poetese

Poate ca...
E greu...

Poate daca ti-as fi spus-o in versuri,
sau poate daca ti-as fi pictat ceea ce simt, caci vad ca,
intr-un mod subit,
pentru mine, cuvintele astea au murit.
Doar le mai simt.

Ce imi doresc acum este o ploaie care sa mature orasul
sa ude putin asfaltul, dar mai ales privirile prafuite din fiecare zi.
Ca toti sa ne amintim ca orbii,
culoarea vexata a sangelui inimii,
cand iubim, ce este - a iubii...

Si a inceput sa picure, rafalele de vant ne mangaie...

Si uite ca de zile ea ne uda, doar privirile raman la fel,
ce ironie! ce consum de apa si totusi atata lipsa de zel !

Si totusi,
ma bucur ca am asta. Am aceasta bucata de hartie
si faptul ca stiu ca ei pot sa-i incredintez
si cel mai adanc secret.

Asa ca shhttt... iubirea o s-o ascund in ploaie.
Acolo nu ai indrazni niciodata sa o cauti
caci te-ai uda, privire prafuita...