de asistent dramaturgie, actriţa Alice Monica Marinescu. Nu trebuie uitat Cătălin Rulea, care pe parcursul reprezentaţiei cântă la instrumente muzicale pentru copii, pahare şi alte obiecte. Deloc „gypsy style", pentru că nu asta s-a dorit, dar foarte interesant.
Plecând de la fragmente din jurnalul personal al Alinei Şerban, spectacolul reface istoria copilăriei şi a adolescenţei acesteia, o istorie a unei fete care a aflat pe propria piele ce înseamnă „să girezi cu casa" şi care a trăit într-o curte de spoitori în perioada adolescenţei. De la pasiunile şi preocupările specifice vârstei (admiraţia pentru formaţia 3 Sud Est sau relaţiile cu băieţii) până la ruşinea de a recunoaşte în faţa cunoscuţilor „români" că locuieşte în „curtea aia cu ţigani", de la haiosul - privit din afară -, episod în care îşi face curaj să aducă pe cineva pentru a-l prezenta familiei, până la ruşinea „declaraţiei pe propria răspundere" în care cere să devină „asistat social", one woman show-ul Alinei Şerban reia majoritatea temelor din disputele ultimilor ani pe subiectul romilor. Fără să îşi propună neapărat asta. „Declar pe propria răspundere" e, în primul rând, povestea maturizării unui copil, de orice etnie ar fi el. Deşi poate ar fi fost multe poveşti amuzante/interesante/exotice în ceea ce priveşte viaţa dintr-o curte de rromi, echipa care a făcut acest spectacol nu abuzează de acestea. (E un episod în piesă în care legătura dintre fată şi o „româncă" se stabileşte tocmai pentru că aceasta din urmă e foarte interesată de detalii despre lucrurile care se întâmplă „în curtea aia". )
În lumina în formă de clepsidră aruncată de un retroproiector - din alea vechi -, actriţa reface traseul de la perioada în care apartenenţa la „etnie" era cel mai mare chin al ei până la momentul în care a spus pentru prima oară, fără ruşine, „sunt ţigancă". Dar ca să ajungă acolo a fost nevoie de nişte suedeze care încercau stângaci să danseze aşa cum o făcea simplu şi natural mătuşa sa în curtea din cartierul Tei şi de nişte românce îmbrăcate în fuste „gypsy". A fost nevoie de nişte oameni pentru care muzica şi îmbrăcămintea „gypsy" era „super-cool".
Apropo, se mai poartă anul acesta fustele ţigăneşti?
Declar pe propria răspundere
1h
text: Alina Şerban.
dramaturgie spectacol: Alice Monica Marinescu
regia: David Schwartz.
scenografia: Adrian Cristea.
sound peformance: Cătălin Rulea.
cu: Alina Ş erban.
Teatrul Luni de la Green Hours
artist charge: 15-20 lei (în avans);
25 lei (în ziua reprezentaţiei).
juliete sc de vara 12-17 sept 2011
Al doilea Curs intensiv de Codicologie
Titlu: Istoricul şi evoluţia scrierilor nord-indiene (scrierea veche Nāgarī şi scrierea timpurie Devanāgarī)
Descrierea cursului:
Între scrierile vechi, se consideră că Nāgarī este o scriere relativ uşoară deoarece este apropiată de forma modernă bine-cunoscută a scrierii Devanāgarī. Oricum, sub multe aspecte, vechea scriere Nāgarī şi chiar scrierea timpurie Devanāgarī sunt mai apropiate de Brāhmī, scrierea timpurie Gupta, şi de scrierea înrudită Siddhamātṛkā, decât de scrierea modernă Devanāgarī. Pentru a învăţa vechea scriere Nāgarī şi scrierea timpurie Devanāgarī este important să le studiem în contextul lor istoric.
Cursul va cuprinde următoarele secţiuni:
i. Introducere: originea şi evoluţia scrierilor vechii Indii (ramura nordică);
ii. Învăţarea, scrierea şi citirea scrierii vechi Nāgarī;
iii. Învăţarea stilului şi a varietăţilor de scriere:
a. vechea Nāgarī (de la inscripţii la manuscrise);
b. Devanāgarī timpurie (manuscrise) cu pṛṣṭhamātrā;
iv. Citirea manuscriselor;
v. Va fi oferit un certificat pentru participarea activă şi plină de success.
Data: 12-17 septembrie 2011
Materiale: vor fi oferite
Înscrierea:
Participanţii la curs vor fi acceptaţi pe baza unui CV şi a unei scrisori de motivaţie care vor fi trimise în prealabil la adresele: julieta.rotaru@bmms.ro / s.rath@iias.nl, până la 1 iunie 2011.Taxele de instruire vor fi acoperite integral de către CEAS.
Pentru participanţii din străinătate au fost rezervate camere (la un preţ moderat) la Casa de Oaspeţi a Universităţii Bucureşti, care se află la doar 10 minute distanţă de locul de desfăşurare al cursului.
Cerinţă: cunoştinţe de bază de limba sanscrită.
Loc de desfăşurare:
Centrul de Studii Euroasiatice şi Afroasiatice
Str. Take Ionescu, no. 4, 010352 Bucureşti
ROMÂNIA
Profesor:
Dr. Saraju Rath
Institutul Internaţional de Studii Asiatice (IIAS)
Leiden, Olanda
email: s.rath@iias.nl
Titlu: Istoricul şi evoluţia scrierilor nord-indiene (scrierea veche Nāgarī şi scrierea timpurie Devanāgarī)
Descrierea cursului:
Între scrierile vechi, se consideră că Nāgarī este o scriere relativ uşoară deoarece este apropiată de forma modernă bine-cunoscută a scrierii Devanāgarī. Oricum, sub multe aspecte, vechea scriere Nāgarī şi chiar scrierea timpurie Devanāgarī sunt mai apropiate de Brāhmī, scrierea timpurie Gupta, şi de scrierea înrudită Siddhamātṛkā, decât de scrierea modernă Devanāgarī. Pentru a învăţa vechea scriere Nāgarī şi scrierea timpurie Devanāgarī este important să le studiem în contextul lor istoric.
Cursul va cuprinde următoarele secţiuni:
i. Introducere: originea şi evoluţia scrierilor vechii Indii (ramura nordică);
ii. Învăţarea, scrierea şi citirea scrierii vechi Nāgarī;
iii. Învăţarea stilului şi a varietăţilor de scriere:
a. vechea Nāgarī (de la inscripţii la manuscrise);
b. Devanāgarī timpurie (manuscrise) cu pṛṣṭhamātrā;
iv. Citirea manuscriselor;
v. Va fi oferit un certificat pentru participarea activă şi plină de success.
Data: 12-17 septembrie 2011
Materiale: vor fi oferite
Înscrierea:
Participanţii la curs vor fi acceptaţi pe baza unui CV şi a unei scrisori de motivaţie care vor fi trimise în prealabil la adresele: julieta.rotaru@bmms.ro / s.rath@iias.nl, până la 1 iunie 2011.Taxele de instruire vor fi acoperite integral de către CEAS.
Pentru participanţii din străinătate au fost rezervate camere (la un preţ moderat) la Casa de Oaspeţi a Universităţii Bucureşti, care se află la doar 10 minute distanţă de locul de desfăşurare al cursului.
Cerinţă: cunoştinţe de bază de limba sanscrită.
Loc de desfăşurare:
Centrul de Studii Euroasiatice şi Afroasiatice
Str. Take Ionescu, no. 4, 010352 Bucureşti
ROMÂNIA
Profesor:
Dr. Saraju Rath
Institutul Internaţional de Studii Asiatice (IIAS)
Leiden, Olanda
email: s.rath@iias.nl
musaca
Termenul Moussaka este foarte cunoscut si in Romania. Chiar daca sunt destul de surprins sa aflu ca defapt este un tip de mancare specific grecesc, mancarea reuseste sa cucereasca pe absolut pe oricine.
Asadar, Grecia a reusit sa impuna pe langa faimosul tzatziki un alt tip de mancare foarte gustos. Ca sa oferim pana la capat reteta traditionala de moussaka aceasta contine: carne de miel (nu de porc asa cum se gateste pe la noi), cartofi, scortisoara si samntana.
Felii de cartofi taiati felii se aseaza intr-o tava unsa cu ulei. Carnea de miel se condimenteaza cu sare, piper, scortisoara, ceapa si se toaca. Se aseaza cate un strat de cartofi si cate unul de carne, alternand, pana cand toata compozitia se intinde. Se lasa la cuptor pana cand cartofii de deasupra se rumenesc si se orneaza la sfarsit cu samantana.
Asadar, Grecia a reusit sa impuna pe langa faimosul tzatziki un alt tip de mancare foarte gustos. Ca sa oferim pana la capat reteta traditionala de moussaka aceasta contine: carne de miel (nu de porc asa cum se gateste pe la noi), cartofi, scortisoara si samntana.
Felii de cartofi taiati felii se aseaza intr-o tava unsa cu ulei. Carnea de miel se condimenteaza cu sare, piper, scortisoara, ceapa si se toaca. Se aseaza cate un strat de cartofi si cate unul de carne, alternand, pana cand toata compozitia se intinde. Se lasa la cuptor pana cand cartofii de deasupra se rumenesc si se orneaza la sfarsit cu samantana.
luni, 25 aprilie 2011
duminică, 24 aprilie 2011
J
Este fotojurnalist pentru publicatii precum The Associated Press, CBS News din New York, a colaborat cu National Geographic si Reuters si are aproape 20 de ani de experienta in domeniu. Americanul Dean C.K. Cox (foto) a discutat cu Wall-Street.ro despre experienta sa, a oferit sfaturi pentru incepatori dar si cei avansati in fotografie si fotojurnalism si a dezvaluit unele comisioane primite pentru munca sa.
pub ING Asigurari De Viata. Consiliere Gratuita ING Pentru Asigurari De Viata. Fara Obligatii!
Cum e sa fii platit cu 600 $ pentru o fotografie
Dean Cox - Foto 1 din 6
vezi galeria foto »
PUBLICITATE:
Pasiunea lui Dean Cox pentru fotografie s-a nascut inca din adolescenta astfel incat a studiat fotojurnalismul si fotografia documentara la London College of Communication. Dupa ce a colaborat cu mai multe reviste si ziare de pe print, in 2003 s-a decis sa devina fotojurnalist freelancer.
In prima faza, Dean Cox a lucrat pe un Pentax K1000 cu un obiectiv de 50mm. “Fotografiezi cu ce ai la indemana. Daca surprinzi ‘o faza’ undeva, deseori o fotografie facuta chiar si cu telefonul mobil poate fi excelenta”, spune el. Ulterior a dorit sa achizitioneze aparatura mai performanta si si-a achizitionat un Nikon N8008 pe film, la mana a doua. Din acel punct, fotojurnalistul american a achizitionat in special aparate Nikon, cu exceptia unui Hasselblad pe film pe care l-a cumparat in urma cu cativa ani. “Adevarata investitie pe care am facut-o in cariera mea a fost in achizitionarea a doua body-uri Nikon D1X, trei obiective, un flash si accesorii. Fiecare corp al aparatelor a costat circa 5.000 $”, spune el.
In prezent fotojurnalistul foloseste Nikon D300 si D7000. “Am ales corpuri mai mici pentru ca nu vreau sa ies in evidenta in multime. Ba chiar am sters sigla Nikon de pe camere si folosesc un strap-on fara nume, sa par amator. Astfel, in locuri mai ‘dubioase’, ma strecor mai usor”, spune el. Dean Cox foloseste obiective mai mici – 17-55mm f2.8, 50mm f1.8 si f1.4, 200mm f2.8. Aproape niciodata nu foloseste flash-ul si nici trepiedul. “Am achizitionat D7000 pentru ca am inceput sa fac si story-uri video, pentru care sunt nevoit, intr-adevar, sa folosesc trepiedul”. Pentru proiecte speciale el foloseste Hasselblad, pentru care prefera doua obiective – 80mm si 150mm. “Per total, cred ca echipamentul meu se ridica la o valoare de 15-20.000 dolari. Dar mult mai valoroase sunt fotografiile mele pe care le pot revinde pe parcursul intregii mele vieti”, spune el.
Care este investitia minima pentru a face fotojurnalism profesional
In functie de story-urile pe care vrei sa le acoperi, investitia poate fii de zeci de mii de euro (in cazul fotojurnalistilor de sport, de exemplu), acestia avand nevoie de obiective si aparate foarte performante. “Pentru fotojurnalistii de documentare este mai ieftin dar un minim ar trebui sa fie undeva la 5.000 dolari. Nu trebuie sa uitam laptop, programe de editare care sunt si ele scumpe. Sa nu uitam insa ca nu o camera scumpa il face pe om fotograf ci profesionalismul, felul in care comunici cu oamenii, sa iti intelegi si sa te pui in pielea celor pe care ii fotografiezi este mult mai important”, spune el.
Cat de dificil este sa convingi publicatiile mari sa achizitioneze fotografii
Fotojurnalismul este o industrie foarte competitiva, mai ales pe masura ce camerele foto performante devin din ce in ce mai accesibile si amatorii realizeaza fotografii pe care apoi le ofera gratuit, spune Dean Cox. Mai mult de atat, piata editoriala se micsoreaza – print-ul este in scadere si investitiile in fotografie se reduc proportional, publicatiile incepand sa achizitioneze fotografii din ce in ce mai ieftine. Si atunci, ce trebuie sa faca un fotojurnalist? “Trebuie sa fotografiezi diferit fata de altii, sa gasesti subiecte diferite si unghiuri altfel. Trebuie ca fiecare fotografie sa aiba o poveste a ei, independent de text. Imi consum mult timp dialogand cu redactori sefi sau editori, lucru care nu imi place intrucat imi ‘mananca’ din timpul necesar fotografierii propriu-zise”, spune Cox.
Cat se castiga din aceasta meserie? Depinde. Unele reviste sau ziare platesc “la zi, acoperind toate cheltuielile fotografului”. De exemplu, o zi de munca pentru New York Times se plateste intre 200 – 500 dolari, in functie de locul unde fotografiezi si ce anume trebuie sa surprinzi. Revistele pot plati si mai mult. Website-urile platesc incepand cu 50 $/fotografie insa Dean Cox a vandut catre Time Magazin, Vogue Italia, LeMonde si altele poze cu peste 600 $ bucata.
Un intreg story pe print poate sa iti aduca venituri de 2.000-3.000 $, in timp ce acelasi story pe online poate sa iti aduca doar 500 $, spune el. “Nu stii niciodata cat o sa primesti, tine si de capacitatile tale de a negocia, de portofoliul si renumele tau. In prezent castig din mai multe surse – am cereri de la clienti mai vechi si apoi vand parte din fotografii pe diferite site-uri de stocare, de asemenea lucrez permanent pentru EurasiaNet.org, un site de stiri ce acopera Asia Centrala si Caucaz, precum si din expozitii si training-uri sustinute in lume.
Ponturi pentru a convinge editorii sa iti publice fotografiile
Atunci cand intra in contact cu noi clienti, in prima faza Dean Cox ii abordeaza pe email apoi, la cateva zile distanta, telefoneaza si ulterior, daca este posibil, se intalneste fata in fata cu editorii respectivi. “Este foarte, foarte important sa ai contact personal cu cei ce decid daca publica sau nu anumite fotografii. Este crucial ca ei sa iti vada pasiunea pentru fotojurnalism, pentru munca depusa, sa le arati parte din ceea ce realizezi”, spune el.
De exemplu, pentru a publica la National Geographic, Dean Cox a fost nevoit sa trimita mai multe mail-uri, sa sune si sa se intalneasca personal cu cei de acolo. “Nu a fost deloc usor, a trebuit sa le dovedesc ca sunt capabil sa acopar nu un singur story, ci mai multe si abia pe la al treilea au decis sa colaboram”, povesteste el.
Ponturi pentru tineri fotojurnalisti
“Fotografiati o poveste emotionanta care sa atinga sufletul oamenilor si sa ii faca sa aiba reactii. Zonele de conflict nu garanteaza succes, si nici daca o sa calatoriti in zone indepartate unde oameni sufera. E foarte important sa intelegi subiectele pe care le fotografiezi, daca sunt oameni trebuie neaparat sa comunici inainte cu ei, sa empatizezi, sa ai rabdare si sa zambesti. Abia atunci vor putea fi naturali in fata camerei”, spune Dean Cox care subliniaza ca pentru o singura fotografie reusita discuta uneori cu subiectul chiar si o ora, se imprieteneste cu el sau ea.
Dean Cox spune ca, la toate cursurile la care a participat, i-a sfatuit pe cei prezenti sa isi caute o poveste interesanta aproape de locul in care traiesc si sa o descrie prin fotografii pe parcursul unui an intreg. “Deseori subiecte foarte interesante se afla chiar sub nasul nostru – trebuie doar sa ne ridicam privirea din pamant. De asemenea, este important sa nu incepem sa fotografiem gandindu-ne la faima, glorie sau premii si bani. Ultimul lucru la care trebuie sa te gandesti este ca vrei sa castigi un premiu Pulitzer”, spune el.
Plusuri si minusuri in a fi fotojurnalist
Dean Cox considera ca are “cel mai frumos job posibil”, desi nu este unul usor. “Uneori poate fi obositor dar treci prin experiente de viata incredibile, iti faci noi prieteni, treci prin dificultati dar te bucuri enorm cand reusesti sa publici o fotografie reusita. Mai mult, cred ca se poate trai decent din fotojurnalism”, spune el. “Nu voi fi niciodata milionar din aceasta profesie, dar nu asta ma intereseaza”.
Cel mai greu lucru pentru Dean Cox este sa fie departe de familie (in prezent Dean Cox este casatorit si locuieste in Suedia, avand doua fete – n.r.) dar “intoarcerea ma face sa fiu cel mai fericit om”.
El povesteste ca a trecut prin intamplari unde adrenalina urca la nivel periculos – a asistat la raiduri ale politiei, s-au indreptat arme asupra lui in Praga, viata i-a fost pusa in pericol in Kyrgyzstan anul trecut, a fost ridicat pe sus si aruncat la pamant de forte ale Serviciilor Secrete SUA, a fost batut si calcat in picioare de oameni nervosi si muscat de caini, a fost urmarit de KGB in Belarus.
Recent, fotojurnalistul Chris Hondros din New York a murit alaturi de un coleg in Libia. “Mi-a fost prieten si a fost un bun fotojurnalist”, spune Dean Cox.
Pe langa anumite serii de fotografii proprii, Dean C.K.Cox apreciaza munca lui Ed Kashi, Alex Webb sau Philip Jones Griffths.
“Ca ultime cuvinte pentru acest material as vrea sa apar meseria de fotojurnalist. Este pacat ca foarte multe fotografii nu sunt vazute de multi oameni. Cred ca multi editori si publisheri neglijeaza fotojurnalismul si nu ofera credit celor ce isi pun in pericol insasi viata pentru o fotografie care spune o poveste deseori incredibila”.
Sursa foto - DeanCKCox.photoshelter.com
pub ING Asigurari De Viata. Consiliere Gratuita ING Pentru Asigurari De Viata. Fara Obligatii!
Cum e sa fii platit cu 600 $ pentru o fotografie
Dean Cox - Foto 1 din 6
vezi galeria foto »
PUBLICITATE:
Pasiunea lui Dean Cox pentru fotografie s-a nascut inca din adolescenta astfel incat a studiat fotojurnalismul si fotografia documentara la London College of Communication. Dupa ce a colaborat cu mai multe reviste si ziare de pe print, in 2003 s-a decis sa devina fotojurnalist freelancer.
In prima faza, Dean Cox a lucrat pe un Pentax K1000 cu un obiectiv de 50mm. “Fotografiezi cu ce ai la indemana. Daca surprinzi ‘o faza’ undeva, deseori o fotografie facuta chiar si cu telefonul mobil poate fi excelenta”, spune el. Ulterior a dorit sa achizitioneze aparatura mai performanta si si-a achizitionat un Nikon N8008 pe film, la mana a doua. Din acel punct, fotojurnalistul american a achizitionat in special aparate Nikon, cu exceptia unui Hasselblad pe film pe care l-a cumparat in urma cu cativa ani. “Adevarata investitie pe care am facut-o in cariera mea a fost in achizitionarea a doua body-uri Nikon D1X, trei obiective, un flash si accesorii. Fiecare corp al aparatelor a costat circa 5.000 $”, spune el.
