Avantaje si dezavantaje ale diverselor tipuri de fete
"Simpatica - 'Bilete pentru meciul de box? Vai iubitule, nu trebuia'
Cunoscuta si ca: Super fata, Pretioasa, Sufletul din gasca baietilor, Colega de apartament
Avantaje: Vesela , agreabila, buna
Dezavantaje: S-ar putea sa se 'trezeasca', intr-o buna zi
�
Eterna 'urlatoare' - 'Nu esti bun de nimic, un lenes care traieste degeaba! Nu vezi ca nu ma faci fericita??'
Cunoscuta si ca: Diavolita, Gaita
Avantaje: Iti da atentie...
Dezavantaje: ...prea multa
�
Plangareata - 'Oh, capul meu. Ma doare rau. Ma dor si picioarele. Ah, ce crampe am. Si uite, mi-a aparut celulita!'
Cunoscuta si ca:, Miorlaita, Morocanoasa, Vaicarita
Avantaje: Previzibila
Dezavantaje: Contagioasa
�
Sefa - 'Stai drept! Poarta si tu alt tricou! Tunde-te! Ia-ti un job ! Fa si tu niste bani! Nu te mai uita asa la mine!'
Cunoscuta si ca: Mana de fier, Generalul, Domnisoara 'stie-tot'
Avantaje: De cele mai multe ori are dreptate
Dezavantaje: De cele mai multe ori are dreptate, dar ce conteaza?
�
Indecisa - 'Nu pot sa ma hotarasc. Ar trebui sa imi schimb prietenii, scoala, bluza, tunsoarea si culoarea parului?'
Cunoscuta si ca: Ingrijorata, 'Ce ma fac, iubitule!'
Avantaje: Usor de 'manevrat'
Dezavantaje: Prea usor de 'perturbat'
�
Agitata - 'Am o idee. Hai sa ne imbatam si sa ne distram pana picam lati. Am mai facut chestia asta. E super!!!'
Cunoscuta si ca: Nebuna, De neinfranat, Fata de distractii
Avantaje: Distractie... mai multa decat vei putea duce
Dezavantaje: Nu te poti baza pe ea
�
Matura - 'Nu gasesc nimic haios in desenele ale animate la care tot te uiti'
Cunoscuta si ca: Fata fara Distractie, Intepata, Icebergul
Avantaje: Prietenii te vor compatimi
Dezavantaje: Nu vei avea prieteni
�
Martzianca - 'Acest dans sper ca te va face sa intelegi cat de mult inseamna relatia noastra pentru mine'
Cunoscuta si ca: Ciudata, Vineri 13, Vesti Proaste
Avantaje: Distractiva
Dezavantaje: Isi va citi poeziile in public
Fata viselor tale - 'Sunt multumita de tine asa cum esti, frumosul si genialul meu iubit. Cred ca e cazul acum sa facem sex nebun si dezlantuit.'
Cunoscuta si ca: Cea mult Asteptata, Zeita, Femeia Perfecta, Perfectiunea Intruchipata
Avantaje: haioasa, inteligenta, dezinhibata
Dezavantaje: Nu va avea ce sa faca cu tine."
Sursa : Askmen
Ce ziceti dragalasi barbati?
Recunoasteti in aceste tipuri de fete iubitele , partenerele de viata pe care le "detineti in dotare"?
