poetese

Cum spuneam...

Cum spuneam, închid ochii şi îmi imaginez
Că ninge cu aripi de îngeri albe şi diafane,
Abia respectînd legea gravitaţiei, peste noi doi.
Peste tot ai aripi de îngeri: pe umeri, pe faţă, prin păr.

Apoi visez că ar putea să ningă prin noi
Să ne mai cureţe inimile pline
De tristeţi, dureri şi (recunosc spăşit)
Chiar un pic de noroi.

Apoi mă zbat să-mi închipui de unde atîta ninsoare,
Din lună, stele sau soare
Pentru că sigur nu vine
Din lumea ce ne-a produs pe mine şi pe tine.

Atît de prozaici, previzibili şi trişti,
Bolnavi de-o lipsă acută de idealuri înalte:
Tu visezi că vei iubi din nou şi nu vei mai fi călcată-n picioare,
Eu, perversul, visez că n-am îmbătrînit degeaba.