In prezent fotojurnalistul foloseste Nikon D300 si D7000. “Am ales corpuri mai mici pentru ca nu vreau sa ies in evidenta in multime. Ba chiar am sters sigla Nikon de pe camere si folosesc un strap-on fara nume, sa par amator. Astfel, in locuri mai ‘dubioase’, ma strecor mai usor”, spune el. Dean Cox foloseste obiective mai mici – 17-55mm f2.8, 50mm f1.8 si f1.4, 200mm f2.8. Aproape niciodata nu foloseste flash-ul si nici trepiedul. “Am achizitionat D7000 pentru ca am inceput sa fac si story-uri video, pentru care sunt nevoit, intr-adevar, sa folosesc trepiedul”. Pentru proiecte speciale el foloseste Hasselblad, pentru care prefera doua obiective – 80mm si 150mm. “Per total, cred ca echipamentul meu se ridica la o valoare de 15-20.000 dolari. Dar mult mai valoroase sunt fotografiile mele pe care le pot revinde pe parcursul intregii mele vieti”, spune el.
Care este investitia minima pentru a face fotojurnalism profesional
In functie de story-urile pe care vrei sa le acoperi, investitia poate fii de zeci de mii de euro (in cazul fotojurnalistilor de sport, de exemplu), acestia avand nevoie de obiective si aparate foarte performante. “Pentru fotojurnalistii de documentare este mai ieftin dar un minim ar trebui sa fie undeva la 5.000 dolari. Nu trebuie sa uitam laptop, programe de editare care sunt si ele scumpe. Sa nu uitam insa ca nu o camera scumpa il face pe om fotograf ci profesionalismul, felul in care comunici cu oamenii, sa iti intelegi si sa te pui in pielea celor pe care ii fotografiezi este mult mai important”, spune el.
Cat de dificil este sa convingi publicatiile mari sa achizitioneze fotografii
Fotojurnalismul este o industrie foarte competitiva, mai ales pe masura ce camerele foto performante devin din ce in ce mai accesibile si amatorii realizeaza fotografii pe care apoi le ofera gratuit, spune Dean Cox. Mai mult de atat, piata editoriala se micsoreaza – print-ul este in scadere si investitiile in fotografie se reduc proportional, publicatiile incepand sa achizitioneze fotografii din ce in ce mai ieftine. Si atunci, ce trebuie sa faca un fotojurnalist? “Trebuie sa fotografiezi diferit fata de altii, sa gasesti subiecte diferite si unghiuri altfel. Trebuie ca fiecare fotografie sa aiba o poveste a ei, independent de text. Imi consum mult timp dialogand cu redactori sefi sau editori, lucru care nu imi place intrucat imi ‘mananca’ din timpul necesar fotografierii propriu-zise”, spune Cox.
Cat se castiga din aceasta meserie? Depinde. Unele reviste sau ziare platesc “la zi, acoperind toate cheltuielile fotografului”. De exemplu, o zi de munca pentru New York Times se plateste intre 200 – 500 dolari, in functie de locul unde fotografiezi si ce anume trebuie sa surprinzi. Revistele pot plati si mai mult. Website-urile platesc incepand cu 50 $/fotografie insa Dean Cox a vandut catre Time Magazin, Vogue Italia, LeMonde si altele poze cu peste 600 $ bucata.
Un intreg story pe print poate sa iti aduca venituri de 2.000-3.000 $, in timp ce acelasi story pe online poate sa iti aduca doar 500 $, spune el. “Nu stii niciodata cat o sa primesti, tine si de capacitatile tale de a negocia, de portofoliul si renumele tau. In prezent castig din mai multe surse – am cereri de la clienti mai vechi si apoi vand parte din fotografii pe diferite site-uri de stocare, de asemenea lucrez permanent pentru EurasiaNet.org, un site de stiri ce acopera Asia Centrala si Caucaz, precum si din expozitii si training-uri sustinute in lume.
Ponturi pentru a convinge editorii sa iti publice fotografiile
Atunci cand intra in contact cu noi clienti, in prima faza Dean Cox ii abordeaza pe email apoi, la cateva zile distanta, telefoneaza si ulterior, daca este posibil, se intalneste fata in fata cu editorii respectivi. “Este foarte, foarte important sa ai contact personal cu cei ce decid daca publica sau nu anumite fotografii. Este crucial ca ei sa iti vada pasiunea pentru fotojurnalism, pentru munca depusa, sa le arati parte din ceea ce realizezi”, spune el.
De exemplu, pentru a publica la National Geographic, Dean Cox a fost nevoit sa trimita mai multe mail-uri, sa sune si sa se intalneasca personal cu cei de acolo. “Nu a fost deloc usor, a trebuit sa le dovedesc ca sunt capabil sa acopar nu un singur story, ci mai multe si abia pe la al treilea au decis sa colaboram”, povesteste el.
Ponturi pentru tineri fotojurnalisti
“Fotografiati o poveste emotionanta care sa atinga sufletul oamenilor si sa ii faca sa aiba reactii. Zonele de conflict nu garanteaza succes, si nici daca o sa calatoriti in zone indepartate unde oameni sufera. E foarte important sa intelegi subiectele pe care le fotografiezi, daca sunt oameni trebuie neaparat sa comunici inainte cu ei, sa empatizezi, sa ai rabdare si sa zambesti. Abia atunci vor putea fi naturali in fata camerei”, spune Dean Cox care subliniaza ca pentru o singura fotografie reusita discuta uneori cu subiectul chiar si o ora, se imprieteneste cu el sau ea.
Dean Cox spune ca, la toate cursurile la care a participat, i-a sfatuit pe cei prezenti sa isi caute o poveste interesanta aproape de locul in care traiesc si sa o descrie prin fotografii pe parcursul unui an intreg. “Deseori subiecte foarte interesante se afla chiar sub nasul nostru – trebuie doar sa ne ridicam privirea din pamant. De asemenea, este important sa nu incepem sa fotografiem gandindu-ne la faima, glorie sau premii si bani. Ultimul lucru la care trebuie sa te gandesti este ca vrei sa castigi un premiu Pulitzer”, spune el.
Plusuri si minusuri in a fi fotojurnalist
Dean Cox considera ca are “cel mai frumos job posibil”, desi nu este unul usor. “Uneori poate fi obositor dar treci prin experiente de viata incredibile, iti faci noi prieteni, treci prin dificultati dar te bucuri enorm cand reusesti sa publici o fotografie reusita. Mai mult, cred ca se poate trai decent din fotojurnalism”, spune el. “Nu voi fi niciodata milionar din aceasta profesie, dar nu asta ma intereseaza”.
Cel mai greu lucru pentru Dean Cox este sa fie departe de familie (in prezent Dean Cox este casatorit si locuieste in Suedia, avand doua fete – n.r.) dar “intoarcerea ma face sa fiu cel mai fericit om”.
El povesteste ca a trecut prin intamplari unde adrenalina urca la nivel periculos – a asistat la raiduri ale politiei, s-au indreptat arme asupra lui in Praga, viata i-a fost pusa in pericol in Kyrgyzstan anul trecut, a fost ridicat pe sus si aruncat la pamant de forte ale Serviciilor Secrete SUA, a fost batut si calcat in picioare de oameni nervosi si muscat de caini, a fost urmarit de KGB in Belarus.
Recent, fotojurnalistul Chris Hondros din New York a murit alaturi de un coleg in Libia. “Mi-a fost prieten si a fost un bun fotojurnalist”, spune Dean Cox.
Pe langa anumite serii de fotografii proprii, Dean C.K.Cox apreciaza munca lui Ed Kashi, Alex Webb sau Philip Jones Griffths.
“Ca ultime cuvinte pentru acest material as vrea sa apar meseria de fotojurnalist. Este pacat ca foarte multe fotografii nu sunt vazute de multi oameni. Cred ca multi editori si publisheri neglijeaza fotojurnalismul si nu ofera credit celor ce isi pun in pericol insasi viata pentru o fotografie care spune o poveste deseori incredibila”.
Sursa foto - DeanCKCox.photoshelter.com
sâmbătă, 23 aprilie 2011
budinca de miel
ngrediente budinca din carne de berbec:
400 g carne berbec (miel)
130 carne porc
100 g ciuperci proaspete sau 1/2 -1 conserva ciuperci
5 oua
3 linguri bulion
2 linguri smantana
2 linguri branza rasa
100 g paine
1/3 pahar lapte
sare, piper, boia
Modul de preparare a retetei:
Se pun la fiert 4 oua si se lasa sa fiarba 10 min, sa fie tari.
Intre timp se taie carnea bucatele mici si se amesteca bine cu sare, boia, piper, 1 ou crud, painea inmuiata in lapte si ciupercile tocate. Compozitia se pune intr-o cratita unsa cu grasime si se lasa in cuptor aproximativ 40 minute.
Ouale fierte se taie in felii, se aranjeaza pe deasupra budincii cand aceasta este aproape gata. Din smantana, bulion si branza rasa se pregateste un sos picant pe care il turnam deasupra budincii. Se mai lasa cratita 10 minte in cuptor, sa se formeze o crusta deasupra mancarii.
400 g carne berbec (miel)
130 carne porc
100 g ciuperci proaspete sau 1/2 -1 conserva ciuperci
5 oua
3 linguri bulion
2 linguri smantana
2 linguri branza rasa
100 g paine
1/3 pahar lapte
sare, piper, boia
Modul de preparare a retetei:
Se pun la fiert 4 oua si se lasa sa fiarba 10 min, sa fie tari.
Intre timp se taie carnea bucatele mici si se amesteca bine cu sare, boia, piper, 1 ou crud, painea inmuiata in lapte si ciupercile tocate. Compozitia se pune intr-o cratita unsa cu grasime si se lasa in cuptor aproximativ 40 minute.
Ouale fierte se taie in felii, se aranjeaza pe deasupra budincii cand aceasta este aproape gata. Din smantana, bulion si branza rasa se pregateste un sos picant pe care il turnam deasupra budincii. Se mai lasa cratita 10 minte in cuptor, sa se formeze o crusta deasupra mancarii.
vineri, 22 aprilie 2011
7 aprilie tot pe drum
Tot pe drum
pe drum m-am nascut
drumul mi-a fost casa
pe drumuri ma caut
drumul mi-a fost masa
drumul ma cauta
drumul il caut
viata mea e pe drum
Nu am nimic de spus
nu am nimic de spus
nu am nimic de ascuns
nu am nimic de dat
celor care mi-au dat
nu am nimic de luat
de la nimeni
nimic
niciodata
nu am nimic de spus
celor care mi-au lasat
limba in care m-am nascut
sa fiu ce sant
stiu
stiu ca esti frumoasa
stimata doamna
iti acord un credit
nu am sa-ti cer sa
sti ceva despre mine
sa sti ceva despre iubire
sa sti cat dureaza o iubire
sa sti cat dureaza o viata
sa sti cat dureaza sa inveti
sa sti ce e iubirea
numai daca vrei
sa sti.
7 aprilie 2011
pe drum m-am nascut
drumul mi-a fost casa
pe drumuri ma caut
drumul mi-a fost masa
drumul ma cauta
drumul il caut
viata mea e pe drum
Nu am nimic de spus
nu am nimic de spus
nu am nimic de ascuns
nu am nimic de dat
celor care mi-au dat
nu am nimic de luat
de la nimeni
nimic
niciodata
nu am nimic de spus
celor care mi-au lasat
limba in care m-am nascut
sa fiu ce sant
stiu
stiu ca esti frumoasa
stimata doamna
iti acord un credit
nu am sa-ti cer sa
sti ceva despre mine
sa sti ceva despre iubire
sa sti cat dureaza o iubire
sa sti cat dureaza o viata
sa sti cat dureaza sa inveti
sa sti ce e iubirea
numai daca vrei
sa sti.
7 aprilie 2011
apotropaic
Magic Apotropaic este un ritual care respectarea este destinat să rândul său, departe rău. Acesta poate fi rugăciuni simple şi mai multe oferte sau ceremonii elaborate magice şi vrăji. vag superstiţios s-ar putea să păstreze un farmec noroc, (probabil, unele token pe o bratara farmec), sau cruce degetele lor sau bat pe lemn.
"Apotropaic" este un adjectiv care înseamnă apararea împotriva răului, deflector sau nenorocire, şi se referă de obicei la astfel de obiecte ca amulete sau alte simboluri. Cuvântul este de origine greacă: apotrope literalmente înseamnă transformarea departe sau evitarea, ca şi în evitarea deochi. Grecii au adus daruri la zei Prevenirea, (Ἀποτρόπαιοι θεοί: Apotropaioi Theoi)., chthonic zeităţi şi eroi care acordă siguranţă şi să abată rău [1]
"Apotropaic" este un adjectiv care înseamnă apararea împotriva răului, deflector sau nenorocire, şi se referă de obicei la astfel de obiecte ca amulete sau alte simboluri. Cuvântul este de origine greacă: apotrope literalmente înseamnă transformarea departe sau evitarea, ca şi în evitarea deochi. Grecii au adus daruri la zei Prevenirea, (Ἀποτρόπαιοι θεοί: Apotropaioi Theoi)., chthonic zeităţi şi eroi care acordă siguranţă şi să abată rău [1]
cioc dumitru
Informatii membru Dumitru Cioc
Dumitru Cioc ,n.28iunie,1919,com.Bistretu-Dolj.Studii: Liceul militar D.A.Sturdza Craiova 1930-1938, Scoala de Ofiţeri de Artilerie 1938-1940, Facultatea de Construcţii feb.1945-iunie 1948 calificativ Cum Laude, doctor inginer 1968 cu teza ”Calculul mişcărilor nepermanente în conducte, sonicitate şi pompaj sonic”. Funcţii didactice: asistent 1949, şef de lucrări 1950, conferenţiar 1952, profesor 1968.1989, decan Facultatea de Hidrotehnică 1968-1978, prorector ICB 1977-1984.Funcţii tehnice: şef divizie hidrotehnică proiectare Canal Dunăre M. Neagră 1949-1954, şef de secţie, director adjunct la Institutul de Cercetări Hidrotehnice 1954-1858, inginer specialist în Comisia Mixtă Româno-Jugoslavă pentru proiectarea UHE Porţile de Fier I.Activitate tehnică şi ştiinţifică: calcule de regim nepermanent pentru Canalul Dunăre M.Neagră, proiecarea primelor lucrări sistematice de irigaţii pe 2000 de hectare 1950-1952, calcule de regim nepermanent pentru îndiguirea Dunării cu folosirea calculului automat cu programe proprii, 1959, programe de calcul pentru lovitură de berbec aplicate la cca 200 de staţii de pompare şi la UHE Lotru şi Sebeş-Gâlceag, introducerea calculului automat în învăţământul de construcţii, 1968, sistem integrat de progame pentru calculul şi optimizarea reţelelor hidraulice 1990-2000-2006.
Publicaţii : 12 manuale şi tratate, 75 de articole şi comunicări publicate intern şi la conferinţe internaţionale, 14 brevete de invenţii. Lucrărea Calculul transmisiilor sonice cu discontinuiţi (coautor prof. A Măruţă, 1964) a primit premiul Aurel Vlaicu al Academiei Române, iar lucrarea Calculul reţelelor hidraulice, optimizare siguranţă (coautor prof. A. Anton, 2001) , a primit premiul Anghel Saligny al Academiei Române. Articolul “Une methode directe pour l'etablissemnt des relations generales de calclul pour le mouvement nonpermanent dans les systemes hydraulique en pression” a fost publicată în Comptes Rendus de l'Ac. de Sciences, T. 259 nr 8, Paris, 1964.
Distincţii: doctor Honoris Cauza al ITCB, Ordinul Jugoslav cu Steaua de Aur, 1972, Ordinul Merite pentru Invăţământ în gradul de Mare Ofiţer, 2004 şi alte 5.
Bibliografie critică: Andonie, George, Istoria Matematicilor Aplicate Clasice în România, (1971), Enciclopedia Marilor Personalităţi , Vol VI(2004), Appl. Mech. Review, USA(1972). Adresa: Bucureşti,str.Barbu Delavrancea,nr.28.bl.33D,ap.8;
Tel: 021-3272997 ; Email: dumitru_cioc@yahoo.com
Dumitru Cioc ,n.28iunie,1919,com.Bistretu-Dolj.Studii: Liceul militar D.A.Sturdza Craiova 1930-1938, Scoala de Ofiţeri de Artilerie 1938-1940, Facultatea de Construcţii feb.1945-iunie 1948 calificativ Cum Laude, doctor inginer 1968 cu teza ”Calculul mişcărilor nepermanente în conducte, sonicitate şi pompaj sonic”. Funcţii didactice: asistent 1949, şef de lucrări 1950, conferenţiar 1952, profesor 1968.1989, decan Facultatea de Hidrotehnică 1968-1978, prorector ICB 1977-1984.Funcţii tehnice: şef divizie hidrotehnică proiectare Canal Dunăre M. Neagră 1949-1954, şef de secţie, director adjunct la Institutul de Cercetări Hidrotehnice 1954-1858, inginer specialist în Comisia Mixtă Româno-Jugoslavă pentru proiectarea UHE Porţile de Fier I.Activitate tehnică şi ştiinţifică: calcule de regim nepermanent pentru Canalul Dunăre M.Neagră, proiecarea primelor lucrări sistematice de irigaţii pe 2000 de hectare 1950-1952, calcule de regim nepermanent pentru îndiguirea Dunării cu folosirea calculului automat cu programe proprii, 1959, programe de calcul pentru lovitură de berbec aplicate la cca 200 de staţii de pompare şi la UHE Lotru şi Sebeş-Gâlceag, introducerea calculului automat în învăţământul de construcţii, 1968, sistem integrat de progame pentru calculul şi optimizarea reţelelor hidraulice 1990-2000-2006.
Publicaţii : 12 manuale şi tratate, 75 de articole şi comunicări publicate intern şi la conferinţe internaţionale, 14 brevete de invenţii. Lucrărea Calculul transmisiilor sonice cu discontinuiţi (coautor prof. A Măruţă, 1964) a primit premiul Aurel Vlaicu al Academiei Române, iar lucrarea Calculul reţelelor hidraulice, optimizare siguranţă (coautor prof. A. Anton, 2001) , a primit premiul Anghel Saligny al Academiei Române. Articolul “Une methode directe pour l'etablissemnt des relations generales de calclul pour le mouvement nonpermanent dans les systemes hydraulique en pression” a fost publicată în Comptes Rendus de l'Ac. de Sciences, T. 259 nr 8, Paris, 1964.
Distincţii: doctor Honoris Cauza al ITCB, Ordinul Jugoslav cu Steaua de Aur, 1972, Ordinul Merite pentru Invăţământ în gradul de Mare Ofiţer, 2004 şi alte 5.
Bibliografie critică: Andonie, George, Istoria Matematicilor Aplicate Clasice în România, (1971), Enciclopedia Marilor Personalităţi , Vol VI(2004), Appl. Mech. Review, USA(1972). Adresa: Bucureşti,str.Barbu Delavrancea,nr.28.bl.33D,ap.8;
Tel: 021-3272997 ; Email: dumitru_cioc@yahoo.com
marți, 19 aprilie 2011
risca
La o bere în timpul revoluţiei
Cu cinci lei puteam să îmi iau un pachet de "Mărăşeşti” de la speculanţii din centru şi să mănânc la madam Iliescu pâine cu icre tarama, ceai şi salată orientală. Pâine îmi rămânea pentru toată ziua. La amiază m-aş fi mutat în piaţă să introduc în alimentaţie nişte castraveţi muraţi de la precupeţele care dădeau marfa pe gustate. Aveam un banc nou şi, dacă reuşeam să-l plasez, om eram pe ziua aia. Însă nu puneam bază pe asta fiindcă cercul nostru de negustori de bancuri se micşorase. Mai degrabă era un pătrat sau chiar triunghi: eu, Florentin Florescu şi Nicu Modarom.
Cred că mă uitam a cinci lei la Ticuţă fiindcă nici n-am apucat să deschid gura când a ajuns lângă mine, că m-a tras deoparte şi mi-a strecurat în palmă un cinci lei fierbinte şi plin de promisiuni. Mi-a zis să bag nişte calorii la repezeală ca să nu mi se răcească instalaţia definitiv, pe urmă să ne vedem la "Rapsodia”, pe la zece, să ne cotletizăm şi să cântăm la nişte sticle. Mi-a dat şi un pulover din diplomat. Deodată, soarele de pe monedă se mutase în viaţa mea. Nici n-am băgat de seamă că Ticuţă era speriat şi că încerca să mă îndepărteze de poarta întreprinderii, unde miliţienii se înmulţiseră ca ciupercile după ploaie. Portarii îl salutau cu şapca în mână pe Ticuţă şi, când intram cu el în fabrică, nici nu întrebau cine sunt. Eram pe barba lui. Dar în dimineaţa aia era greu de intrat chiar pentru angajaţii cei mai de vază şi aproape imposibil de ieşit, fiindcă Miliţia controla om cu om, de-a mărunţelul.
– S-a furat ceva din fabrică?
– Da, s-a furat PiErPătrat din circumferinţa papiotelor, a râs Ticuţă de ignoranţa mea. Dispari mai repede.
