poetese

Am starnit un foc...
Am starnit un foc ce nu mai poate fi stins.
Daca iubirea arde, sunt un scrum... de tigara...

Impietrita, dar tremuranda... miscarea inseamna moarte sigura...

In bratele tale am devenit un fir de nisip,
ma preling pe trupul tau.

Doamne, de ce te iubesc atat?

Ce mi-ai facut?
De nu mai pot dormi decat goala?
De nu mai pot privi decat usa, asteptand sa se deschida...
de nu mai cred decat in sfarsitul noptii...
de nu mai vreau decat sa ma umpli,
sa ma imbraci...

Am invatat atatea lucruri,
de care m-am dezbracat intr-o singura seara
si am plecat invesmantata in iubirea mea...

Satula sunt, niciodata!
In cutite ascutite m-ai pironit,
din armura mea... n-a mai ramas nimic.

Si cand ma gandesc...
ca doar din tacerea mea esti aici
pentru ca vorbele te-ar fi alungat...
nu de hula, caci de hula nu te temi,
ci de iubire, asa mare ca n-ai putea s-o duci
in sufletul tau ranit.

Si mi-ai lasat povara numai mie,
ca unui inger... sangele pe aripi...