vineri, 27 mai 2011
joi, 26 mai 2011
dela
Cum sa traiesti frumos fara iubire?... Cum sa visezi sa umbli ori sa zbori?... Cum sa cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sa inoti prin marile de flori, cum sa te bucuri de intreaga fire?... Si viata ta sa-si afle implinire fara minunea care da fiori?... Iar daca tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar daca eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru ca te cunosc e de vina... numai ea... dragostea... Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea... Mi-e dor de tine, doar asta stiu." UNDE A FUGIT IUBIREA! Un pic haotic, un pic molcom pasii ma poarta spre tine. Oriunde ai fi, ei stiu drumul. Ma poarta departe in zari, pe carari neumblate, neintinate. Soarele zambeste primavaratic, degajand pulbere de lumina rosiatica. Cerul de un albastru mefient ma indeamna sa continui, sa te gasesc. Pretutindeni oameni senini, increzatori. Ii privesc melancolic, cu interes. Toti ascund mii de povesti, trairi, secrete. Mi-as dori sa-i ascult pe fiecare in parte. Vantul le aduce tainele mai aproape de mine, soptindu-mi la ureche picaturi de secrete prozaice. Te gasesc mereu in acelasi loc, tacut, ganditor. Privesti cerul, desenezi amintiri in nisipul ud. Incerci sa descifrezi decrepitudinea anilor. Miscarea telurica a genelor, felul cum iti treci mana prin parul ars de soare, surasul incandescent, provocator spun mai mult decat o mie de cuvinte. Iti aprinzi o tigara asteptand deznodamantul. Fumul de un gri uscat se inalta jucaus dar rabdator schitand scene, trairi enigmatice. Cunosc aceasta sarada, ma vad in povestile desenate de fumul buclucas pe fundalul de un albastru istovitor. Ma privesc in oglinda cerului si zambesc afabil. Sunt timida, grabita, fascinata. Ma tii de mana, pasesti hotarat, trufas, vorbesti mult, cu incredere iar stropii de ploaie ne sunt martori. Suntem liberi, incredibil de nebuni si frumosi. Vorbeam vorbe lapidare, paseam pe pasi de dans obscuri, iubeam iubirea, strazile, oamenii, marea, ma iubeai pe mine. Sa fi trecut ani de atunci? Sau poate toate acestea se intamplau ieri? Stingi tigara si odata cu ea nostalgia vremurilor de mult apuse. Sunt chiar in spatele tau. Te intorci si ma privesti tacut. Ma arde aceasta privire de gheata. Stiu cum ai fi vrut sa fie dar viata a decis altfel. As vrea sa-mi spui orice dar sa nu ma mai privesti condensat, cu patima. “Unde a fugit iubirea noastra?” a venit in cele din urma intrebarea. Mereu aceleasi cuvinte , aceasi intrebare retorica presarata cu reminiscente, dezamagire, nostalgie, franturi de ganduri. Iti aprinzi o alta tigara, indreptandu-ti privirea spre zari diavolesti. Mi-as dori sa-ti raspund, macar de aceasta data, insa nu stiu raspunsul, nu stiu de ce ma intorc mereu aici la tine, incorsetata parca intr-o spirala ludica. Mi-as dori sa pun capat acestei agonii, mi-as dori sa mai pot simti ceva, orice. Piscurile cotidianului se vad undeva in departare, nisipul tremura frenetic sub talpile mele incremenite. Ma indepartez usor ca de fiecare data fara a izbuti a dezlag lacatele din sufletul meu. Dar ma voi intoarce curand si poate atunci voi sti raspunsul!
mirela
Un lung tren ne pare viata;
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne mai dam seama
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte
Unde stam cate-un minut;
Pana sa ne mai dam seama,
Suna... pleaca... a trecut...
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si, in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gara ce-o dorim.
Ne trec zilele... trec anii...
Clipe sfinte si dureri,
Asteptand, hraniti de visuri,
Noi momente de placeri.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne mai dam seama
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte
Unde stam cate-un minut;
Pana sa ne mai dam seama,
Suna... pleaca... a trecut...
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si, in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gara ce-o dorim.
Ne trec zilele... trec anii...
Clipe sfinte si dureri,
Asteptand, hraniti de visuri,
Noi momente de placeri.
miercuri, 25 mai 2011
andrei plesu
Andrei Plesu
Eul propriu ca obsesie
In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu, o obsesie.