Am balotat ceva la Iliasca, de urgenţă, pe urmă am frecat menta pe lângă pilafuri, la căldurică. Pe la opt şi ceva am luat-o la picior spre centru, să fiu pe fază când se deschide la "Rapsodia”.
Pe drum m-a uimit un lucru. De obicei, când voiam să citesc presa locală, aşteptam la câţiva paşi de chioşc până lua careva "Clopotul”. Îl deschidea o dată, de două ori, din mers, îl întorcea pe-o parte şi pe alta şi-l zvârlea mototol, dădea cu el de pământ. Nu trebuia decât să-l ridic de jos, să-l netezesc oleacă pe genunchi şi, gata, aveam un ziar al meu bun mai ales la răsucit ţigări sau la astupat aerisirile din tălpi. De citit nu se putea citi decât "Arca lui Noe”, o rubrică de fapt-divers. În rest erau numai articole despre cei mai mari ştiuleţi din ţară, obţinuţi la ceapeurile botoşănene, şi despre cele mai bune prize din lume, făcute la "Electrocontact”. Dar în dimineaţa aia nimeni nu arunca ziarul. Oamenii, zgribuliţi, îl citeau şi din mers, parcă era plin numai cu sport şi cu "Arca lui Noe”. N-am reuşit să pun mâna pe niciun ziar. Nici "Clopotul”, nici ziare de la Bucureşti.
Se întâmpla ceva. Nu ştiam exact ce, fiindcă nu aveam radio, televizor, nimic. De o săptămână, de la întâmplarea cu securistul şi cu Acolaboratoresei, nu prea ieşisem din casă. Stăteam într-un apartament gol, fără calorifere, fără apă şi fără gaze. Aveam doar curent, tras pe direct de la tabloul de pe hol. Mă încălzeam la un reşou din BCA, cu rezistenţa groasă ca pasta de la pix. Când îl băgam în priză, scădea tensiunea în partea aia de oraş. Mâncam cartofi copţi şi beam mult ceai. Era apartamentul lui Buru, un amic de-al meu. Îl ţinea nefolosit de câţiva ani. Nu se mai chema apartament decât pentru că era într-un bloc şi avea număr pe uşă. M-a lăsat pe mine să mă adăpostesc acolo. Aproape de centru, pe Calea Naţională. Dar, dacă n-avea nici de una, nici de alta, parcă era în afara lumii.
Pe la nouă dădeam târcoale, nerăbdător, în jurul restaurantului. Era linişte şi frumos. Doar câteva echipaje de miliţieni şi gărzi patriotice se fâţâiau în sus şi-n jos pe Unirii şi prin faţa Comitetului Judeţean. Dar făceau asta de câteva zile, eram obişnuit.
La "Rapsodia” era închis şi un trecător mi-a spus că nici nu se mai deschide, că e demonstraţie. Ei, nici chiar aşa! A apărut Ticuţă tocmai atunci. Cu o oră mai devreme. A zis că după zece beau toţi fraierii, noi putem să bem şi înainte. Avea diplomatul plin cu sticle de bere. Se spunea despre Ticuţă că nu lasă diplomatul din mână nici în somn, ceea ce era o exagerare. Eu am dormit de atâtea ori la el şi am văzut că şi-l punea sub cap. Însă era adevărat că putea să bage înăuntru cât într-un portbagaj de "Dacie”. Nu mai văzusem de mult atâtea sticle de bere la un loc. În alte condiţii istorice am fi băut, chiar şi iarna, pe o bancă, în parc, cu sticla învelită în ziar; dar atunci era pe cale să izbucnească o revoluţie, murea o lume şi se năştea alta, moaşele umblau cu mitraliere şi cu câini pe străzi, nu putea omul să bea o bere ca în vremurile bune. Aşa că am intrat în restaurant, prin hotel, şi ne-am camuflat printre clienţii hotelului, câţiva, care băgau la guşă micul dejun. Ticuţă i-a dat cinci lei chelnerului ca să nu ne vadă şi am început umezeala. Ca de după uşă a apărut şi Florentin Florescu. Avea ureche fină Florentin ăsta. Te simţea de la doi kilometri că bei ceva fără el. Era călduţ la "Rapsodia”, aveam vedere la stradă, că nu era voie cu perdele la geamuri, beam bere cu cănile de ceai, vorbeam, era bine.
Cred că pe la doua sau la a treiea bere a izbucnit revoluţia la Botoşani.
Cu cinci lei puteam să îmi iau un pachet de "Mărăşeşti” de la speculanţii din centru şi să mănânc la madam Iliescu pâine cu icre tarama, ceai şi salată orientală. Pâine îmi rămânea pentru toată ziua. La amiază m-aş fi mutat în piaţă să introduc în alimentaţie nişte castraveţi muraţi de la precupeţele care dădeau marfa pe gustate. Aveam un banc nou şi, dacă reuşeam să-l plasez, om eram pe ziua aia. Însă nu puneam bază pe asta fiindcă cercul nostru de negustori de bancuri se micşorase. Mai degrabă era un pătrat sau chiar triunghi: eu, Florentin Florescu şi Nicu Modarom.
Cred că mă uitam a cinci lei la Ticuţă fiindcă nici n-am apucat să deschid gura când a ajuns lângă mine, că m-a tras deoparte şi mi-a strecurat în palmă un cinci lei fierbinte şi plin de promisiuni. Mi-a zis să bag nişte calorii la repezeală ca să nu mi se răcească instalaţia definitiv, pe urmă să ne vedem la "Rapsodia”, pe la zece, să ne cotletizăm şi să cântăm la nişte sticle. Mi-a dat şi un pulover din diplomat. Deodată, soarele de pe monedă se mutase în viaţa mea. Nici n-am băgat de seamă că Ticuţă era speriat şi că încerca să mă îndepărteze de poarta întreprinderii, unde miliţienii se înmulţiseră ca ciupercile după ploaie. Portarii îl salutau cu şapca în mână pe Ticuţă şi, când intram cu el în fabrică, nici nu întrebau cine sunt. Eram pe barba lui. Dar în dimineaţa aia era greu de intrat chiar pentru angajaţii cei mai de vază şi aproape imposibil de ieşit, fiindcă Miliţia controla om cu om, de-a mărunţelul.
– S-a furat ceva din fabrică?
– Da, s-a furat PiErPătrat din circumferinţa papiotelor, a râs Ticuţă de ignoranţa mea. Dispari mai repede.
Am balotat ceva la Iliasca, de urgenţă, pe urmă am frecat menta pe lângă pilafuri, la căldurică. Pe la opt şi ceva am luat-o la picior spre centru, să fiu pe fază când se deschide la "Rapsodia”.
Pe drum m-a uimit un lucru. De obicei, când voiam să citesc presa locală, aşteptam la câţiva paşi de chioşc până lua careva "Clopotul”. Îl deschidea o dată, de două ori, din mers, îl întorcea pe-o parte şi pe alta şi-l zvârlea mototol, dădea cu el de pământ. Nu trebuia decât să-l ridic de jos, să-l netezesc oleacă pe genunchi şi, gata, aveam un ziar al meu bun mai ales la răsucit ţigări sau la astupat aerisirile din tălpi. De citit nu se putea citi decât "Arca lui Noe”, o rubrică de fapt-divers. În rest erau numai articole despre cei mai mari ştiuleţi din ţară, obţinuţi la ceapeurile botoşănene, şi despre cele mai bune prize din lume, făcute la "Electrocontact”. Dar în dimineaţa aia nimeni nu arunca ziarul. Oamenii, zgribuliţi, îl citeau şi din mers, parcă era plin numai cu sport şi cu "Arca lui Noe”. N-am reuşit să pun mâna pe niciun ziar. Nici "Clopotul”, nici ziare de la Bucureşti.
Se întâmpla ceva. Nu ştiam exact ce, fiindcă nu aveam radio, televizor, nimic. De o săptămână, de la întâmplarea cu securistul şi cu Acolaboratoresei, nu prea ieşisem din casă. Stăteam într-un apartament gol, fără calorifere, fără apă şi fără gaze. Aveam doar curent, tras pe direct de la tabloul de pe hol. Mă încălzeam la un reşou din BCA, cu rezistenţa groasă ca pasta de la pix. Când îl băgam în priză, scădea tensiunea în partea aia de oraş. Mâncam cartofi copţi şi beam mult ceai. Era apartamentul lui Buru, un amic de-al meu. Îl ţinea nefolosit de câţiva ani. Nu se mai chema apartament decât pentru că era într-un bloc şi avea număr pe uşă. M-a lăsat pe mine să mă adăpostesc acolo. Aproape de centru, pe Calea Naţională. Dar, dacă n-avea nici de una, nici de alta, parcă era în afara lumii.
Pe la nouă dădeam târcoale, nerăbdător, în jurul restaurantului. Era linişte şi frumos. Doar câteva echipaje de miliţieni şi gărzi patriotice se fâţâiau în sus şi-n jos pe Unirii şi prin faţa Comitetului Judeţean. Dar făceau asta de câteva zile, eram obişnuit.
La "Rapsodia” era închis şi un trecător mi-a spus că nici nu se mai deschide, că e demonstraţie. Ei, nici chiar aşa! A apărut Ticuţă tocmai atunci. Cu o oră mai devreme. A zis că după zece beau toţi fraierii, noi putem să bem şi înainte. Avea diplomatul plin cu sticle de bere. Se spunea despre Ticuţă că nu lasă diplomatul din mână nici în somn, ceea ce era o exagerare. Eu am dormit de atâtea ori la el şi am văzut că şi-l punea sub cap. Însă era adevărat că putea să bage înăuntru cât într-un portbagaj de "Dacie”. Nu mai văzusem de mult atâtea sticle de bere la un loc. În alte condiţii istorice am fi băut, chiar şi iarna, pe o bancă, în parc, cu sticla învelită în ziar; dar atunci era pe cale să izbucnească o revoluţie, murea o lume şi se năştea alta, moaşele umblau cu mitraliere şi cu câini pe străzi, nu putea omul să bea o bere ca în vremurile bune. Aşa că am intrat în restaurant, prin hotel, şi ne-am camuflat printre clienţii hotelului, câţiva, care băgau la guşă micul dejun. Ticuţă i-a dat cinci lei chelnerului ca să nu ne vadă şi am început umezeala. Ca de după uşă a apărut şi Florentin Florescu. Avea ureche fină Florentin ăsta. Te simţea de la doi kilometri că bei ceva fără el. Era călduţ la "Rapsodia”, aveam vedere la stradă, că nu era voie cu perdele la geamuri, beam bere cu cănile de ceai, vorbeam, era bine.
Cred că pe la doua sau la a treiea bere a izbucnit revoluţia la Botoşani.
luni, 18 aprilie 2011
306
Bucharest to Beirut
Flight 1 Saturday, May 21, 2011
Departure: 23:50 Bucharest, Romania - Henri Coanda
Arrival: 02:10 +1 day(s) Beirut, Lebanon - Rafic Hariri International
Airline: Tarom RO167 e
Aircraft: Airbus Industrie A318
Fare type: Economy Restricted
Beirut to Bucharest
Flight 1 Wednesday, June 01, 2011
Departure: 03:40 Beirut, Lebanon - Rafic Hariri International
Arrival: 06:10 Bucharest, Romania - Henri Coanda
Airline: Tarom RO168 e
Aircraft: Airbus Industrie A318
Fare type: Economy Restricted
*
Legend:
*
e = e-ticket option,
*
EUR = Euro
price
travellers flights taxes
1 adult(s) x (189.00 + 107.45) = 296.45 EUR
sub total 296.45 EUR
additional charges +10.00 EUR
total for all travellers 306.45 EUR
Flight 1 Saturday, May 21, 2011
Departure: 23:50 Bucharest, Romania - Henri Coanda
Arrival: 02:10 +1 day(s) Beirut, Lebanon - Rafic Hariri International
Airline: Tarom RO167 e
Aircraft: Airbus Industrie A318
Fare type: Economy Restricted
Beirut to Bucharest
Flight 1 Wednesday, June 01, 2011
Departure: 03:40 Beirut, Lebanon - Rafic Hariri International
Arrival: 06:10 Bucharest, Romania - Henri Coanda
Airline: Tarom RO168 e
Aircraft: Airbus Industrie A318
Fare type: Economy Restricted
*
Legend:
*
e = e-ticket option,
*
EUR = Euro
price
travellers flights taxes
1 adult(s) x (189.00 + 107.45) = 296.45 EUR
sub total 296.45 EUR
additional charges +10.00 EUR
total for all travellers 306.45 EUR
oua de pasti
Un alt simbol al Sfintei Sarbatori Pascale este reprezentat de ouale rosii. Bucurie pentru adulti, dar mai ales pentru copii, de Paste, toate ouale din casele oamenilor capata o alta culoare. Fie ca sunt vopsite in mod natural cu foi de ceapa si cu frunze lipite pentru diverse forme, fie ca se folosesc vopselele multicolore gasite in orice magazin, ouale rosii se vor gasi de sarbatori pe orice masa si vor da un plus de culoare acestor zile.
Alaturi de pasca, friptura de miel si cozonaci, ouale reusesc sa imbogateasca masa de sarbatori, iar zilele de dupa Inviere incep cu ciocnitul oualor.
oua de Paste
oua de Paste
De regula, ouale de Paste simbolizeaza buna dispozitie, bunavestire, regenerarea vietii, dar si durerea sacrificiului si sangele Mantuitorului nostru. Sunt foarte multe legende legate de ouale rosii. De la ouale puse in fata crucii lui Iisus, oua care au fost stropite de sangele acestuia, pana la cele cu care unii crestini se spala dimineata (acestea sunt puse intr-un bol si pret de cateva zile, inlocuiesc sapunul). Iar cea mai importanta legatura a oulalor cu aceasta sarbatoare sta in bucuria cu care poti spune, atunci cand le ciocnesti:
Christos a inviat!
Adevarat a inviat!
In perioada Pastelui si pana la Rusalii, portile Raiului sunt deschise, iar mortii din iad sunt si ei lasati sa se odihneasca. Familiile care pastreaza vechiile traditii pun ouale langa icoane sau in hrana vitelor sau le impart pentru pomenirea celor morti. Tot ouale rosii ii aduna si pe cei vii. Totodata, arta decorarii oualor reprezinta atat un simbol etnic, cat si estetic si cultural. Se spune ca oul alb este vindecat prin decorare.
Se pierde legenda oualor colorate si decorate apoi, pentru ca li se atribuie o valoare crestina care considera mai importanta daruirea acestora decat modul in care au fost decorate. Gestul daruirii oualor rosii a fost deschis in Evanghelia dupa Luca. Din unele legende se constata ca ouale rosii reprezinta pietrele cu care a fost lovit Iisus.
incondeierea oualor
incondeierea oualor
Inca din a doua zi a Saptamanii Mari, dar mai ales joia, vinerea si sambata, se incepe vopsitul oualor. In trecut, primavara se sarbatorea Anul Nou si, odata cu renasterea naturii, isi facea loc si simbolul oului primordial, ocazie cu care se inroseau oua.
Unele oua care erau sfintite in noaptea de Inviere, daca nu erau date rudelor, se pastrau langa icoane pana in anul urmator, de Paste.
Semnificatia si decorarea oualor rosii in lume
In Bucovina, ouale specifice Sarbatorii Pascale, sunt numite "merisoare" si, in functie de culoarea cu care sunt vopsite, capata alt nume, precum: albastrele, rosete, verdete.
Ouale incondeiate raman cele mai frumoase si dorite oua de Pasti, iar obiceiul se practica tot in Bucovina. Ouale sunt scufundate in bai constante de culoare si, cu ajutorul cerii topite, se deseneaza cu o chisita (bat de lemn cu o palnie in capat) forme interesante. Motivele folosite pentru a da "viata oualor" sunt floarea de Paste, cararea ciobanului, braul popii, un bradut, frunza de stejar, pestele, coarnele berbecului, creasta cocosului, grebla, sapa.
Deocrarea oualor de Paste
Deocrarea oualor de Paste
Diferitele culturi au dezvoltat niste metode proprii in decorarea oualor de Pasti. In Grecia, se fac schimburi si se daruiesc oua caramizii, pentru a comemora sangele lui Hristos. In cateva parti din Germania si Austria, in Joia Mare, se fac oua verzi. Iar popoarele slave isi decoreaza ouale cu aur si argint.
Austriecii cu un simt estetic special pregatesc diferite modele, fixand plante sau ferigi pe oua, inainte de fierbere. Polonezii si ucrainienii decoreaza ouale cu modele cat mai simple. O arta a decorarii oualor este foarte cunoscuta in Ucraina si se numeste pysanki (a scrie, a proiecta). Pentru pictarea oualor in acest stil este nevoie de indemanare.
In Germania si alte tari nordice, precum Finlanda, ouale sunt decorate, dar continutul acestora este eliminat, pentru a fi apoi agatate in arbusti, unde vor sta pe intreaga durata a Sarbatorilor.
Armenii decoreaza ouale cu imagini si modele religioase. La sarbi este cunoscut faptul ca ouale faberge au fost comandate de tarul Alexandru al III-lea al Rusiei pentru a surprinde de sarbatori pe sotia sa, Maria Feodorovna.
Alaturi de pasca, friptura de miel si cozonaci, ouale reusesc sa imbogateasca masa de sarbatori, iar zilele de dupa Inviere incep cu ciocnitul oualor.
oua de Paste
oua de Paste
De regula, ouale de Paste simbolizeaza buna dispozitie, bunavestire, regenerarea vietii, dar si durerea sacrificiului si sangele Mantuitorului nostru. Sunt foarte multe legende legate de ouale rosii. De la ouale puse in fata crucii lui Iisus, oua care au fost stropite de sangele acestuia, pana la cele cu care unii crestini se spala dimineata (acestea sunt puse intr-un bol si pret de cateva zile, inlocuiesc sapunul). Iar cea mai importanta legatura a oulalor cu aceasta sarbatoare sta in bucuria cu care poti spune, atunci cand le ciocnesti:
Christos a inviat!
Adevarat a inviat!
In perioada Pastelui si pana la Rusalii, portile Raiului sunt deschise, iar mortii din iad sunt si ei lasati sa se odihneasca. Familiile care pastreaza vechiile traditii pun ouale langa icoane sau in hrana vitelor sau le impart pentru pomenirea celor morti. Tot ouale rosii ii aduna si pe cei vii. Totodata, arta decorarii oualor reprezinta atat un simbol etnic, cat si estetic si cultural. Se spune ca oul alb este vindecat prin decorare.
Se pierde legenda oualor colorate si decorate apoi, pentru ca li se atribuie o valoare crestina care considera mai importanta daruirea acestora decat modul in care au fost decorate. Gestul daruirii oualor rosii a fost deschis in Evanghelia dupa Luca. Din unele legende se constata ca ouale rosii reprezinta pietrele cu care a fost lovit Iisus.
incondeierea oualor
incondeierea oualor
Inca din a doua zi a Saptamanii Mari, dar mai ales joia, vinerea si sambata, se incepe vopsitul oualor. In trecut, primavara se sarbatorea Anul Nou si, odata cu renasterea naturii, isi facea loc si simbolul oului primordial, ocazie cu care se inroseau oua.
Unele oua care erau sfintite in noaptea de Inviere, daca nu erau date rudelor, se pastrau langa icoane pana in anul urmator, de Paste.
Semnificatia si decorarea oualor rosii in lume
In Bucovina, ouale specifice Sarbatorii Pascale, sunt numite "merisoare" si, in functie de culoarea cu care sunt vopsite, capata alt nume, precum: albastrele, rosete, verdete.
Ouale incondeiate raman cele mai frumoase si dorite oua de Pasti, iar obiceiul se practica tot in Bucovina. Ouale sunt scufundate in bai constante de culoare si, cu ajutorul cerii topite, se deseneaza cu o chisita (bat de lemn cu o palnie in capat) forme interesante. Motivele folosite pentru a da "viata oualor" sunt floarea de Paste, cararea ciobanului, braul popii, un bradut, frunza de stejar, pestele, coarnele berbecului, creasta cocosului, grebla, sapa.
Deocrarea oualor de Paste
Deocrarea oualor de Paste
Diferitele culturi au dezvoltat niste metode proprii in decorarea oualor de Pasti. In Grecia, se fac schimburi si se daruiesc oua caramizii, pentru a comemora sangele lui Hristos. In cateva parti din Germania si Austria, in Joia Mare, se fac oua verzi. Iar popoarele slave isi decoreaza ouale cu aur si argint.
Austriecii cu un simt estetic special pregatesc diferite modele, fixand plante sau ferigi pe oua, inainte de fierbere. Polonezii si ucrainienii decoreaza ouale cu modele cat mai simple. O arta a decorarii oualor este foarte cunoscuta in Ucraina si se numeste pysanki (a scrie, a proiecta). Pentru pictarea oualor in acest stil este nevoie de indemanare.
In Germania si alte tari nordice, precum Finlanda, ouale sunt decorate, dar continutul acestora este eliminat, pentru a fi apoi agatate in arbusti, unde vor sta pe intreaga durata a Sarbatorilor.
Armenii decoreaza ouale cu imagini si modele religioase. La sarbi este cunoscut faptul ca ouale faberge au fost comandate de tarul Alexandru al III-lea al Rusiei pentru a surprinde de sarbatori pe sotia sa, Maria Feodorovna.
bucurestiul
Subject: Originea numelor de cartiere din Bucuresti.
Originea numelor de cartiere din Bucuresti.
Balta Alba - Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.
Baneasa - Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.
Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.
Colentina - Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si "Olintina".
Cotroceni - Numele ii vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care inseamna "a cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".
Crangasi - Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. Aici traiau, normal, crangasii.
Damaroaia - aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.
Dealul Spirii - Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).
Dristor - vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.
Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.
Ferentari - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) "Ferentarius" - Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.
Floreasca - dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.
Ghencea - Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.
Giulesti - O proprietate boiereasca: a Julestilor.
Lipscani - din slava - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.
Militari - In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".
Pantelimon - isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca "pan" inseamna "tot" si "éléïmon" inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.
Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.
Salajan - Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.
Titan - isi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construita la inceputul secolului XX.
Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: "În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea".
ştiaţi despre Bucureşti?...
1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în București este Filaret.
3. Primul drum din București a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ținta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cișmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a orașului porunceşte să se construiască o cișmea spre ieşirea Știrbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Orașul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes!
Originea numelor de cartiere din Bucuresti.
Balta Alba - Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.
Baneasa - Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.
Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.
Colentina - Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si "Olintina".
Cotroceni - Numele ii vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care inseamna "a cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".
Crangasi - Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. Aici traiau, normal, crangasii.
Damaroaia - aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.
Dealul Spirii - Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).
Dristor - vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.
Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.
Ferentari - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) "Ferentarius" - Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.
Floreasca - dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.
Ghencea - Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.
Giulesti - O proprietate boiereasca: a Julestilor.
Lipscani - din slava - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.
Militari - In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".
Pantelimon - isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca "pan" inseamna "tot" si "éléïmon" inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.
Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.
Salajan - Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.
Titan - isi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construita la inceputul secolului XX.
Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: "În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea".
ştiaţi despre Bucureşti?...
1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în București este Filaret.
3. Primul drum din București a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ținta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cișmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a orașului porunceşte să se construiască o cișmea spre ieşirea Știrbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Orașul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes!
duminică, 17 aprilie 2011
de la
Cum sa fii liber: principiile libertatii conform lui Harry Browne
De Frederick Mann / Cuvant inainte de Roger Gallo
Sursa: EscapeArtist.com
Libertatea consta in lipsa dorintei de a detine controlul asupra altor oameni.
In 1973, autorul Harry Browne, in mijlocul unei lungi cariere ca iconoclast, a scris o carte care a fost cea mai iconoclastica lucrare pe care a scris-o vreodata.
Cea mai mare parte a cartilor lui Harry erau carti de Investment si, departe de a fi o lectura fada, totusi nu pregateau cititorul pentru emotia si revelatia care urmau sa vina, odata cu cartea sa despre Libertate. Cartea, intitulata Cum mi-am gasit libertatea, intr-o lume lipsita de libertate, era mai mult decat suma partilor sale componente. Era de-a dreptul filozofie, fara tot bagajul pe care il presupune cuvantul filozofie.
Ea ii pune la dispozitie cititorului linii directoare definite in mod limpede, care explica cum sa obtii libertatea, explicatii clare referitoare la cat de des ne sabotam propriile eforturi in a deveni liberi, precum si sugestii despre cum putem sa slabim/reducem acest sabotaj in noi insine.
Am citit “Cum mi-am gasit libertatea intr-o lume lipsita de libertate”, in 1973 si mi-a schimbat radical viata in mai bine. Cartea mi-a aratat ce inseamna libertatea si cum se ajunge la ea. Ea a fost instrumentul in crearea acestui website, pentru ca am inteles ca nu voi fi niciodata liber in Statele Unite, dar ca as putea gasi libertatea in mijlocul altor natiuni, prin aflarea diferentei dintre litera legii si spiritul legii.
Cartea, care nu se mai publica acum, este foarte greu de gasit si este scumpa, atunci cand totusi poate fi gasita. Am fost deci foarte placut surprins sa gasesc online, o lista cu unele dintre principiile lui Harry, pe BuildFreedom.com. Am stat de vorba cu proprietarul acestui website, Frederick Mann si i-am cerut permisiunea de a enumera acele principii pe EscapeArtist.com. A fost de accord, in modul cel mai elegant cu putinta.
Principiile libertatii, conform lui Harry Browne
Harry Browne defineste libertatea ca a-ti trai viata asa cum vrei sa o traiesti. El pretinde ca te poti bucura de un grad inalt de libertate, chiar acum si spune ca:
In speranta de a fi liberi, multi oameni se angajeaza intr-o continua lupta sociala – miscari asociative, actiuni politice de forta, scrierea de scrisori catre editori si parlamentari, incercarea de a educa populatia. Ei spera ca, intr-o zi, ceva din toate acestea se va dovedi ca a meritat efortul.
Dar, pe masura ce anii trec, constata putina schimbare pe ansamblu. Se castiga mici victorii; infrangerile ii trimit insa inapoi. Se pare ca lumea continua sa mearga pe drumul sau, oriunde ar fi sa mearga. Cei care sunt plini de speranta raman pana la moarte la fel de inlantuiti de aceasta speranta, asa cum au fost din totdeauna.
Planurile, diferitele miscari, cruciadele – nimic din aceste lucruri nu a mers. Si astfel, omul lipsit de libertate continua sa viseze, sa condamne si sa ramana tot acolo unde se afla si acum.
Totusi trebuie sa existe o cale mai buna de iesire.
Din fericire, exista o astfel de cale.
Exista o cale care depinde, in intregime, de ceea ce alegi sa faci. Poti sa-ti traiesti viata asa cum doresti – indiferent de ceea ce decid altii sa faca cu vietile lor.
Incercand sa-i schimbi pe altii, pentru ca sa devii tu liber, asta inseamna ca vei incerca totdeauna sa faci ceva ce–ti scapa de sub control. Pe de alta parte, poti sa folosesti metode ca sa te eliberezi pe tine – şi care sunt in intregime sub controlul tau.
Exista doua idei de baza, din cauza carora cei mai multi dintre oameni raman inlantuiti:
Nu cunosc multiplele optiuni si alternative care le stau la dispozitie;
Accepta fara nicio ezitare unele presupuneri care le restrictioneaza libertatea.
Harry numeste aceste presupuneri, capcane. Atata timp cat nu angajezi o provocare a acestor presupuneri (supozitii), ele te pot tine inlantuit. In continuare, eu nu pot decat sa va prezint o scurta privire de ansamblu.
Capcane de presupuneri care va pot restrictiona libertatea
Identitatea capcanei nr. 1: Sa crezi ca ar trebui sa fii altul decat tu insuti. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti. Afla cine esti; fii tu insuti; fa lucrurile in felul tau propriu.
Identitatea capcanei nr 2: Sa presupui ca altii vor face lucrurile in acelasi fel in care le-ai face si tu. Nu poti sa-i tii sub control pe altii, dar poti sa tii sub control felul in care lucrezi cu ei. Harry Browne spune, "detii un control extraordinar asupra vietii tale, dar renunti la acest control, atunci cand incerci sa-i tii sub control pe altii. "
Capcana intelectuala: Sa crezi ca emotiile ar trebui sa fie conforme cu un standard pre-conceput din punct de vedere intelectual. Emotiile sunt cel mai bine privite ca semnale care-ti spun cum te descurci.
Capcana emotionala : Sa crezi ca poti lua hotarari importante, atunci cand simti emotii puternice.
Capcana moralitatii: Sa crezi ca trebuie sa asculti de o lege a moralei, creata de altcineva. Pentru a deveni mai competent (si mai liber), trebuie sa-ti intaresti intelegerea legaturilor cognitive dintre actiunile tale si consecintele lor. Moralitatea este, de fapt, un set de reguli foarte generale, referitoare la ce sa facem si ce sa nu facem, care in general au consecinte foarte extinse. Daca folosesti orbeste legea morala a altcuiva, acest lucru va avea tendinta de a-ti reduce din competenta, pentru ca te impiedica sa-ti formezi propriile legaturi cognitive dintre actiuni si con- secintele lor. Pentru a fi liber, trebuie sa-ti creezi propria ta lege a moralitatii.
Capcana altruismului: Sa crezi ca trebuie sa pui fericirea altora, in fata propriei tale fericiri. O lume care sa aiba valoarea maxima este functie de suma valorilor individuale maxime. Te cunosti cu mult mai bine pe tine insuti si ce valoare ai, decat ii cunosti pe altii si ce valoare au ei. In consecinta, esti cu mult mai competent sa-ti maresti propria ta valoare, decat pe a altora. In acest fel, valoarea maxima se obtine de catre fiecare individ, prin marirea la maxim a propriei valori personale.
Intrucat traim intr-o lume in expansiune, se poate mari valoarea personala, adaugandu-o in acelasi timp la valoarea altora. Ne marim valoarea personala, creând valori pentru altii, care sa le aleaga dupa bunul lor plac. Presupunerea ca "egoismul" si "lacomia" sunt rele trebuie sa fie dezbatuta.
Capcana grupului: Sa crezi ca poti realiza mai mult, daca imparti responsabilitatile, eforturile si recompensele cu altii, decat ai putea daca actionezi pe cont propriu; ideea ca fiecare poate sa vorbeasca in numele celuilalt.
Pentru a depasi capcana grupului, organizatiile pot sa fie organizate intr-o astfel de maniera, incat legaturile dintre actiuni, rezultate si recompense sa fie cat se poate de directe. De exemplu, in loc sa angajezi personal suplimentar, o parte din munca poate sa fie subcontractata.
Capcana guvernamentala nr. 1: Sa crezi ca guvernele indeplinesc functii sociale utile, care merita sprijinul tau.
Capcana guvernamentala nr. 2: Sa crezi ca ai datoria de a asculta de legi.
Capcana guvernamentala nr. 3: Sa crezi ca poti sa contezi pe guvern ca sa duca la indeplinire o reforma sociala, in favoarea ta.
Capcana guvernamentala nr. 4: Sa te temi ca guvernul este atat de puternic, incat te poate impiedica sa fii liber.
Evident, imensa majoritate a oamenilor cred ca galagia si mazgalelile oamenilor din guvern constituie "legea." Exista de asemenea hoarde de birocrati, oameni din politie, din justitie care privesc "legea" ca pe ceva sacrosanct. Daca te suspecteaza ca nu le respecti "legea", atunci au tendinta de a se simti extrem de amenintati si ar putea sa devina extrem de razbunatori. Sunt perioade de timp in care libertatea ta depinde de abilitatea de a-i convinge ca respecti galagia si mazgalelile pe care ei le numesc "lege."
Capcana disperarii : Sa crezi ca exista alti oameni care te pot impiedica sa fii liber. Esti in totdeauna liber sa mergi mai departe si sa incepi o noua viata.
Capcana drepturilor: Sa crezi ca drepturile tale te vor putea face liber. USA se presupune a fi o tara in care anumite drepturi ale individului sunt garantate de catre constitutie, iar oficialii guvernului se presupune ca au jurat sa respecte constitutia. Cu toate acestea, exista furturi, talharii, violuri, crime, etc. in fiecare zi. Mai mult, oficialii guvernului violeaza drepturile individului, prin abandonare sub forma taxelor, reglementarilor, a si mai multor taxe si a si mai multor reglementari.
In alegerea actiunilor tale, esti cu mult mai atent, gandindu-te la consecintele care te afecteaza pe tine, decat actionand in concordanta cu "drepturile" tale. Asa cum spunea Max Stirner "Puterea este un lucru grozav si util pentru multe scopuri; pentru ca "un om merge mai departe, mai degraba cu o mana plina de putere, decat cu o sacosa plina de drepturi."
Capcana utopiei: Sa crezi ca trebuie sa creezi conditii mai bune in societate, inainte de a putea fi liber. Esti cu mult mai eliberat si mult mai puternic daca te concentrezi pe schimbarea si imbunatatirea propriei conditii – si crearea proprii utopii de libertate si bogatie – mai degraba decat sa incerci sa transformi societatea.
Asa dupa cum scrie Harry:
Cei ce si-au propus sa schimbe lumea nu au forta. Ei viseaza sa faca lumea din nou, dar nu pot – si de aceea au pus accentul acolo unde nu au putere deloc.
Oamenii liberi recunosc ca nu pot sa schimbe lumea si atunci se concentreaza asupra puterii pe care chiar o au – si care este enorma. Isi dau seama ca pot sa aleaga sa nu se implice in situatii care nu li se potrivesc.
Asa ca au cautat situatii care li s-au potrivit. Si au descoperit cu mult mai multe oportunitati pentru astfel de situatii, decat si-ar fi imaginat cineva.
Un om liber nu incearca sa refaca lumea sau pe prietenii sau familia lui. El mai degraba evalueaza situatia cu ajutorul unui standard simplu:Oare asta este ceea ce-mi doresc eu? Daca nu, atunci cauta in alta parte. Daca asta este, atunci se relaxeaza si se bucura
Un om liber foloseste uluitoarea sa putere de alegere, pentru a–si face o viata confortabila pentru el insusi.
Puterea de a alege. O ai. Dar o pierzi, atunci cand crezi ca poti sa faci alegerea pentru altii. Nu poti.
Dar poti sa alegi pentru tine – din sute de alternative surescitante, care-ti aduc fericirea.
De ce sa nu folosesti aceasta putere?
Capcana problemei arzatoare : Sa crezi ca exista probleme sociale, care cer participarea ta.
Capcana investitiei anterioare : Sa crezi ca timpul, efortul si banii cheltuiti in trecut trebuie sa fie luati in considerare, atunci cand iei o decizie in prezent. Stii vechea zicala: "Nu arunca margaritare la porci."
Harry Browne spune:
"In fiecare caz, intrebarea care se pune este: Cu ceea ce ai acum, care e calea cea mai buna de urmat, ca sa obtii cel mai mult in viitor ?" Ceea ce ai platit ca sa ajungi unde te afli acum nu este relevant; acele resurse s-au dus si nu mai pot fi regasite, orice ai face.
Capcana cutiei : O cutie este orice situatie de disconfort, care iti restrange libertatea. Capcana cutiei inseamna sa crezi ca pretul iesirii din limitele cutiei este prea mare, pentru a fi luat in discutie. Problemele asociate cu mentinerea unei imagini false sunt parte din capcana cutiei.
Pentru a iesi afara din cutie, trebuie sa luam in consideratie trei factori, adica dezavantajul cutiei: pretul pe care-l platesti pentru a ramane blocat in cutie; costul evadarii din cutie; si ce poti sa faci dupa ce ai evadat din cutie – adica beneficiile pe care le ai, evadand din cutie.
Evident, o casatorie poate fi o cutie. Exista un principiu foarte important: cu cat platesti mai repede pretul pentru a iesi afara din cutie, cu atat te costa mai putin. Cu alte cuvinte, cu cat stai mai mult intr-o cutie, cu atat te costa mai mult.
Capcana certitudinii : Sa crezi ca este urgent sa actionezi ca si cum informatiile pe care le ai sunt absolut certe. Mai intai de toate, perceptia noastra este limitata si supusa greselii. In al doilea rand, informatiile evolueaza in continuu. Maine vom sti mai mult decat astazi. Ceva din ceea ce stim astazi se va dovedi gresit, prin ceea ce vom descoperi maine.
Pentru ca actionam intotdeauna pe baza unor informatii incomplete – sau, in cel mai bun caz, pe baza unor informatii numai partial corecte, ne asumam riscuri in tot ceea ce facem.
Harry Browne mai spune:
Acel individ care ignora aceste riscuri poate sa-si piarda libertatea, in trei moduri importante :
1. E posibil sa accepte riscuri care ar fi de neacceptat, daca ar fi putut sa le recunoasca; si, actionand fara o gandire prealabila, poate sa se bage el insusi in cutii care sa-i restranga libertatea.
2. Atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum credea el, certitudinea sa anterioara poate repede sa se transforme in disperare si depresie: la urma urmelor, era "asa de sigur." Acum, cand este descurajat, emotiile pot sa-l faca sa treaca din aceste consecinte rele, intr-o situatie si mai rea. Cu alte cuvinte, a cazut in capcana emotionala.
3. Acceptand pareri drept fapte absolute, poate sa ingaduie ca libertatea sa sa-i fie restrictionata de informatii care s-ar putea sa nu fie adevarate."
Harry Browne identifica cinci "principii ale informatiilor":
1 Popularitatea nu este o dovada. Faptul ca "fiecare stie " poate sa insemne prea putin sau chiar nimic.
2. Fiti sceptici in privinta informatiilor noi.
3. Nu va asteptati sa gasiti o explicatie pentru fiecare lucru, sau fapt. Intr-o anumita masura va trebui in totdeauna sa actionati in intuneric.
4. Nu poti sa vezi tot tabloul; admite ca vezi numai o parte din el.
5. Admite existenta riscurilor si a responsabilitatilor. Actiunea implica intotdeauna riscuri.
Harry scrie:
"Tu esti autoritatea suverana a vietii tale. Tu esti conducatorul care ia hotararile referitoare la cum vei actiona, la ce informatii vei accepta. Faci asta in orice caz – dar daca recunosti ca o faci, poti sa castigi un control mult mai mare asupra viitorului tau.
Dar fie ca accepti sau nu, tu esti suveranul. Conduci o viata – si atunci condu-o in totalitate.
Tu decizi ce informatii vei accepta sau vei respinge. Tu decizi care va fi urmatoarea ta actiune. Tu decizi dupa care lege a moralitatii vei trai.
Pentru a fi liber, nu trebuie decat sa iei decizia de a fi liber Libertatea te astepata – oricand esti gata pentru ea."
De Frederick Mann / Cuvant inainte de Roger Gallo
Sursa: EscapeArtist.com
Libertatea consta in lipsa dorintei de a detine controlul asupra altor oameni.
In 1973, autorul Harry Browne, in mijlocul unei lungi cariere ca iconoclast, a scris o carte care a fost cea mai iconoclastica lucrare pe care a scris-o vreodata.
Cea mai mare parte a cartilor lui Harry erau carti de Investment si, departe de a fi o lectura fada, totusi nu pregateau cititorul pentru emotia si revelatia care urmau sa vina, odata cu cartea sa despre Libertate. Cartea, intitulata Cum mi-am gasit libertatea, intr-o lume lipsita de libertate, era mai mult decat suma partilor sale componente. Era de-a dreptul filozofie, fara tot bagajul pe care il presupune cuvantul filozofie.
Ea ii pune la dispozitie cititorului linii directoare definite in mod limpede, care explica cum sa obtii libertatea, explicatii clare referitoare la cat de des ne sabotam propriile eforturi in a deveni liberi, precum si sugestii despre cum putem sa slabim/reducem acest sabotaj in noi insine.
Am citit “Cum mi-am gasit libertatea intr-o lume lipsita de libertate”, in 1973 si mi-a schimbat radical viata in mai bine. Cartea mi-a aratat ce inseamna libertatea si cum se ajunge la ea. Ea a fost instrumentul in crearea acestui website, pentru ca am inteles ca nu voi fi niciodata liber in Statele Unite, dar ca as putea gasi libertatea in mijlocul altor natiuni, prin aflarea diferentei dintre litera legii si spiritul legii.
Cartea, care nu se mai publica acum, este foarte greu de gasit si este scumpa, atunci cand totusi poate fi gasita. Am fost deci foarte placut surprins sa gasesc online, o lista cu unele dintre principiile lui Harry, pe BuildFreedom.com. Am stat de vorba cu proprietarul acestui website, Frederick Mann si i-am cerut permisiunea de a enumera acele principii pe EscapeArtist.com. A fost de accord, in modul cel mai elegant cu putinta.
Principiile libertatii, conform lui Harry Browne
Harry Browne defineste libertatea ca a-ti trai viata asa cum vrei sa o traiesti. El pretinde ca te poti bucura de un grad inalt de libertate, chiar acum si spune ca:
In speranta de a fi liberi, multi oameni se angajeaza intr-o continua lupta sociala – miscari asociative, actiuni politice de forta, scrierea de scrisori catre editori si parlamentari, incercarea de a educa populatia. Ei spera ca, intr-o zi, ceva din toate acestea se va dovedi ca a meritat efortul.
Dar, pe masura ce anii trec, constata putina schimbare pe ansamblu. Se castiga mici victorii; infrangerile ii trimit insa inapoi. Se pare ca lumea continua sa mearga pe drumul sau, oriunde ar fi sa mearga. Cei care sunt plini de speranta raman pana la moarte la fel de inlantuiti de aceasta speranta, asa cum au fost din totdeauna.