E normal, pana la un punct, sa fim preocupati de noi insine. Sa ne ingrijim de mintea si de corpul nostru, sa ne dorim o viata confortabila, o cariera implinita, un amplasament social impozant sau, macar, convenabil. E firesc sa acordam o atentie speciala proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie. Traiesc halucinati de ei insisi, de micile (si marile) lor ambitii, de imaginea lor, de ograda baroca a vanitatii lor. Pustiesc totul in jur etalandu-si, aproape obscen, portretul propriu. Lumea in intregul ei si oamenii din jur par sa fie instrumentele de ocazie al destinului lor, ale planurilor lor imediate si de perspectiva. Rezultatul e dizgratios si contra-productiv. Indivizii pe care ii am in vedere folosesc orice imprejurare ca sa vorbeasca despre ei. Sunt subiectul lor predilect la receptii, vernisaje, mese amicale, pe strada, in autobuz, peste tot unde poti avea ghinionul sa-i intalnesti. Te tin de nasture si vorbesc precipitat, cu patima, dinaintea privirilor tale impaienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinara, tocmai au terminat o carte, tocmai au patit ceva incredibil, tocmai vor sa te viziteze sau sa-i vizitezi, ca sa discute pe indelete despre biografia lor interioara sau publica. Vor sa-ti arate ceva, sa-ti propuna ceva, sa-ti ceara ceva. Vor sa te implice in traseul lor. Nu iau in calcul posibilitatea sa ai, la randul tau, propriul tau traseu, proiectele tale, prioritatile tale. Isi insusesc timpul tau si se joaca, impetuos, cu nervii tai. Iti fac agenda. Existi pentru a-i sluji. Fara sa-si dea seama, te trateaza ca pe un neant util. Neant, pentru ca, substantial, nu dau doi bani pe existenta ta, pe libertatea ta, pe dreptul tau de a decide singur ce vrei si ce nu vrei sa faci. Dar neant util, pentru ca poti capata o functie in viata lor. Le poti scrie o prefata, le poti lansa o carte, le poti face rost de o slujba, de o editura, de o bursa, de o relatie. Sau, pur si simplu, le poti asculta, indelung, discursul de la care altii, mai abili, au reusit sa se eschiveze. Degeaba le spui ca esti intr-o perioada grea, ca n-ai timp nici pentru obligatiile personale, ca esti depasit de prea multe solicitari centrifugale. Tenacitatea lor e indemolabila. „Trebuie sa poti, stiu ca poti, sa nu zici ca nu poti !" „N-o sa-ti para rau !"
Imi amintesc de o replica a lui Constantin Noica, asaltat, cum era, de cohorte intregi de „admiratori", decisi sa obtina de la el tot soiul de beneficii, mai mult sau mai putin culturale: „Draga domnule, draga doamna, la varsta mea pot spune ca mai am de trait 736 de zile. Aveti motive suficient de puternice ca sa-mi cereti sa va daruiesc cateva dintre ele ?" Pentru egolatri, „motive suficient de puternice" exista intotdeauna. „Ceilalti da, ceilalti ar trebui sa inteleaga si sa va crute ! Dar cazul meu e diferit. Pentru mine merita sa faceti o exceptie !".
Daca cei obsedati de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru „victimile" elanului lor auto-referential, trebuie sa spunem ca, in adanc si pe termen lung, ei sunt o pacoste si pentru ei insisi. Incapacitatea de a-si lua distanta fata de tine, concentrarea maniacala pe interesul tau, pe marotele tale, pe dorintele si obiectivele tale sfarsesc prin a te izola de comunitatea ta si de identitatea ta reala. E si „slava desarta" si lipsa de umor si simptom paranoic. Nu-ti poti gasi rostul adevarat daca nu stii, din cand in cand macar - si nu prea rar - sa uiti de tine.
Andrei Plesu - 09 dec 2010
http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Eul_propriu_ca_obsesie_7_385831416.html
Eul propriu ca obsesie
In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu, o obsesie.
E normal, pana la un punct, sa fim preocupati de noi insine. Sa ne ingrijim de mintea si de corpul nostru, sa ne dorim o viata confortabila, o cariera implinita, un amplasament social impozant sau, macar, convenabil. E firesc sa acordam o atentie speciala proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie. Traiesc halucinati de ei insisi, de micile (si marile) lor ambitii, de imaginea lor, de ograda baroca a vanitatii lor. Pustiesc totul in jur etalandu-si, aproape obscen, portretul propriu. Lumea in intregul ei si oamenii din jur par sa fie instrumentele de ocazie al destinului lor, ale planurilor lor imediate si de perspectiva. Rezultatul e dizgratios si contra-productiv. Indivizii pe care ii am in vedere folosesc orice imprejurare ca sa vorbeasca despre ei. Sunt subiectul lor predilect la receptii, vernisaje, mese amicale, pe strada, in autobuz, peste tot unde poti avea ghinionul sa-i intalnesti. Te tin de nasture si vorbesc precipitat, cu patima, dinaintea privirilor tale impaienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinara, tocmai au terminat o carte, tocmai au patit ceva incredibil, tocmai vor sa te viziteze sau sa-i vizitezi, ca sa discute pe indelete despre biografia lor interioara sau publica. Vor sa-ti arate ceva, sa-ti propuna ceva, sa-ti ceara ceva. Vor sa te implice in traseul lor. Nu iau in calcul posibilitatea sa ai, la randul tau, propriul tau traseu, proiectele tale, prioritatile tale. Isi insusesc timpul tau si se joaca, impetuos, cu nervii tai. Iti fac agenda. Existi pentru a-i sluji. Fara sa-si dea seama, te trateaza ca pe un neant util. Neant, pentru ca, substantial, nu dau doi bani pe existenta ta, pe libertatea ta, pe dreptul tau de a decide singur ce vrei si ce nu vrei sa faci. Dar neant util, pentru ca poti capata o functie in viata lor. Le poti scrie o prefata, le poti lansa o carte, le poti face rost de o slujba, de o editura, de o bursa, de o relatie. Sau, pur si simplu, le poti asculta, indelung, discursul de la care altii, mai abili, au reusit sa se eschiveze. Degeaba le spui ca esti intr-o perioada grea, ca n-ai timp nici pentru obligatiile personale, ca esti depasit de prea multe solicitari centrifugale. Tenacitatea lor e indemolabila. „Trebuie sa poti, stiu ca poti, sa nu zici ca nu poti !" „N-o sa-ti para rau !"