Planurile, diferitele miscari, cruciadele – nimic din aceste lucruri nu a mers. Si astfel, omul lipsit de libertate continua sa viseze, sa condamne si sa ramana tot acolo unde se afla si acum.
Totusi trebuie sa existe o cale mai buna de iesire.
Din fericire, exista o astfel de cale.
Exista o cale care depinde, in intregime, de ceea ce alegi sa faci. Poti sa-ti traiesti viata asa cum doresti – indiferent de ceea ce decid altii sa faca cu vietile lor.
Incercand sa-i schimbi pe altii, pentru ca sa devii tu liber, asta inseamna ca vei incerca totdeauna sa faci ceva ce–ti scapa de sub control. Pe de alta parte, poti sa folosesti metode ca sa te eliberezi pe tine – şi care sunt in intregime sub controlul tau.
Exista doua idei de baza, din cauza carora cei mai multi dintre oameni raman inlantuiti:
Nu cunosc multiplele optiuni si alternative care le stau la dispozitie;
Accepta fara nicio ezitare unele presupuneri care le restrictioneaza libertatea.
Harry numeste aceste presupuneri, capcane. Atata timp cat nu angajezi o provocare a acestor presupuneri (supozitii), ele te pot tine inlantuit. In continuare, eu nu pot decat sa va prezint o scurta privire de ansamblu.
Capcane de presupuneri care va pot restrictiona libertatea
Identitatea capcanei nr. 1: Sa crezi ca ar trebui sa fii altul decat tu insuti. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti. Afla cine esti; fii tu insuti; fa lucrurile in felul tau propriu.
Identitatea capcanei nr 2: Sa presupui ca altii vor face lucrurile in acelasi fel in care le-ai face si tu. Nu poti sa-i tii sub control pe altii, dar poti sa tii sub control felul in care lucrezi cu ei. Harry Browne spune, "detii un control extraordinar asupra vietii tale, dar renunti la acest control, atunci cand incerci sa-i tii sub control pe altii. "
Capcana intelectuala: Sa crezi ca emotiile ar trebui sa fie conforme cu un standard pre-conceput din punct de vedere intelectual. Emotiile sunt cel mai bine privite ca semnale care-ti spun cum te descurci.
Capcana emotionala : Sa crezi ca poti lua hotarari importante, atunci cand simti emotii puternice.
Capcana moralitatii: Sa crezi ca trebuie sa asculti de o lege a moralei, creata de altcineva. Pentru a deveni mai competent (si mai liber), trebuie sa-ti intaresti intelegerea legaturilor cognitive dintre actiunile tale si consecintele lor. Moralitatea este, de fapt, un set de reguli foarte generale, referitoare la ce sa facem si ce sa nu facem, care in general au consecinte foarte extinse. Daca folosesti orbeste legea morala a altcuiva, acest lucru va avea tendinta de a-ti reduce din competenta, pentru ca te impiedica sa-ti formezi propriile legaturi cognitive dintre actiuni si con- secintele lor. Pentru a fi liber, trebuie sa-ti creezi propria ta lege a moralitatii.
Capcana altruismului: Sa crezi ca trebuie sa pui fericirea altora, in fata propriei tale fericiri. O lume care sa aiba valoarea maxima este functie de suma valorilor individuale maxime. Te cunosti cu mult mai bine pe tine insuti si ce valoare ai, decat ii cunosti pe altii si ce valoare au ei. In consecinta, esti cu mult mai competent sa-ti maresti propria ta valoare, decat pe a altora. In acest fel, valoarea maxima se obtine de catre fiecare individ, prin marirea la maxim a propriei valori personale.
Intrucat traim intr-o lume in expansiune, se poate mari valoarea personala, adaugandu-o in acelasi timp la valoarea altora. Ne marim valoarea personala, creând valori pentru altii, care sa le aleaga dupa bunul lor plac. Presupunerea ca "egoismul" si "lacomia" sunt rele trebuie sa fie dezbatuta.
Capcana grupului: Sa crezi ca poti realiza mai mult, daca imparti responsabilitatile, eforturile si recompensele cu altii, decat ai putea daca actionezi pe cont propriu; ideea ca fiecare poate sa vorbeasca in numele celuilalt.
Pentru a depasi capcana grupului, organizatiile pot sa fie organizate intr-o astfel de maniera, incat legaturile dintre actiuni, rezultate si recompense sa fie cat se poate de directe. De exemplu, in loc sa angajezi personal suplimentar, o parte din munca poate sa fie subcontractata.
Capcana guvernamentala nr. 1: Sa crezi ca guvernele indeplinesc functii sociale utile, care merita sprijinul tau.
Capcana guvernamentala nr. 2: Sa crezi ca ai datoria de a asculta de legi.
Capcana guvernamentala nr. 3: Sa crezi ca poti sa contezi pe guvern ca sa duca la indeplinire o reforma sociala, in favoarea ta.
Capcana guvernamentala nr. 4: Sa te temi ca guvernul este atat de puternic, incat te poate impiedica sa fii liber.
Evident, imensa majoritate a oamenilor cred ca galagia si mazgalelile oamenilor din guvern constituie "legea." Exista de asemenea hoarde de birocrati, oameni din politie, din justitie care privesc "legea" ca pe ceva sacrosanct. Daca te suspecteaza ca nu le respecti "legea", atunci au tendinta de a se simti extrem de amenintati si ar putea sa devina extrem de razbunatori. Sunt perioade de timp in care libertatea ta depinde de abilitatea de a-i convinge ca respecti galagia si mazgalelile pe care ei le numesc "lege."
Capcana disperarii : Sa crezi ca exista alti oameni care te pot impiedica sa fii liber. Esti in totdeauna liber sa mergi mai departe si sa incepi o noua viata.
Capcana drepturilor: Sa crezi ca drepturile tale te vor putea face liber. USA se presupune a fi o tara in care anumite drepturi ale individului sunt garantate de catre constitutie, iar oficialii guvernului se presupune ca au jurat sa respecte constitutia. Cu toate acestea, exista furturi, talharii, violuri, crime, etc. in fiecare zi. Mai mult, oficialii guvernului violeaza drepturile individului, prin abandonare sub forma taxelor, reglementarilor, a si mai multor taxe si a si mai multor reglementari.
In alegerea actiunilor tale, esti cu mult mai atent, gandindu-te la consecintele care te afecteaza pe tine, decat actionand in concordanta cu "drepturile" tale. Asa cum spunea Max Stirner "Puterea este un lucru grozav si util pentru multe scopuri; pentru ca "un om merge mai departe, mai degraba cu o mana plina de putere, decat cu o sacosa plina de drepturi."
Capcana utopiei: Sa crezi ca trebuie sa creezi conditii mai bune in societate, inainte de a putea fi liber. Esti cu mult mai eliberat si mult mai puternic daca te concentrezi pe schimbarea si imbunatatirea propriei conditii – si crearea proprii utopii de libertate si bogatie – mai degraba decat sa incerci sa transformi societatea.
Asa dupa cum scrie Harry:
Cei ce si-au propus sa schimbe lumea nu au forta. Ei viseaza sa faca lumea din nou, dar nu pot – si de aceea au pus accentul acolo unde nu au putere deloc.
Oamenii liberi recunosc ca nu pot sa schimbe lumea si atunci se concentreaza asupra puterii pe care chiar o au – si care este enorma. Isi dau seama ca pot sa aleaga sa nu se implice in situatii care nu li se potrivesc.
Asa ca au cautat situatii care li s-au potrivit. Si au descoperit cu mult mai multe oportunitati pentru astfel de situatii, decat si-ar fi imaginat cineva.
Un om liber nu incearca sa refaca lumea sau pe prietenii sau familia lui. El mai degraba evalueaza situatia cu ajutorul unui standard simplu:Oare asta este ceea ce-mi doresc eu? Daca nu, atunci cauta in alta parte. Daca asta este, atunci se relaxeaza si se bucura
Un om liber foloseste uluitoarea sa putere de alegere, pentru a–si face o viata confortabila pentru el insusi.
Puterea de a alege. O ai. Dar o pierzi, atunci cand crezi ca poti sa faci alegerea pentru altii. Nu poti.
Dar poti sa alegi pentru tine – din sute de alternative surescitante, care-ti aduc fericirea.
De ce sa nu folosesti aceasta putere?
Capcana problemei arzatoare : Sa crezi ca exista probleme sociale, care cer participarea ta.
Capcana investitiei anterioare : Sa crezi ca timpul, efortul si banii cheltuiti in trecut trebuie sa fie luati in considerare, atunci cand iei o decizie in prezent. Stii vechea zicala: "Nu arunca margaritare la porci."
Harry Browne spune:
"In fiecare caz, intrebarea care se pune este: Cu ceea ce ai acum, care e calea cea mai buna de urmat, ca sa obtii cel mai mult in viitor ?" Ceea ce ai platit ca sa ajungi unde te afli acum nu este relevant; acele resurse s-au dus si nu mai pot fi regasite, orice ai face.
Capcana cutiei : O cutie este orice situatie de disconfort, care iti restrange libertatea. Capcana cutiei inseamna sa crezi ca pretul iesirii din limitele cutiei este prea mare, pentru a fi luat in discutie. Problemele asociate cu mentinerea unei imagini false sunt parte din capcana cutiei.
Pentru a iesi afara din cutie, trebuie sa luam in consideratie trei factori, adica dezavantajul cutiei: pretul pe care-l platesti pentru a ramane blocat in cutie; costul evadarii din cutie; si ce poti sa faci dupa ce ai evadat din cutie – adica beneficiile pe care le ai, evadand din cutie.
Evident, o casatorie poate fi o cutie. Exista un principiu foarte important: cu cat platesti mai repede pretul pentru a iesi afara din cutie, cu atat te costa mai putin. Cu alte cuvinte, cu cat stai mai mult intr-o cutie, cu atat te costa mai mult.
Capcana certitudinii : Sa crezi ca este urgent sa actionezi ca si cum informatiile pe care le ai sunt absolut certe. Mai intai de toate, perceptia noastra este limitata si supusa greselii. In al doilea rand, informatiile evolueaza in continuu. Maine vom sti mai mult decat astazi. Ceva din ceea ce stim astazi se va dovedi gresit, prin ceea ce vom descoperi maine.
Pentru ca actionam intotdeauna pe baza unor informatii incomplete – sau, in cel mai bun caz, pe baza unor informatii numai partial corecte, ne asumam riscuri in tot ceea ce facem.
Harry Browne mai spune:
Acel individ care ignora aceste riscuri poate sa-si piarda libertatea, in trei moduri importante :
1. E posibil sa accepte riscuri care ar fi de neacceptat, daca ar fi putut sa le recunoasca; si, actionand fara o gandire prealabila, poate sa se bage el insusi in cutii care sa-i restranga libertatea.
2. Atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum credea el, certitudinea sa anterioara poate repede sa se transforme in disperare si depresie: la urma urmelor, era "asa de sigur." Acum, cand este descurajat, emotiile pot sa-l faca sa treaca din aceste consecinte rele, intr-o situatie si mai rea. Cu alte cuvinte, a cazut in capcana emotionala.
3. Acceptand pareri drept fapte absolute, poate sa ingaduie ca libertatea sa sa-i fie restrictionata de informatii care s-ar putea sa nu fie adevarate."
Harry Browne identifica cinci "principii ale informatiilor":
1 Popularitatea nu este o dovada. Faptul ca "fiecare stie " poate sa insemne prea putin sau chiar nimic.
2. Fiti sceptici in privinta informatiilor noi.
3. Nu va asteptati sa gasiti o explicatie pentru fiecare lucru, sau fapt. Intr-o anumita masura va trebui in totdeauna sa actionati in intuneric.
4. Nu poti sa vezi tot tabloul; admite ca vezi numai o parte din el.
5. Admite existenta riscurilor si a responsabilitatilor. Actiunea implica intotdeauna riscuri.
Harry scrie:
"Tu esti autoritatea suverana a vietii tale. Tu esti conducatorul care ia hotararile referitoare la cum vei actiona, la ce informatii vei accepta. Faci asta in orice caz – dar daca recunosti ca o faci, poti sa castigi un control mult mai mare asupra viitorului tau.
Dar fie ca accepti sau nu, tu esti suveranul. Conduci o viata – si atunci condu-o in totalitate.
Tu decizi ce informatii vei accepta sau vei respinge. Tu decizi care va fi urmatoarea ta actiune. Tu decizi dupa care lege a moralitatii vei trai.
Pentru a fi liber, nu trebuie decat sa iei decizia de a fi liber Libertatea te astepata – oricand esti gata pentru ea."
sâmbătă, 16 aprilie 2011
florentin smarandache
Autor
Autor prolific, a publicat peste 75 de cărţi şi 100 de articole şi note ştiinţifice. A scris poeme (Distihuri paradoxiste, Formule pentru spirit, Cântece de mahala, Emigrant la infinit cu o prefaţă de Cezar Ivănescu, Exist împotriva mea cu o prefaţă de Gheorghe Tomozei), proză scurtă (Scrieri defecte), un roman numit paradoxal NonRoman, teatru (trilogia MetaIstorie şi piesele pentru copii Întâmplări cu Păcală), plus traduceri. A creat şi în franceză (Le sens du nonsens - apreciat de Eugen Ionescu, Anti-chambres, antipoesies, ou bizarreries) şi engleză (Dark Snow, Circles of lights).
[modificare] În exil
Disident pe vremea lui Ceauşescu, fuge în Turcia în 1988 unde stă în lagărul de refugiaţi politici doi ani de zile efectuând munci din cele mai diferite, până obţine viza de emigrare în America, unde ajunge în primăvara lui 1990. Peripeţiile şi păţaniile din lagăr şi exil le descrie pe larg în jurnalele sale publicate.
[modificare] Paradoxism
În literatură a iniţiat curentul de avangardă numit paradoxism la care au participat peste 300 de scriitori de pe glob (vezi cele patru antologii paradoxiste internaţionale apărute), iar în artă a tipărit doua albume de 'Out-Art' (2000 şi 2002).
[modificare] Matematician
În matematică a publicat articole şi cărţi în Teoria numerelor, Statistică, Geometrie neeuclidiană, Structuri algebrice şi aplicaţii matematice în fuziunea informaţiei. Mulţi matematicieni străini au studiat şirurile şi funcţiile sale. A mai contribuit cu studii de filozofie (extinderea dialecticii la neutrosofie) şi articole de fizică cuantică.
Autor prolific, a publicat peste 75 de cărţi şi 100 de articole şi note ştiinţifice. A scris poeme (Distihuri paradoxiste, Formule pentru spirit, Cântece de mahala, Emigrant la infinit cu o prefaţă de Cezar Ivănescu, Exist împotriva mea cu o prefaţă de Gheorghe Tomozei), proză scurtă (Scrieri defecte), un roman numit paradoxal NonRoman, teatru (trilogia MetaIstorie şi piesele pentru copii Întâmplări cu Păcală), plus traduceri. A creat şi în franceză (Le sens du nonsens - apreciat de Eugen Ionescu, Anti-chambres, antipoesies, ou bizarreries) şi engleză (Dark Snow, Circles of lights).
[modificare] În exil
Disident pe vremea lui Ceauşescu, fuge în Turcia în 1988 unde stă în lagărul de refugiaţi politici doi ani de zile efectuând munci din cele mai diferite, până obţine viza de emigrare în America, unde ajunge în primăvara lui 1990. Peripeţiile şi păţaniile din lagăr şi exil le descrie pe larg în jurnalele sale publicate.
[modificare] Paradoxism
În literatură a iniţiat curentul de avangardă numit paradoxism la care au participat peste 300 de scriitori de pe glob (vezi cele patru antologii paradoxiste internaţionale apărute), iar în artă a tipărit doua albume de 'Out-Art' (2000 şi 2002).
[modificare] Matematician
În matematică a publicat articole şi cărţi în Teoria numerelor, Statistică, Geometrie neeuclidiană, Structuri algebrice şi aplicaţii matematice în fuziunea informaţiei. Mulţi matematicieni străini au studiat şirurile şi funcţiile sale. A mai contribuit cu studii de filozofie (extinderea dialecticii la neutrosofie) şi articole de fizică cuantică.
smarandache
Neutrosofia este o nouă stiinţă din domeniul filozofiei care studiază originea, natura şi scopul neutralităţilor, precum şi interactiunea acestora cu diferite spectre de idei. Neutrosofia a fost introdusa de Florentin Smarandache în 1995.
Această teorie consideră fiecare noţiune sau idee A împreună cu opoziţia sau negaţia acesteia Anti-A şi spectrul de neutralităţi Neut-A (de pilda noţiuni sau idei care se găsesc între cele două extreme şi care nu susţin nici ideea A nici pe Anti-A). Ideile Neut-A si Anti-A împreună sunt numite Non-A.
Conform acestei teorii, fiecare idee A are tendinţa de a fi neutralizată şi balansată cu idei Anti-A şi Non-A pentru menţinerea echilibrului. La modul clasic A, Neut-A, Anti-A sunt disjuncte două câte două. Totuşi, deoarece în multe cazuri limitele între noţiuni sunt destul de vagi, imprecise, se poate ca A, Neut-A, Anti-A (şi desigur Non-A) să aibă de asemenea părţi comune două câte două.
Neutrosofia stă la baza logicii neutrosofice, a mulţimilor neutrosofice, a probabilitătii şi statisticii neutrosofice utilizate în aplicaţiile inginereşti (mai ales când este vorba de calcule software sau fuziune informatică), medicină, ştiinţele militare, cibernetică şi fizică.
Această teorie consideră fiecare noţiune sau idee A împreună cu opoziţia sau negaţia acesteia Anti-A şi spectrul de neutralităţi Neut-A (de pilda noţiuni sau idei care se găsesc între cele două extreme şi care nu susţin nici ideea A nici pe Anti-A). Ideile Neut-A si Anti-A împreună sunt numite Non-A.
Conform acestei teorii, fiecare idee A are tendinţa de a fi neutralizată şi balansată cu idei Anti-A şi Non-A pentru menţinerea echilibrului. La modul clasic A, Neut-A, Anti-A sunt disjuncte două câte două. Totuşi, deoarece în multe cazuri limitele între noţiuni sunt destul de vagi, imprecise, se poate ca A, Neut-A, Anti-A (şi desigur Non-A) să aibă de asemenea părţi comune două câte două.
Neutrosofia stă la baza logicii neutrosofice, a mulţimilor neutrosofice, a probabilitătii şi statisticii neutrosofice utilizate în aplicaţiile inginereşti (mai ales când este vorba de calcule software sau fuziune informatică), medicină, ştiinţele militare, cibernetică şi fizică.
vineri, 15 aprilie 2011
cantec de la cineva
Cateodata tarziu in noapte,stau langa ea
Si o privesc cum doarme
Cum e pierduta in vise linistita
Atunci sting lumina si ma asez langa ea in intuneric
Si un gand imi trece prin minte
Daca nu m.as mai trezi dimineata
Ar avea indoieli asupra sentimentelor mele pe care le port in suflet pentru ea?
Daca maine nu ar mai veni oare ar sti cat de mult o iubesc?
Oare am incercat sa-i arat in fiecare zi
Ca ea este aleasa mea?
Si daca viata mea pe pamant s-ar termina
si va trebui sa infrunte viata fara mine
Oare dragostea pe care i-am oferito in trecut
Va fi suficienta sa dureze?
Daca maine nu ar mai veni
Pentru ca am pierdut pe multi dragi din viata mea
Care niciodata nu au stiut cat de mult i-am iubit
Acum traiesc cu regretul ca adevaratele sentimente pentru ei
Nu au fost aratate niciodata
Asa ca ca mi-am promis sa-i spun in fiecare zi, cat de mult inseamna pentru mine
Si sa nu ajung in clipa
In care nu voi avea o a doua sansa sa ii spun cat o iubesc
Daca maine nu ar mai veni oare ar sti cat de mult o iubesc?
Oare am incercat sa-i arat in fiecare zi
Ca ea este aleasa mea?
Spune-i acelei persoane pe care o iubesti
Ceea ce gandesti despre ea
Daca maine nu ar mai veni...
Si o privesc cum doarme
Cum e pierduta in vise linistita
Atunci sting lumina si ma asez langa ea in intuneric
Si un gand imi trece prin minte
Daca nu m.as mai trezi dimineata
Ar avea indoieli asupra sentimentelor mele pe care le port in suflet pentru ea?
Daca maine nu ar mai veni oare ar sti cat de mult o iubesc?
Oare am incercat sa-i arat in fiecare zi
Ca ea este aleasa mea?
Si daca viata mea pe pamant s-ar termina
si va trebui sa infrunte viata fara mine
Oare dragostea pe care i-am oferito in trecut
Va fi suficienta sa dureze?
Daca maine nu ar mai veni
Pentru ca am pierdut pe multi dragi din viata mea
Care niciodata nu au stiut cat de mult i-am iubit
Acum traiesc cu regretul ca adevaratele sentimente pentru ei
Nu au fost aratate niciodata
Asa ca ca mi-am promis sa-i spun in fiecare zi, cat de mult inseamna pentru mine
Si sa nu ajung in clipa
In care nu voi avea o a doua sansa sa ii spun cat o iubesc
Daca maine nu ar mai veni oare ar sti cat de mult o iubesc?
Oare am incercat sa-i arat in fiecare zi
Ca ea este aleasa mea?
Spune-i acelei persoane pe care o iubesti
Ceea ce gandesti despre ea
Daca maine nu ar mai veni...
de la
#
5 motive pentru care bărbaţii nu-şi exprimă sentimentele
"Degeaba eşti iubită dacă nu ştii că eşti iubită", ar spune probabil cele mai multe dintre femei. Şi chiar dacă au înţeles în timp că partenerul este acolo pentru ele, de multe ori nesiguranţa lor interioară creează o nevoie constantă de confirmare a sentimentelor celuilalt. Credinţa că e iubită poate aduce într-o femeie energii pe care nici nu şi le bănuia în interior. Dimpotrivă, o existenţă convenţională şi statică, chiar şi într-o relaţie, poate demoraliza în timp şi poate ataca stima de sine a unei femei. Cu toate astea, deşi o ştiu foarte bine, bărbaţii par a rămâne la fel de indiferenţi în a-şi exprima sentimentele. Să fie oare aşa? Dacă da, care e cauza? Componente culturale ale masculinităţii La mulţi bărbaţi vei mai găsi încă credinţa că masculinitatea înseamnă putere şi că putere înseamnă să nu îţi exprimi emoţiile. Controlul planului emoţional devine un scop în sine: bărbaţii nu plâng, bărbaţii nu sunt slabi, bărbaţii nu îşi arată sentimentele. Pornind în viaţă cu aceste legi organice, de cele mai multe ori inoculate în copilărie de către adulţii din viaţa sa, bărbatul îşi dezvoltă tot mai mult latura raţională, inhibând-o pe cea emoţională, pe care o devalorizează ca fiind feminină, inutilă, marcă a slăbiciunii sale interioare. Şi astfel, unii bărbaţi pot ajunge să îşi renege sentimentele sau, dacă şi le recunosc, să nu indrăznească să le exprime verbal. Firesc, ceea ce simţim se vede în modul în care noi reacţionăm, în componentele nonverbale ale comunicării. Iar o femeie îşi poate dezvolta abilitatea de a înţelege limbajul nonverbal la fel de bine ca şi pe cel verbal. Apoi, împreună, cei doi pot găsi modalităţi de a flexibiliza reguli vechi şi ruginite, scoţând sentimentele le iveală. Vocabular diferitO altă problemă care apare când bărbatul pare să comunice verbal ceva, dar nu prea sună aşa cum femeia îşi doreşte. De multe ori, atunci când unele femei vorbesc despre exprimarea sentimentelor la bărbaţi, se aşteaptă la un vocabular anume. Şi nu doar să i se spună anumite cuvinte, ci să i se spună atunci când ea are nevoie de ele. În timp, un bărbat sensibil poate să înveţe acest lucru. Însă nu e o regulă. Mult mai simplu e, dacă ai aceste nevoi, să înveţi să le exprimi ca dorinţe, nu ca frustrări, în relaţia pe care o ai. Desigur, s-ar putea să apară şi probleme de comunicare, şi momente în care celălalt nu înţelege sau înţelege anapoda ce îţi doreşti. Însă şansele bune sunt să obţii mai mult decât aveai înainte. Varianta cealaltă este să îi înveţi modul de exprimare şi să te sensibilizezi la ei, că acele femei care ştiu, chiar dacă soţul le spune nişte cuvinte nu tocmai drăguţe, că el le iubeşte oricum şi că acele cuvinte au fost de fapt de dragoste. Moduri diferite de a se raporta la emoţiiPentru femei, cuvintele sunt importante. Şi pentru bărbaţi, dar la ei faptul că multe cuvintele sunt importante îl poate duce la economie de cuvinte. Sau la găsirea unor alte modalităţi de exprimare. De multe ori, atunci când auzi un cuplu care îţi vorbeşte despre problemele sale, îţi dai seamă că tot ceea ce ea îşi doreşte există acolo, şi el se străduie să îi dea, însă nu în felul în care ea se aşteaptă. Ea consideră că nu e iubită pentru că el stă prea mult la serviciu, el stă mult la serviciu ca să poată fi promovat şi să aibă banii cu care să îşi cumpere casă pe care ea şi-o doreşte. Ea crede că nu e iubită pentru că nu îi spune ce a făcut la serviciu. El nu vorbeşte pentru că ştie că ea e sensibilă şi vrea să o protejeze, că un adevărat bărbat care îşi iubeşte partenera şi pentru că ea i-a reproşat cândva că vorbeşte doar despre serviciu. Exemplele pot continua. Multe din ele se pot descurca prin simple discuţii, la care din nefericire, puţini parteneri recurg înainte de a ajunge la ceartă sau reproşuri. Convingeri distorsionateFiecare persoană e unică, fiecare vine într-o relaţie cu convingerile sale privind relaţia şi ce ar trebui să facă pentru a se simţi bine în ea. Pentru unele persoane, neputinţe interioare, experienţe anterioare nefericite, preconcepţii privind femeile, bărbaţii sau relaţiile pot duce la comportamente defensive care nu ajută relaţia. Unii iubesc, dar pentru că le e frică să nu fie dezamăgiţi, ajung să se poarte ca şi cum ar fi deja dezamăgiţi. Aceste retrageri şi închistări afectează în timp relaţia, dacă nu sunt rezolvate cu curaj şi deschidere. Începutul unei relaţii e foarte importantDacă vezi că sunt lucruri care pot fi îmbunătăţite, vorbeşte atunci. Cu cât trece mai mult timp, cu atât partenerii se relaxează şi atunci rişti ca odată cu trecerea timpului să devii tot mai nefericită şi nu invers, cum ar fi firesc.
5 motive pentru care bărbaţii nu-şi exprimă sentimentele
"Degeaba eşti iubită dacă nu ştii că eşti iubită", ar spune probabil cele mai multe dintre femei. Şi chiar dacă au înţeles în timp că partenerul este acolo pentru ele, de multe ori nesiguranţa lor interioară creează o nevoie constantă de confirmare a sentimentelor celuilalt. Credinţa că e iubită poate aduce într-o femeie energii pe care nici nu şi le bănuia în interior. Dimpotrivă, o existenţă convenţională şi statică, chiar şi într-o relaţie, poate demoraliza în timp şi poate ataca stima de sine a unei femei. Cu toate astea, deşi o ştiu foarte bine, bărbaţii par a rămâne la fel de indiferenţi în a-şi exprima sentimentele. Să fie oare aşa? Dacă da, care e cauza? Componente culturale ale masculinităţii La mulţi bărbaţi vei mai găsi încă credinţa că masculinitatea înseamnă putere şi că putere înseamnă să nu îţi exprimi emoţiile. Controlul planului emoţional devine un scop în sine: bărbaţii nu plâng, bărbaţii nu sunt slabi, bărbaţii nu îşi arată sentimentele. Pornind în viaţă cu aceste legi organice, de cele mai multe ori inoculate în copilărie de către adulţii din viaţa sa, bărbatul îşi dezvoltă tot mai mult latura raţională, inhibând-o pe cea emoţională, pe care o devalorizează ca fiind feminină, inutilă, marcă a slăbiciunii sale interioare. Şi astfel, unii bărbaţi pot ajunge să îşi renege sentimentele sau, dacă şi le recunosc, să nu indrăznească să le exprime verbal. Firesc, ceea ce simţim se vede în modul în care noi reacţionăm, în componentele nonverbale ale comunicării. Iar o femeie îşi poate dezvolta abilitatea de a înţelege limbajul nonverbal la fel de bine ca şi pe cel verbal. Apoi, împreună, cei doi pot găsi modalităţi de a flexibiliza reguli vechi şi ruginite, scoţând sentimentele le iveală. Vocabular diferitO altă problemă care apare când bărbatul pare să comunice verbal ceva, dar nu prea sună aşa cum femeia îşi doreşte. De multe ori, atunci când unele femei vorbesc despre exprimarea sentimentelor la bărbaţi, se aşteaptă la un vocabular anume. Şi nu doar să i se spună anumite cuvinte, ci să i se spună atunci când ea are nevoie de ele. În timp, un bărbat sensibil poate să înveţe acest lucru. Însă nu e o regulă. Mult mai simplu e, dacă ai aceste nevoi, să înveţi să le exprimi ca dorinţe, nu ca frustrări, în relaţia pe care o ai. Desigur, s-ar putea să apară şi probleme de comunicare, şi momente în care celălalt nu înţelege sau înţelege anapoda ce îţi doreşti. Însă şansele bune sunt să obţii mai mult decât aveai înainte. Varianta cealaltă este să îi înveţi modul de exprimare şi să te sensibilizezi la ei, că acele femei care ştiu, chiar dacă soţul le spune nişte cuvinte nu tocmai drăguţe, că el le iubeşte oricum şi că acele cuvinte au fost de fapt de dragoste. Moduri diferite de a se raporta la emoţiiPentru femei, cuvintele sunt importante. Şi pentru bărbaţi, dar la ei faptul că multe cuvintele sunt importante îl poate duce la economie de cuvinte. Sau la găsirea unor alte modalităţi de exprimare. De multe ori, atunci când auzi un cuplu care îţi vorbeşte despre problemele sale, îţi dai seamă că tot ceea ce ea îşi doreşte există acolo, şi el se străduie să îi dea, însă nu în felul în care ea se aşteaptă. Ea consideră că nu e iubită pentru că el stă prea mult la serviciu, el stă mult la serviciu ca să poată fi promovat şi să aibă banii cu care să îşi cumpere casă pe care ea şi-o doreşte. Ea crede că nu e iubită pentru că nu îi spune ce a făcut la serviciu. El nu vorbeşte pentru că ştie că ea e sensibilă şi vrea să o protejeze, că un adevărat bărbat care îşi iubeşte partenera şi pentru că ea i-a reproşat cândva că vorbeşte doar despre serviciu. Exemplele pot continua. Multe din ele se pot descurca prin simple discuţii, la care din nefericire, puţini parteneri recurg înainte de a ajunge la ceartă sau reproşuri. Convingeri distorsionateFiecare persoană e unică, fiecare vine într-o relaţie cu convingerile sale privind relaţia şi ce ar trebui să facă pentru a se simţi bine în ea. Pentru unele persoane, neputinţe interioare, experienţe anterioare nefericite, preconcepţii privind femeile, bărbaţii sau relaţiile pot duce la comportamente defensive care nu ajută relaţia. Unii iubesc, dar pentru că le e frică să nu fie dezamăgiţi, ajung să se poarte ca şi cum ar fi deja dezamăgiţi. Aceste retrageri şi închistări afectează în timp relaţia, dacă nu sunt rezolvate cu curaj şi deschidere. Începutul unei relaţii e foarte importantDacă vezi că sunt lucruri care pot fi îmbunătăţite, vorbeşte atunci. Cu cât trece mai mult timp, cu atât partenerii se relaxează şi atunci rişti ca odată cu trecerea timpului să devii tot mai nefericită şi nu invers, cum ar fi firesc.
miercuri, 13 aprilie 2011
8 aprilie
Vineri, 8 aprilie, ţiganii din întreaga lume au sărbătorit ziua internaţională a neamului lor. Nomazi plecaţi din nord-vestul Indiei, cu aproximativ 1.500 de ani în urmă, ei s-au împrăştiat în toată lumea. În Bucureşti sunt menţionaţi pentru prima oară la 1572. Astăzi, în Capitală, cartierul-emblemă al acestei etnii este Ferentariul. Libertatea vă prezintă o istorie a acestei zone sortite sărăciei încă de la apariţia ei.
*
*
Prima menţiune a ţiganilor din Bucureşti a apărut în 1572, când Oprea şi Stan, “feciorii Orzii ţiganul”, au vândut loc de casă grecului Cuciuc. Deşi erau robi, aşa cum erau cei mai mulți țigani la acea vreme, cei doi aveau drept de proprietate şi de liberă folosinţă a proprietăţii. În 1727, este menţionat primul ţigan liber: Dumitraşco. El avea “trei case, două pivniţe cu vinuri, bani împrumutaţi altora, unelte de căldărar (era vătaf de căldărari) şi haine”. Încă din epoca medievală, cea mai săracă zonă a oraşului era cea de sud-vest. Începea de la Podul Calicilor, de unde pornea, pe atunci, drumul Craiovei, şi s-a mărit, în timp, înspre Pieptănari-Ferentari. Există o legendă, neatestată documentar, conform căreia numele cartierului ar proveni de la nişte “ferentari”, soldaţi ai lui Mihai Viteazul, care au fost împroprietăriţi de domnitor după bătălia de la Călugăreni (1595).
Au apărut după dezrobire
După dezrobirea ţiganilor, în 1856, aceştia au părăsit moşiile şi au început să se adune în comunităţi compacte, la periferia localităţilor mari. Lor li s-au adăugat, în timp, şatrele nomade. Aşa a apărut şi comunitatea ţiganilor din Ferentari.Conform menţiunilor istorice, ţigănimea din sudul Capitalei se întindea, la începutul secolului XX, din actualul bulevard Pieptănari, care derivă din meseria ţigănească de “pieptănar”, adică făuritor de piepteni - menţionată în “Istoria Bucureştilor” a lui Constantin C. Giurăscu - până în actuala Prelungire a Ferentarilor.
Au plecat din India în secolul V
Ţiganii sunt un grup etnic originar din nord-vestul Indiei, ce poate fi găsit azi aproape în toată lumea. Ei au migrat în Iran şi în Asia mediteraneeană, începând din secolul V, apoi în Imperiul Bizantin în secolul IX, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei, ca şi în nordul Africii, în special Egipt, în secolele X – XIV. În secolul XV au ajuns până în Europa apuseană, iar din secolul XIX, în cele două Americi.
Aici se ascundeau gangsterii, după 1945
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în actuala Prelungire Ferentari erau vii şi livezi, de unde şi numele uneia dintre cele mai sărace străzi din acest cartier: Livezilor.
Bandă de gangsteri la marginea Bucureştiului, în 1945
“Din câte am auzit de la bătrâni, casele ţiganilor erau rare, câte una la cinci sute de metri sau chiar un kilometru. Uneori veneau şi cei nomazi. În rest, era câmp. În perioada interbelică, ţiganii erau mici meseriaşi, în special lăutari şi cărăuşi. Era o lume cu legea ei, în care străinii nu au fost bine-veniţi”, ne-a spus Eugen Gheorghe, președintele Asociației de Dezvoltare Comunitară Ferentari. După terminarea războiului, în 1945, în zonele Ferentari, Rahova, Petre Ispirescu şi Sebastian se adăposteau bandele de gangsteri ai oraşului - aşa cum îi ştiu românii din filmul “Cu mâinile curate”, al lui Sergiu Nicolaescu. Un gangster din această perioadă a fost Nicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, celebru pentru crime, jafuri şi tâlhării, majoritatea petrecute în Ferentari.
Blocurile de nefamilişti au devenit ghetouri
După 1975, Ceauşescu a construit aici uzine şi blocuri de nefamilişti pentru muncitorii aduşi din toată ţara. Astfel, Ferentariul a devenit zonă mixtă, româno-ţigănească. După 1989, fabricile au dispărut, căminele de nefamilişti au rămas de izbelişte, mulţi foşti muncitori au plecat, iar blocurile au fost ocupate aproape în totalitate de ţigani. Aşa au apărut ghetourile din Zăbrăuţi şi Livezilor.
Mai mult: Istoria cartierului Ferentari: primul țigen liber din București era vătaf de căldărari - Reportaj | Libertatea.ro
*
*
Prima menţiune a ţiganilor din Bucureşti a apărut în 1572, când Oprea şi Stan, “feciorii Orzii ţiganul”, au vândut loc de casă grecului Cuciuc. Deşi erau robi, aşa cum erau cei mai mulți țigani la acea vreme, cei doi aveau drept de proprietate şi de liberă folosinţă a proprietăţii. În 1727, este menţionat primul ţigan liber: Dumitraşco. El avea “trei case, două pivniţe cu vinuri, bani împrumutaţi altora, unelte de căldărar (era vătaf de căldărari) şi haine”. Încă din epoca medievală, cea mai săracă zonă a oraşului era cea de sud-vest. Începea de la Podul Calicilor, de unde pornea, pe atunci, drumul Craiovei, şi s-a mărit, în timp, înspre Pieptănari-Ferentari. Există o legendă, neatestată documentar, conform căreia numele cartierului ar proveni de la nişte “ferentari”, soldaţi ai lui Mihai Viteazul, care au fost împroprietăriţi de domnitor după bătălia de la Călugăreni (1595).
Au apărut după dezrobire
După dezrobirea ţiganilor, în 1856, aceştia au părăsit moşiile şi au început să se adune în comunităţi compacte, la periferia localităţilor mari. Lor li s-au adăugat, în timp, şatrele nomade. Aşa a apărut şi comunitatea ţiganilor din Ferentari.Conform menţiunilor istorice, ţigănimea din sudul Capitalei se întindea, la începutul secolului XX, din actualul bulevard Pieptănari, care derivă din meseria ţigănească de “pieptănar”, adică făuritor de piepteni - menţionată în “Istoria Bucureştilor” a lui Constantin C. Giurăscu - până în actuala Prelungire a Ferentarilor.
Au plecat din India în secolul V
Ţiganii sunt un grup etnic originar din nord-vestul Indiei, ce poate fi găsit azi aproape în toată lumea. Ei au migrat în Iran şi în Asia mediteraneeană, începând din secolul V, apoi în Imperiul Bizantin în secolul IX, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei, ca şi în nordul Africii, în special Egipt, în secolele X – XIV. În secolul XV au ajuns până în Europa apuseană, iar din secolul XIX, în cele două Americi.
Aici se ascundeau gangsterii, după 1945
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în actuala Prelungire Ferentari erau vii şi livezi, de unde şi numele uneia dintre cele mai sărace străzi din acest cartier: Livezilor.
Bandă de gangsteri la marginea Bucureştiului, în 1945
“Din câte am auzit de la bătrâni, casele ţiganilor erau rare, câte una la cinci sute de metri sau chiar un kilometru. Uneori veneau şi cei nomazi. În rest, era câmp. În perioada interbelică, ţiganii erau mici meseriaşi, în special lăutari şi cărăuşi. Era o lume cu legea ei, în care străinii nu au fost bine-veniţi”, ne-a spus Eugen Gheorghe, președintele Asociației de Dezvoltare Comunitară Ferentari. După terminarea războiului, în 1945, în zonele Ferentari, Rahova, Petre Ispirescu şi Sebastian se adăposteau bandele de gangsteri ai oraşului - aşa cum îi ştiu românii din filmul “Cu mâinile curate”, al lui Sergiu Nicolaescu. Un gangster din această perioadă a fost Nicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, celebru pentru crime, jafuri şi tâlhării, majoritatea petrecute în Ferentari.
Blocurile de nefamilişti au devenit ghetouri
După 1975, Ceauşescu a construit aici uzine şi blocuri de nefamilişti pentru muncitorii aduşi din toată ţara. Astfel, Ferentariul a devenit zonă mixtă, româno-ţigănească. După 1989, fabricile au dispărut, căminele de nefamilişti au rămas de izbelişte, mulţi foşti muncitori au plecat, iar blocurile au fost ocupate aproape în totalitate de ţigani. Aşa au apărut ghetourile din Zăbrăuţi şi Livezilor.
Mai mult: Istoria cartierului Ferentari: primul țigen liber din București era vătaf de căldărari - Reportaj | Libertatea.ro
freud
Toti iti vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia!
Freud:
Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune, fiindca se tem, sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca, este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte, sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos, sa urce pana in varful pomului.
Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei, daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei, pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.
O femeie modeleaza un barbat din fiu in 20 de ani, in timp ce alta il prosteste in 20 de secunde.
Femeia si hainele se aleg la lumina zilei.
Curajul la barbati nu e asa de rar, cum se crede, dovada cat de multi se insoara.
Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta.
Inteligenta are limitele ei, prostia nu.
Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
Este clar ca, femeile sunt mai destepte decit barbatii.
Ganditi-va: cel mai bun prieten al lor sunt diamantele; cel mai bun prieten al barbatilor este cainele.
Sexul este pretul, pe care femeile il platesc pentru casnicie.
Casnicia este pretul, pe care barbatii il platesc pentru sex.
O femeie poate sa tina un singur secret: varsta ei.
Numai fetele cuminti isi tin un jurnal. Fetele rele n-au timp.