Imi amintesc de o replica a lui Constantin Noica, asaltat, cum era, de cohorte intregi de „admiratori", decisi sa obtina de la el tot soiul de beneficii, mai mult sau mai putin culturale: „Draga domnule, draga doamna, la varsta mea pot spune ca mai am de trait 736 de zile. Aveti motive suficient de puternice ca sa-mi cereti sa va daruiesc cateva dintre ele ?" Pentru egolatri, „motive suficient de puternice" exista intotdeauna. „Ceilalti da, ceilalti ar trebui sa inteleaga si sa va crute ! Dar cazul meu e diferit. Pentru mine merita sa faceti o exceptie !".
Daca cei obsedati de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru „victimile" elanului lor auto-referential, trebuie sa spunem ca, in adanc si pe termen lung, ei sunt o pacoste si pentru ei insisi. Incapacitatea de a-si lua distanta fata de tine, concentrarea maniacala pe interesul tau, pe marotele tale, pe dorintele si obiectivele tale sfarsesc prin a te izola de comunitatea ta si de identitatea ta reala. E si „slava desarta" si lipsa de umor si simptom paranoic. Nu-ti poti gasi rostul adevarat daca nu stii, din cand in cand macar - si nu prea rar - sa uiti de tine.
Andrei Plesu - 09 dec 2010
http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Eul_propriu_ca_obsesie_7_385831416.html
marți, 24 mai 2011
cine ai fi
CINE AI FI TU, FARA POVESTEA TA?
Chiar vrei sa afli adevarul? Investigheaza fiecare afirmatie, folosind cele patru intrebari. Cele patru intrebari sunt:
1. E adevarat?
2. Poti fi absolut sigur ca e adevarat?
3. Cum reactionezi, ce se intampla cand crezi acest gand?
4. Cine ai fi tu, fara acest gand?
Aceasta carte este o colectie de cincisprezece dialoguri, pe care Byron Katie le-a purtat cu diferiti oameni care au participat la intalniri cu ea, in mai multe locatii din Statele Unite si Europa. Unii dintre cei care au lucrat cu Katie sufereau de boli chinuitoare, altii erau parasiti in dragoste sau treceau prin divorturi neplacute, iar altii erau pur si simplu iritati din cauza unui coleg de lucru sau a cresterii chiriei. Cine ai fi tu, fara povestea ta?Ceea ce aveau cu totii in comun era disponibilitatea de a pune intrebari, cu ajutorul lui Katie, legate de gandurile dureroase care reprezentau adevarata cauza a suferintei lor. In fiecare caz, vedem cum Katie, cu mintea sa agera si imensa sa blandete, a ajutat fiecare persoana sa descopere pentru sine ca, ceea ce pana atunci se prezenta ca o realitate de necontestat, nu era chiar asa.