Daca vrei, ca sotia sa te asculte, cand vorbesti, vorbeste cu alta femeie.
O sa fie numai ochi si urechi.
Freud:
Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune, fiindca se tem, sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca, este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte, sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos, sa urce pana in varful pomului.
Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei, daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei, pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.
O femeie modeleaza un barbat din fiu in 20 de ani, in timp ce alta il prosteste in 20 de secunde.
Femeia si hainele se aleg la lumina zilei.
Curajul la barbati nu e asa de rar, cum se crede, dovada cat de multi se insoara.
Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta.
Inteligenta are limitele ei, prostia nu.
Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
Este clar ca, femeile sunt mai destepte decit barbatii.
Ganditi-va: cel mai bun prieten al lor sunt diamantele; cel mai bun prieten al barbatilor este cainele.
Sexul este pretul, pe care femeile il platesc pentru casnicie.
Casnicia este pretul, pe care barbatii il platesc pentru sex.
O femeie poate sa tina un singur secret: varsta ei.
Numai fetele cuminti isi tin un jurnal. Fetele rele n-au timp.
Daca vrei, ca sotia sa te asculte, cand vorbesti, vorbeste cu alta femeie.
O sa fie numai ochi si urechi.
marți, 12 aprilie 2011
colesterol
Schimbarea modului de viata si mai ales a dietei este baza pentru a ajunge la valori normale ale colesterolului. Specialistul Click!, medic chinez Hao Chun Yuan, va spune astazi care sunt alimentele recomandate pentru aceasta afectiune. 'stiind ce alimente sunt indicate, putem preveni cresterea colesterolului', spune medicul.
- Se recomanda de cel putin trei ori pe saptamana cereale integrale. Porumbul este cel mai indicat.
-Laptele si branza de soia sunt foarte hranitoare, dar ajuta foarte mult si la scaderea colesterolului. in China majoritatea gospodinelor pun zilnic pe masa produse din soia, obicei foarte sanatos.
-Mancati peste: cu cat e mai gras (somon) cu atat este mai bun pentru combaterea efectelor colesterolului.
-Dintre fructe, se spune ca marul este cel mai bun si la indemana.
-Nu ocoliti ceapa. Taiata fideluta, se caleste in putin ulei de masline cu ardei gras rosu, verde si galben si se serveste alaturi de orez simplu.
-Usturoiul e foarte bun pentru scaderea colesterolului. Aici se foloseste in cele mai multe dintre felurile de mancare, dar si consumat murat. Se ia usuroi proaspat si se pune la murat in otet si putin zahar.
-Ciupercile maro, uscate, sunt foarte eficiente. Se pun la inmuiat in apa clocotita dupa care se spala bine si se taie fideluta. Se vor cali sau inabusi in putin ulei de masline sau de soia cu putina ceapa tocata si ghimbir taiat foarte fin (se va adauga putina apa calda-foarte putina), iar cand sunt gata se adauga ceapa si usturoi. Se serveste cu orez simplu si cu o salata de castraveti.
-S-a descoperit ca vinetele contin vitamina P si vitamina C care impreuna ajuta la scaderea colesterolului.
- Se recomanda de cel putin trei ori pe saptamana cereale integrale. Porumbul este cel mai indicat.
-Laptele si branza de soia sunt foarte hranitoare, dar ajuta foarte mult si la scaderea colesterolului. in China majoritatea gospodinelor pun zilnic pe masa produse din soia, obicei foarte sanatos.
-Mancati peste: cu cat e mai gras (somon) cu atat este mai bun pentru combaterea efectelor colesterolului.
-Dintre fructe, se spune ca marul este cel mai bun si la indemana.
-Nu ocoliti ceapa. Taiata fideluta, se caleste in putin ulei de masline cu ardei gras rosu, verde si galben si se serveste alaturi de orez simplu.
-Usturoiul e foarte bun pentru scaderea colesterolului. Aici se foloseste in cele mai multe dintre felurile de mancare, dar si consumat murat. Se ia usuroi proaspat si se pune la murat in otet si putin zahar.
-Ciupercile maro, uscate, sunt foarte eficiente. Se pun la inmuiat in apa clocotita dupa care se spala bine si se taie fideluta. Se vor cali sau inabusi in putin ulei de masline sau de soia cu putina ceapa tocata si ghimbir taiat foarte fin (se va adauga putina apa calda-foarte putina), iar cand sunt gata se adauga ceapa si usturoi. Se serveste cu orez simplu si cu o salata de castraveti.
-S-a descoperit ca vinetele contin vitamina P si vitamina C care impreuna ajuta la scaderea colesterolului.
parintele argatu
Preot ILARION ARGATU
(1913 – 1999)
Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Această rugăciune este atât de puternica. Trimite-o, nu o pastra. Domnul te va binecuvanta.
Aceasta este rugăciunea mea pentru ca tu, familia si cei dragi sa fiti binecuvantati.
(1913 – 1999)
Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Această rugăciune este atât de puternica. Trimite-o, nu o pastra. Domnul te va binecuvanta.
Aceasta este rugăciunea mea pentru ca tu, familia si cei dragi sa fiti binecuvantati.
mirela
Mai regină decât floarea,
Mai adâncă decât marea …
Mai înaltă ca destinul,
Mai amară ca pelinul,
Mai frumoasă decât viaţa,
Mai deşteaptă ca povaţa,
Mai cuminte ca poemul,
Mai cumplită ca blestemul,
Şi mai dulce ca vioara,
Mai de-april ca primăvara,
Mai de şoaptă ca izvorul,
Mai aproape decât dorul,
Mai de taină ca misterul,
Şi mai tare decât fierul,
Mai “ barbată ” ca bărbatul,
Mai amară ca oftatul,
Mai frumoasă decât Zeia,
Şi mai vie ca scânteia,
Mai fierbinte ca Sahara,
Şi mai dulce ca vioara,
Doar FEMEIA poate fi......
Mai adâncă decât marea …
Mai înaltă ca destinul,
Mai amară ca pelinul,
Mai frumoasă decât viaţa,
Mai deşteaptă ca povaţa,
Mai cuminte ca poemul,
Mai cumplită ca blestemul,
Şi mai dulce ca vioara,
Mai de-april ca primăvara,
Mai de şoaptă ca izvorul,
Mai aproape decât dorul,
Mai de taină ca misterul,
Şi mai tare decât fierul,
Mai “ barbată ” ca bărbatul,
Mai amară ca oftatul,
Mai frumoasă decât Zeia,
Şi mai vie ca scânteia,
Mai fierbinte ca Sahara,
Şi mai dulce ca vioara,
Doar FEMEIA poate fi......
luni, 11 aprilie 2011
de la
Mă scuzaţi, d-şoară, vi s-a deschis sufletul.Sper că nu vă lipseşte nimic, verificaţi, vă rog, în îngrămădeala din tramvai nu ştii niciodată dacă nu s-a strecurat vreun hoţ,fură zâmbete şi lacrimi preţioase, fură amintiri,fură orice
steinhardt
"JURNALUL FERICIRII" - Nicolae Steinhardt
Acum ştiu, am aflat şi eu...” (JURNALUL FERICIRII) „Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor ...cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart ... este un păcat şi o spurcaciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu...” Nicolae Steinhardt
Acum ştiu, am aflat şi eu...” (JURNALUL FERICIRII) „Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor ...cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart ... este un păcat şi o spurcaciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu...” Nicolae Steinhardt
sâmbătă, 9 aprilie 2011
plesu
Să fim realiști?
Detest să am mereu dreptate. Şi să republic texte mai vechi. Dar descopăr, uneori, cîte o pagină care pare scrisă ieri sau azi. Şi îmi spun că dacă eu, autorul ei, am uitat-o, o vor fi uitat şi cititorii. Drept care, cu scuzele de rigoare, le-o reamintesc.
Cîţiva notorii „oameni de televiziune“, volubili, sprinţari, fără dileme, au lansat o nouă ideologie. Veche, desigur, ca toate lucrurile noi. I-aş spune ideologia realităţii minimale, sau, ca să invoc metafizica domnului Vanghelie, ideologia realităţii „care este“. În rezumat, ea sună astfel: realitatea, atîta cîtă e, e destulă şi e bună. Să nu ne complicăm cu criterii sofisticate, cu pretenţii intelectualiste, cu exigenţe elitare. Să admitem, odată pentru totdeauna, că nu opiniile cîtorva sclifosiţi, nu valorile rarefiate ale unor minorităţi gălbejite constituie substanţa şi rostul vieţii. Viaţa, viaţa adevărată, viaţa celor mulţi, cu nevoile lor curente, cu bravul lor semidoctism, cu farmecul lor gregar – iată ceea ce trebuie să aperi, să lauzi şi să cînţi. Să ne mai lase puriştii „bunului-gust“, şoarecii de bibliotecă, grămăticii pedanţi. Să dăm cezarului popular ceea ce îi aparţine: atenţia noastră exclusivă, amorul nostru necondiţionat. Nu vă plac manelele? Dar ele există şi au succes. Nu vă plac talk-show-urile cu Becali şi viaţa cotidiană a cuplului Irinel-Monica? Dar ele fac rating. Sînt cool. Sînt Viaţa însăşi. Nu vă place Casa Poporului? Dar poporului îi place. Divertismentul autohton vă miroase a vulgaritate? Dar cine vă pune să vă uitaţi? Ce-ţi fi vrînd? Molière zi şi noapte? Caragiale non-stop? Charlie Chaplin de trei ori pe zi? N-aveţi decît să vă încuiaţi în bibliotecă. Viaţa e în altă parte şi se poate dispensa de fiţele voastre. Viaţa e mişto şi miştocăreala e viaţă. Ne-am săturat de idei înalte, de maniere fine, de predici. Vrem virilităţi fruste, duioşii de bodegă, chef. Ceea ce există n-are nevoie de nici o justificare, de nici un adaos. Există, deci e valabil. Există, deci asta e! Deci cui nu-i place să se retragă la sanatoriu. Gata cu fumurile! Realitatea e singura realitate. Deci intelectualii să ne mai slăbească.
Campionii acestei ideologii, ca de altfel campionii tuturor ideologiilor, nu pot fi contrazişi. Ei ştiu, vorbesc de evidenţe, sînt slujitorii eroici şi grandilocvenţi ai comunităţii. Cînd aroganţi şi băşcălioşi, cînd sentimentali şi patetici, oamenii aceştia confundă şmecheria cu buna-dispoziţie, suspensia gîndirii cu bunul-simţ, şi pofta egolatră de notorietate cu dragostea de oameni. Cum să-i îmblînzeşti, cum să-i pui pe gînduri?
Le-ai putea spune, mai întîi, că recad, fără să-şi dea seama, în cea mai ieftină retorică proletcultistă. De la idolatria marxist-leninistă a „maselor“, la lozinca resentimentară („Moarte intelectualilor!“), toate „nuanţele“ acestei retorici sînt de mult cunoscute. Le-ai mai putea spune că tot ce e, astăzi, viaţă civilizată s-a născut din sentimentul că realitatea dată, realitatea strictă e insuficientă şi, prin urmare, ameliorabilă. Ameliorabilă tehnologic şi stilistic. Realitatea se îmbogăţeşte neîncetat prin comentariu şi prin ingeniozitate adaptativă. A fi „realist“ e a căuta altceva şi mai mult decît oferă realitatea. Nu te laşi în voia bolilor, pretinzînd că, întrucît există, sînt îndreptăţite, nu asumi cu entuziasm urîtul pentru că e ubicuu, nu sanctifici prostia pentru că e curentă. Dacă vrei muzică, nu te opreşti la zgomotele pădurii, dacă vrei arhitectură, abandonezi gata-făcutul peşterii, dacă vrei vin, nu te mulţumeşti să mănînci toţi strugurii. Umanitatea constă în capacitatea de a trata realul nu drept o instanţă care îşi ajunge sieşi, ci drept o infinită materie primă. Sîntem ceea ce adăugăm lumii. Desigur, uneori adăugăm lumii ce nu trebuie, sau încurcăm borcanele: una e să faci borş, alta e să faci cidru. Utilitatea borşului e incontestabilă, cu condiţia să nu mi se vîre pe gît ca cidru. Nici manelele, nici giumbuşlucurile Oana-Pepe, nici idila Columbeanu nu trebuie (şi nu pot fi) evacuate. Grav e dacă proliferarea lor devine normă şi model. Grav e dacă ele sfîrşesc prin a evacua, sau prin a marginaliza, restul. Aş adăuga că apologia „gustului popular“ în forme de maximă trivialitate e ofensatoare faţă de gustul popular însuşi. Secole lungi de cultură populară hiper-rafinată dezmint acest derapaj. Derapajul nu apare decît printr-o acţiune insidioasă de intoxicare cotidiană a sensibilităţii publice.
DE ACELASI AUTOR
Tehnici ale interviului
Un politician second-hand
Note, stări, zile
Note răzlețe
Cît despre marii moderatori TV care pledează pentru „realitatea care este“, ei au o comică problemă de identitate. Fac gazetărie – adică nu ne lasă singuri cu realul, ci îl ambalează în tone de texte şi imagini – scriu, vorbesc, folosesc camere de luat vederi, ochelari, stilouri, metafore, culori, adică tot felul de produse ale creativităţii, aşadar ale intelectului omenesc, dar vor să treacă, totodată, drept „băieţi de băieţi“, oameni din popor, străini de orice otravă livrescă. Vor, pe scurt, să fie şi călare, şi pe jos. Vor să vorbească buruienos, dar se înghesuie şi să pomenească, hodoronc-tronc, de Dostoievski şi Santayana. Sînt, care va să zică, complecşi, rotunzi, „oameni universali“. În realitate, sînt mereu la jumătatea drumului, nici cu lecturile la zi, nici cu degetele bătătorite. „Nu sîntem intelectuali!“ zic ei, ferindu-se de această etichetă ca de ducă-se pe pustii. Se poate. Dar asta nu vă califică drept viguroasă clasă muncitoare. Nu aveţi nici statutul pe care îl respingeţi, nici cel la care aspiraţi. Prestaţia Dvs. constă, deocamdată, în utilizarea (pripită şi parţială) a intelectului propriu şi într-o zglobie clămpăneală mondenă. Credeţi-mă, e puţin! Şi dacă, în plus, vă luaţi şi aere magisteriale – e ridicol.
Articol apărut în Dilema veche, nr. 126, 29 iunie 2006
Detest să am mereu dreptate. Şi să republic texte mai vechi. Dar descopăr, uneori, cîte o pagină care pare scrisă ieri sau azi. Şi îmi spun că dacă eu, autorul ei, am uitat-o, o vor fi uitat şi cititorii. Drept care, cu scuzele de rigoare, le-o reamintesc.
Cîţiva notorii „oameni de televiziune“, volubili, sprinţari, fără dileme, au lansat o nouă ideologie. Veche, desigur, ca toate lucrurile noi. I-aş spune ideologia realităţii minimale, sau, ca să invoc metafizica domnului Vanghelie, ideologia realităţii „care este“. În rezumat, ea sună astfel: realitatea, atîta cîtă e, e destulă şi e bună. Să nu ne complicăm cu criterii sofisticate, cu pretenţii intelectualiste, cu exigenţe elitare. Să admitem, odată pentru totdeauna, că nu opiniile cîtorva sclifosiţi, nu valorile rarefiate ale unor minorităţi gălbejite constituie substanţa şi rostul vieţii. Viaţa, viaţa adevărată, viaţa celor mulţi, cu nevoile lor curente, cu bravul lor semidoctism, cu farmecul lor gregar – iată ceea ce trebuie să aperi, să lauzi şi să cînţi. Să ne mai lase puriştii „bunului-gust“, şoarecii de bibliotecă, grămăticii pedanţi. Să dăm cezarului popular ceea ce îi aparţine: atenţia noastră exclusivă, amorul nostru necondiţionat. Nu vă plac manelele? Dar ele există şi au succes. Nu vă plac talk-show-urile cu Becali şi viaţa cotidiană a cuplului Irinel-Monica? Dar ele fac rating. Sînt cool. Sînt Viaţa însăşi. Nu vă place Casa Poporului? Dar poporului îi place. Divertismentul autohton vă miroase a vulgaritate? Dar cine vă pune să vă uitaţi? Ce-ţi fi vrînd? Molière zi şi noapte? Caragiale non-stop? Charlie Chaplin de trei ori pe zi? N-aveţi decît să vă încuiaţi în bibliotecă. Viaţa e în altă parte şi se poate dispensa de fiţele voastre. Viaţa e mişto şi miştocăreala e viaţă. Ne-am săturat de idei înalte, de maniere fine, de predici. Vrem virilităţi fruste, duioşii de bodegă, chef. Ceea ce există n-are nevoie de nici o justificare, de nici un adaos. Există, deci e valabil. Există, deci asta e! Deci cui nu-i place să se retragă la sanatoriu. Gata cu fumurile! Realitatea e singura realitate. Deci intelectualii să ne mai slăbească.
Campionii acestei ideologii, ca de altfel campionii tuturor ideologiilor, nu pot fi contrazişi. Ei ştiu, vorbesc de evidenţe, sînt slujitorii eroici şi grandilocvenţi ai comunităţii. Cînd aroganţi şi băşcălioşi, cînd sentimentali şi patetici, oamenii aceştia confundă şmecheria cu buna-dispoziţie, suspensia gîndirii cu bunul-simţ, şi pofta egolatră de notorietate cu dragostea de oameni. Cum să-i îmblînzeşti, cum să-i pui pe gînduri?
Le-ai putea spune, mai întîi, că recad, fără să-şi dea seama, în cea mai ieftină retorică proletcultistă. De la idolatria marxist-leninistă a „maselor“, la lozinca resentimentară („Moarte intelectualilor!“), toate „nuanţele“ acestei retorici sînt de mult cunoscute. Le-ai mai putea spune că tot ce e, astăzi, viaţă civilizată s-a născut din sentimentul că realitatea dată, realitatea strictă e insuficientă şi, prin urmare, ameliorabilă. Ameliorabilă tehnologic şi stilistic. Realitatea se îmbogăţeşte neîncetat prin comentariu şi prin ingeniozitate adaptativă. A fi „realist“ e a căuta altceva şi mai mult decît oferă realitatea. Nu te laşi în voia bolilor, pretinzînd că, întrucît există, sînt îndreptăţite, nu asumi cu entuziasm urîtul pentru că e ubicuu, nu sanctifici prostia pentru că e curentă. Dacă vrei muzică, nu te opreşti la zgomotele pădurii, dacă vrei arhitectură, abandonezi gata-făcutul peşterii, dacă vrei vin, nu te mulţumeşti să mănînci toţi strugurii. Umanitatea constă în capacitatea de a trata realul nu drept o instanţă care îşi ajunge sieşi, ci drept o infinită materie primă. Sîntem ceea ce adăugăm lumii. Desigur, uneori adăugăm lumii ce nu trebuie, sau încurcăm borcanele: una e să faci borş, alta e să faci cidru. Utilitatea borşului e incontestabilă, cu condiţia să nu mi se vîre pe gît ca cidru. Nici manelele, nici giumbuşlucurile Oana-Pepe, nici idila Columbeanu nu trebuie (şi nu pot fi) evacuate. Grav e dacă proliferarea lor devine normă şi model. Grav e dacă ele sfîrşesc prin a evacua, sau prin a marginaliza, restul. Aş adăuga că apologia „gustului popular“ în forme de maximă trivialitate e ofensatoare faţă de gustul popular însuşi. Secole lungi de cultură populară hiper-rafinată dezmint acest derapaj. Derapajul nu apare decît printr-o acţiune insidioasă de intoxicare cotidiană a sensibilităţii publice.
DE ACELASI AUTOR
Tehnici ale interviului
Un politician second-hand
Note, stări, zile
Note răzlețe
Cît despre marii moderatori TV care pledează pentru „realitatea care este“, ei au o comică problemă de identitate. Fac gazetărie – adică nu ne lasă singuri cu realul, ci îl ambalează în tone de texte şi imagini – scriu, vorbesc, folosesc camere de luat vederi, ochelari, stilouri, metafore, culori, adică tot felul de produse ale creativităţii, aşadar ale intelectului omenesc, dar vor să treacă, totodată, drept „băieţi de băieţi“, oameni din popor, străini de orice otravă livrescă. Vor, pe scurt, să fie şi călare, şi pe jos. Vor să vorbească buruienos, dar se înghesuie şi să pomenească, hodoronc-tronc, de Dostoievski şi Santayana. Sînt, care va să zică, complecşi, rotunzi, „oameni universali“. În realitate, sînt mereu la jumătatea drumului, nici cu lecturile la zi, nici cu degetele bătătorite. „Nu sîntem intelectuali!“ zic ei, ferindu-se de această etichetă ca de ducă-se pe pustii. Se poate. Dar asta nu vă califică drept viguroasă clasă muncitoare. Nu aveţi nici statutul pe care îl respingeţi, nici cel la care aspiraţi. Prestaţia Dvs. constă, deocamdată, în utilizarea (pripită şi parţială) a intelectului propriu şi într-o zglobie clămpăneală mondenă. Credeţi-mă, e puţin! Şi dacă, în plus, vă luaţi şi aere magisteriale – e ridicol.
Articol apărut în Dilema veche, nr. 126, 29 iunie 2006
zavaidoc
Marin Teodorescu alias Zavaidoc, s-a născut la Piteşti, la 8 martie 1896, dar s-a consacrat în crâșme din Capitală. Se spune că generalul Traian Mosoiu l-a numit astfel, numele fiind un derivat de la regionalismul „zavaidoacă” ce însemnă „neastâmpărat, năzdrăvan, energic şi vesel”.
Marin a moştenit talentul de la tată său, Tănase Teodorescu, lăutar, violonist şi ţambalagiu. Tănase îşi ţinea copiii aproape la nunţi şi petreceri. În afară de Marin, familia Teodorescu îi avea şi pe Vasile şi Zoe. Cei trei copii vor înfiinţa la Bucureşti Taraful Zavaidoc, după începerea Primului Război Mondial.
Marin şi Vasile se vor înrola în armată, în Regimentul 44 Infanterie, ca voluntari şi, ca să aline suferinţele bolnavilor, susţineau programe artistice.
„Livretul militar ne spune că avea înălţimea de 1,56 m şi 80 kg, şi, ca semnalmente, o cicatrice la buză, păr negru şi ochi căprui”, sunt câteva date despre lăutar la Centrul Cultural Piteşti.
După război, Bucureștii înfloresc şi Zavaidoc preferă să distreze lumea în localuri, nu la Operă, acolo unde îl vedeau mulţi. Avea nevoie de bani să-şi întreţină familia.
Disc după disc
Ajunge să cânte în Ungaria, Bulgaria, Paris (la Expoziţia Universală din 1937 însoţeşte delegaţia română). „Prin 1925-1926, Zavaidoc semnează primul contract cu Casa de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc”, potrivit Centrului Cultural Piteşti.
Discurile apărute la celebra casă conţin şlagărele „De când m-a aflat mulţimea”, „Dragostea e ca o râie”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie şi Mărioară”, „Pe deal”, „Pe la Cornăţel” sau vestitul „Cântec al lui Zavaidoc”, l-au transformat într-un cântăreţ avut, cu o avere considerabilă.
A devenit concurentul lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru.
Cireşica era localul lui Zavaidoc
„Cireşica de lângă Cişmigiu, restaurantul cu grădină şi balcoane în care petrecea ,,boema geniilor în devenire”, după cum scrie Constantin Olariu în cartea “Bucureştiul monden” (Editura Paralela 45), ajunsese să fie cunoscut, pentru călătorii cu tramvaiul, ca staţia Zavaidoc. Vatmanul striga: ,,Dă-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!”.
La Cireşica, Zavaidoc a cântat nopţi de-a rândul “Să mănânci peşte batog/ Şi să-ţi cânte Zavaidoc”, era cântecul. Localul a fost numit în vreme, cu admiraţie, “La Zavaidoc”.
Curtat de cele mai frumoase femei, Zavaidoc se căsătoreşte prima dată la 43 de ani, cu Constanţa, mai tânără cu 15 ani. După fetiţa lui Constanţa, când i s-a născut al doilea copil, pe care l-a botezat tot Zavaidoc, s-a plimbat într-o sanie prin tot Piteştiul şi a ciocnit cu toţi trecătorii. Niculina a fost a treia odraslă a marelui lăutar.
În 1944, bombardamentele îl prind la Bucureşti. Fericirea nu ţine mult pentru că Zoe, sora sa, moare în reşedinţa distrusă de nemţi. Ruinat, fără casă, cu trei copii si cu grija nepoatelor orfane, marele Zavaidoc este răpus de boală, face nefrită, iar ultimele clipe le trăieşte în chinuri groaznice. Moare în 1945 şi este înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Rivalul lui Cristian Vasile
Numele lui Zavaidoc apare şi în cartea lui Mircea Cărtărescu, „De ce iubim femeile”, ca rival al lui Cristian Vasile, cel care se îndrăgostise de frumoasa Zaraza. Însă e ficţiune.
Stelian Tănase scrie despre melodrama Zarazei în „Observatorul Cultural”: „Ficţiunea se bazează pe o presupusă rivalitate, „pe viaţă şi pe moarte“, dintre Vasile şi Zavaidoc. Zavaidoc, odată ridicată steaua lui Vasile, se vede uitat. Bucureştiul „cartaresciensis“ din anii ’40 e teatrul de luptă al mai multor bande de gangsteri. Lucru real, gangsterii români, în uniformă sovietică sau în civil, controlau oraşul. Cam cum se întâmplase la Chicago în anii marii crize. Cărtărescu impune această citire a oraşului şi epocii: ca una a rivalităţilor celor doi cântăreţi, dublaţi de rivalitatea bandelor. Zavaidoc, „minteşte“ autorul, se plânge lui Berilă. O ficţiune? Cărtărescu zice că a inventat totul….Nenorocirea se întâmplă, ca în orice melodramă serioasă. Vasile, neconsolat, încearcă să se sinucidă cu terebentină. A eşuat, dar s-a retras din „cântat“, în prea mare suferinţă după dispariţia iubitei sale. Fură urna în care se afla cenuşa Zarazei şi, vreme de mai multe luni, înghite cenuşa cu linguriţa. Uniunea dintre amanţi se face astfel dincolo de moarte etc. etc. Melodramă, melodramă. Povestea a circulat în Bucureşti decenii.
Zavaidoc, presupusul rival al lui Vasile, va muri la puţin timp după crimă, de cancer (15 ianuarie 1945), poate ajuns de blesteme. Fără să mai apuce să se bucure de nenorocirea pe care o provocase rivalului său”.
Cântecul lui Zavaidoc
Cine mă puse pe mine,
Să viu seara pe la tine?
Cine mă puse pe mine,
Să viu seara pe la tine?
M-ai ofticat, vai de mine,
M-ai ofticat, vai de mine!
C-am venit seara la tine,
C-am venit seara la tine!
Cine mă puse pe mine
Să pui casa lângă tine?
Cine mă puse pe mine
Să pui casa lângă tine?
Ies afară, dau de tine,
M-ai ofticat, vai de mine!
Ies afară, dau de tine,
M-ai ofticat, vai de mine!
Multe fete ard în foc
Când aud de Zavaidoc!
Multe fete ard în foc
Când aud de Zavaidoc!
Zavaidoc, guriţa dulce
De la el nu te-ai mai duce!
Multe fete ard în foc
Când aud de Zavaidoc!
Spune, neica, ce-ai băut
De n-ai mai îmbătrânit?
Spune, neică, ce-ai băut
De n-ai mai îmbătrânit?
Am băut vin mult cu gheaţă
Şi-am dormit la puica-n braţă!
Şi-am mâncat boboci de raţă,
Şi-am mâncat boboci de raţă!
Şi-aşa toate m-a ţinut
De n-am mai îmbătrânit!
Marin a moştenit talentul de la tată său, Tănase Teodorescu, lăutar, violonist şi ţambalagiu. Tănase îşi ţinea copiii aproape la nunţi şi petreceri. În afară de Marin, familia Teodorescu îi avea şi pe Vasile şi Zoe. Cei trei copii vor înfiinţa la Bucureşti Taraful Zavaidoc, după începerea Primului Război Mondial.
Marin şi Vasile se vor înrola în armată, în Regimentul 44 Infanterie, ca voluntari şi, ca să aline suferinţele bolnavilor, susţineau programe artistice.
„Livretul militar ne spune că avea înălţimea de 1,56 m şi 80 kg, şi, ca semnalmente, o cicatrice la buză, păr negru şi ochi căprui”, sunt câteva date despre lăutar la Centrul Cultural Piteşti.
După război, Bucureștii înfloresc şi Zavaidoc preferă să distreze lumea în localuri, nu la Operă, acolo unde îl vedeau mulţi. Avea nevoie de bani să-şi întreţină familia.
Disc după disc
Ajunge să cânte în Ungaria, Bulgaria, Paris (la Expoziţia Universală din 1937 însoţeşte delegaţia română). „Prin 1925-1926, Zavaidoc semnează primul contract cu Casa de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc”, potrivit Centrului Cultural Piteşti.
Discurile apărute la celebra casă conţin şlagărele „De când m-a aflat mulţimea”, „Dragostea e ca o râie”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie şi Mărioară”, „Pe deal”, „Pe la Cornăţel” sau vestitul „Cântec al lui Zavaidoc”, l-au transformat într-un cântăreţ avut, cu o avere considerabilă.
A devenit concurentul lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru.
Cireşica era localul lui Zavaidoc
„Cireşica de lângă Cişmigiu, restaurantul cu grădină şi balcoane în care petrecea ,,boema geniilor în devenire”, după cum scrie Constantin Olariu în cartea “Bucureştiul monden” (Editura Paralela 45), ajunsese să fie cunoscut, pentru călătorii cu tramvaiul, ca staţia Zavaidoc. Vatmanul striga: ,,Dă-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!”.
La Cireşica, Zavaidoc a cântat nopţi de-a rândul “Să mănânci peşte batog/ Şi să-ţi cânte Zavaidoc”, era cântecul. Localul a fost numit în vreme, cu admiraţie, “La Zavaidoc”.
Curtat de cele mai frumoase femei, Zavaidoc se căsătoreşte prima dată la 43 de ani, cu Constanţa, mai tânără cu 15 ani. După fetiţa lui Constanţa, când i s-a născut al doilea copil, pe care l-a botezat tot Zavaidoc, s-a plimbat într-o sanie prin tot Piteştiul şi a ciocnit cu toţi trecătorii. Niculina a fost a treia odraslă a marelui lăutar.
În 1944, bombardamentele îl prind la Bucureşti. Fericirea nu ţine mult pentru că Zoe, sora sa, moare în reşedinţa distrusă de nemţi. Ruinat, fără casă, cu trei copii si cu grija nepoatelor orfane, marele Zavaidoc este răpus de boală, face nefrită, iar ultimele clipe le trăieşte în chinuri groaznice. Moare în 1945 şi este înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Rivalul lui Cristian Vasile
Numele lui Zavaidoc apare şi în cartea lui Mircea Cărtărescu, „De ce iubim femeile”, ca rival al lui Cristian Vasile, cel care se îndrăgostise de frumoasa Zaraza. Însă e ficţiune.
Stelian Tănase scrie despre melodrama Zarazei în „Observatorul Cultural”: „Ficţiunea se bazează pe o presupusă rivalitate, „pe viaţă şi pe moarte“, dintre Vasile şi Zavaidoc. Zavaidoc, odată ridicată steaua lui Vasile, se vede uitat. Bucureştiul „cartaresciensis“ din anii ’40 e teatrul de luptă al mai multor bande de gangsteri. Lucru real, gangsterii români, în uniformă sovietică sau în civil, controlau oraşul. Cam cum se întâmplase la Chicago în anii marii crize. Cărtărescu impune această citire a oraşului şi epocii: ca una a rivalităţilor celor doi cântăreţi, dublaţi de rivalitatea bandelor. Zavaidoc, „minteşte“ autorul, se plânge lui Berilă. O ficţiune? Cărtărescu zice că a inventat totul….Nenorocirea se întâmplă, ca în orice melodramă serioasă. Vasile, neconsolat, încearcă să se sinucidă cu terebentină. A eşuat, dar s-a retras din „cântat“, în prea mare suferinţă după dispariţia iubitei sale. Fură urna în care se afla cenuşa Zarazei şi, vreme de mai multe luni, înghite cenuşa cu linguriţa. Uniunea dintre amanţi se face astfel dincolo de moarte etc. etc. Melodramă, melodramă. Povestea a circulat în Bucureşti decenii.
Zavaidoc, presupusul rival al lui Vasile, va muri la puţin timp după crimă, de cancer (15 ianuarie 1945), poate ajuns de blesteme. Fără să mai apuce să se bucure de nenorocirea pe care o provocase rivalului său”.
Cântecul lui Zavaidoc
Cine mă puse pe mine,
Să viu seara pe la tine?
Cine mă puse pe mine,
Să viu seara pe la tine?
M-ai ofticat, vai de mine,
M-ai ofticat, vai de mine!
C-am venit seara la tine,
C-am venit seara la tine!
Cine mă puse pe mine
Să pui casa lângă tine?
Cine mă puse pe mine
Să pui casa lângă tine?
Ies afară, dau de tine,
M-ai ofticat, vai de mine!
Ies afară, dau de tine,
M-ai ofticat, vai de mine!
Multe fete ard în foc
Când aud de Zavaidoc!
Multe fete ard în foc
Când aud de Zavaidoc!
Zavaidoc, guriţa dulce
De la el nu te-ai mai duce!
Multe fete ard în foc
Când aud de Zavaidoc!
Spune, neica, ce-ai băut
De n-ai mai îmbătrânit?
Spune, neică, ce-ai băut
De n-ai mai îmbătrânit?
Am băut vin mult cu gheaţă
Şi-am dormit la puica-n braţă!
Şi-am mâncat boboci de raţă,
Şi-am mâncat boboci de raţă!
Şi-aşa toate m-a ţinut
De n-am mai îmbătrânit!
joi, 7 aprilie 2011
de tine
dragostea este o confuzie intre cer si pamant
si totusi multi vor sa se indragosteasca
merg si in iad pentru ea
dar dragostea este un miracol
nu vine cand vrei
si nici nu pleaca atunci cand doresti
eu insa 'de Tine vreau sa ma iubesc'
si totusi multi vor sa se indragosteasca
merg si in iad pentru ea
dar dragostea este un miracol
nu vine cand vrei
si nici nu pleaca atunci cand doresti
eu insa 'de Tine vreau sa ma iubesc'
miercuri, 6 aprilie 2011
tudor octavian
Marea eliberare
Autor: TUDOR OCTAVIAN
6 aprilie 2011
Twitter
Facebook
Email
Imprimă
Toate scenariile de tipul "ce ar fi dacă" rămân, de regulă, în stadiul de scenariu, de lucrare a imaginaţiei, de ipoteză cu un gust dulce-amar. Ce-ar fi dacă aş câştiga un milion de euro la loterie? Oricât de vitează ne e imaginaţia, ea e blocată de realitate. Dacă totul e numai închipuire, de ce să nu ne întrebăm ce-ar fi dacă am deveni peste noapte cei mai bogaţi oameni de pe planetă?
Visăm, de fapt, doar ceea ce suntem şi numai un pic altfel. Când pleci însă departe de ţară şi cutreieri nişte oraşe unde nu te cunoaşte nimeni, acest "ce-ar fi dacă" dezvoltă unele îndrăzneli la care acasă nu te-ar fi dus nicicum mintea. Cu cât distanţa faţă de lumea din care ai evadat e mai mare, cu atât mai intens e sentimentul că nu mai eşti presat de legile şi de deprinderile ei. Ceea ce acasă se chema imposibil, departe de casă şi între necunoscuţi devine plauzibil. Ai rămas fără un ban? Întinzi mâna la un colţ de stradă şi-l capeţi. Cine să te ştie că ai cerşit? Conştiinţa, educaţia, mândria funcţionează în alţi paramteri. Curiozitatea, senzaţia de libertate în absolut, absenţa unor oprelişti de clasă socială au prioritate.
În anul 1991, vagabondând într-un New York unde riscul de a fi fost recunoscut de compatrioţi era practic zero, m-am dedat – cu măsură, e drept! – unor activităţi care-mi asigurau hrana zilnică. După ce am mâncat timp de o săptămână numai banane din cele mai ieftine, ca să rezist într-un regim de un dolar pe zi, am procedat, ca homleşii negri, la un atac direct asupra restaurantelor cu autoservire cele mai frecventate. Aici, cartofii prăjiţi erau la discreţie. Trebuia doar ca bucătarul, care învârtea fleicile pe grătar, să vadă că ai un os în farfuria pe care ţi-o umpleai cu cartofi prăjiţi.
Când am luat primul os de pe farfuria unuia care tocmai pleca şi m-am dus cu el în farfuria mea goală la piramida de cartofi prăjiţi am simţit că sunt privit de toată lumea.
Toată viaţa eşti pus în situaţia de a trece un prag, de a face un nemaifăcut, dar prima zi de furat e cea mai grea. Mai departe, totul a fost doar o chestiune de logică a lucrurilor. La discreţie erau şi caserolele cu sos de usturoi, şi cele de lapte pentru cafea chiar şi o serie de sosuri. Gratis erau şi cei câţiva peşti uitaţi pe tarabe la sfârşitul zilei în hala de peşte. La New York, în acei ani, se spunea că mâncarea practic nu costa. De fapt, chiar nici nu costa. Şoferul de taxi, care mă îngăduia în garsoniera lui, mi-a prezentat un întreg inventar al unor magazine cu semipreparate.
La ora închiderii, patronii scăpau de mâncărurile perisa-bile la un preţ simbolic. Totul devenea simplu, foarte simplu, mai mult decât simplu. Cu o condiţie: să uiţi cine eşti, de unde ai plecat, unde te întorci şi ce-ai sperat să fii. Pentru un timp, chiar reuşeşti să uiţi. Partea proastă e că, peste ani, toate întrebările amânate atunci revin tot mai des, tot mai sâcâitoare.
Autor: TUDOR OCTAVIAN
6 aprilie 2011
Imprimă
Toate scenariile de tipul "ce ar fi dacă" rămân, de regulă, în stadiul de scenariu, de lucrare a imaginaţiei, de ipoteză cu un gust dulce-amar. Ce-ar fi dacă aş câştiga un milion de euro la loterie? Oricât de vitează ne e imaginaţia, ea e blocată de realitate. Dacă totul e numai închipuire, de ce să nu ne întrebăm ce-ar fi dacă am deveni peste noapte cei mai bogaţi oameni de pe planetă?
Visăm, de fapt, doar ceea ce suntem şi numai un pic altfel. Când pleci însă departe de ţară şi cutreieri nişte oraşe unde nu te cunoaşte nimeni, acest "ce-ar fi dacă" dezvoltă unele îndrăzneli la care acasă nu te-ar fi dus nicicum mintea. Cu cât distanţa faţă de lumea din care ai evadat e mai mare, cu atât mai intens e sentimentul că nu mai eşti presat de legile şi de deprinderile ei. Ceea ce acasă se chema imposibil, departe de casă şi între necunoscuţi devine plauzibil. Ai rămas fără un ban? Întinzi mâna la un colţ de stradă şi-l capeţi. Cine să te ştie că ai cerşit? Conştiinţa, educaţia, mândria funcţionează în alţi paramteri. Curiozitatea, senzaţia de libertate în absolut, absenţa unor oprelişti de clasă socială au prioritate.
În anul 1991, vagabondând într-un New York unde riscul de a fi fost recunoscut de compatrioţi era practic zero, m-am dedat – cu măsură, e drept! – unor activităţi care-mi asigurau hrana zilnică. După ce am mâncat timp de o săptămână numai banane din cele mai ieftine, ca să rezist într-un regim de un dolar pe zi, am procedat, ca homleşii negri, la un atac direct asupra restaurantelor cu autoservire cele mai frecventate. Aici, cartofii prăjiţi erau la discreţie. Trebuia doar ca bucătarul, care învârtea fleicile pe grătar, să vadă că ai un os în farfuria pe care ţi-o umpleai cu cartofi prăjiţi.
Când am luat primul os de pe farfuria unuia care tocmai pleca şi m-am dus cu el în farfuria mea goală la piramida de cartofi prăjiţi am simţit că sunt privit de toată lumea.
Toată viaţa eşti pus în situaţia de a trece un prag, de a face un nemaifăcut, dar prima zi de furat e cea mai grea. Mai departe, totul a fost doar o chestiune de logică a lucrurilor. La discreţie erau şi caserolele cu sos de usturoi, şi cele de lapte pentru cafea chiar şi o serie de sosuri. Gratis erau şi cei câţiva peşti uitaţi pe tarabe la sfârşitul zilei în hala de peşte. La New York, în acei ani, se spunea că mâncarea practic nu costa. De fapt, chiar nici nu costa. Şoferul de taxi, care mă îngăduia în garsoniera lui, mi-a prezentat un întreg inventar al unor magazine cu semipreparate.
La ora închiderii, patronii scăpau de mâncărurile perisa-bile la un preţ simbolic. Totul devenea simplu, foarte simplu, mai mult decât simplu. Cu o condiţie: să uiţi cine eşti, de unde ai plecat, unde te întorci şi ce-ai sperat să fii. Pentru un timp, chiar reuşeşti să uiţi. Partea proastă e că, peste ani, toate întrebările amânate atunci revin tot mai des, tot mai sâcâitoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