Desi aceste dialoguri constituie o lectura fascinanta – unele sunt in acelasi timp foarte amuzante, dar si profund miscatoare – ele sunt menite, in principal, sa serveasca drept instrumente de invatare. Fiecare dialog a avut loc in fata unui public. Katie nu a pierdut niciodata legatura cu acel public, amintindu-le in mod repetat tuturor, sa urmareasca dialogurile in sinea lor si sa-si puna singuri intrebarile pe care trebuiau sa si le puna participantii. Dialogurile dintre Katie si acesti voluntari sunt o punere in scena, exterioara, a exact genului de dialog pe care fiecare cititor il poate purta cu propriile ganduri. Rezultatul – chiar si in situatia aparent cea mai cumplita – poate fi o eliberare si o bucurie de neimaginat.
Din 1986, Byron Katie a prezentat Lucrarea in fata a milioane de oameni din intreaga lume, in cadrul unor evenimente publice, cu intrare gratuita; in inchisori, spitale, biserici, corporatii, universitati si scoli; la seminarii de week-end; si la Scoala ei de noua zile, unde este predata Lucrarea. Ea este autoarea best-seller-urilor: A iubi ceea ce este, Am nevoie de dragostea ta – Este adevarat? si O mie de denumiri pentru Bucurie si Schimba lumea, punandu-ti gandirea sub semnul intrebarii.
Autor: Byron Katie
Chiar vrei sa afli adevarul? Investigheaza fiecare afirmatie, folosind cele patru intrebari. Cele patru intrebari sunt:
1. E adevarat?
2. Poti fi absolut sigur ca e adevarat?
3. Cum reactionezi, ce se intampla cand crezi acest gand?
4. Cine ai fi tu, fara acest gand?
Aceasta carte este o colectie de cincisprezece dialoguri, pe care Byron Katie le-a purtat cu diferiti oameni care au participat la intalniri cu ea, in mai multe locatii din Statele Unite si Europa. Unii dintre cei care au lucrat cu Katie sufereau de boli chinuitoare, altii erau parasiti in dragoste sau treceau prin divorturi neplacute, iar altii erau pur si simplu iritati din cauza unui coleg de lucru sau a cresterii chiriei. Cine ai fi tu, fara povestea ta?Ceea ce aveau cu totii in comun era disponibilitatea de a pune intrebari, cu ajutorul lui Katie, legate de gandurile dureroase care reprezentau adevarata cauza a suferintei lor. In fiecare caz, vedem cum Katie, cu mintea sa agera si imensa sa blandete, a ajutat fiecare persoana sa descopere pentru sine ca, ceea ce pana atunci se prezenta ca o realitate de necontestat, nu era chiar asa.
Desi aceste dialoguri constituie o lectura fascinanta – unele sunt in acelasi timp foarte amuzante, dar si profund miscatoare – ele sunt menite, in principal, sa serveasca drept instrumente de invatare. Fiecare dialog a avut loc in fata unui public. Katie nu a pierdut niciodata legatura cu acel public, amintindu-le in mod repetat tuturor, sa urmareasca dialogurile in sinea lor si sa-si puna singuri intrebarile pe care trebuiau sa si le puna participantii. Dialogurile dintre Katie si acesti voluntari sunt o punere in scena, exterioara, a exact genului de dialog pe care fiecare cititor il poate purta cu propriile ganduri. Rezultatul – chiar si in situatia aparent cea mai cumplita – poate fi o eliberare si o bucurie de neimaginat.
Din 1986, Byron Katie a prezentat Lucrarea in fata a milioane de oameni din intreaga lume, in cadrul unor evenimente publice, cu intrare gratuita; in inchisori, spitale, biserici, corporatii, universitati si scoli; la seminarii de week-end; si la Scoala ei de noua zile, unde este predata Lucrarea. Ea este autoarea best-seller-urilor: A iubi ceea ce este, Am nevoie de dragostea ta – Este adevarat? si O mie de denumiri pentru Bucurie si Schimba lumea, punandu-ti gandirea sub semnul intrebarii.
Autor: Byron Katie
luni, 23 mai 2011
5 motive
De multe ori m-am întrebat ce fac unele femei diferit de celelalte de sunt atât de cuceritoare. Cei mai mulţi dintre bărbaţi nu pot da un răspuns exact, spun doar că s-au îndrăgostit de o femeie din clipa în care au văzut-o. Ceea ce e o exagerare. Sunt foarte puţine aceste cazuri. În general, din prima clipă dorim sau nu o femeie, dar nu ne îndrăgostim.
1. Prima calitate pe care un bărbat o caută la o femeie e atitudinea pozitivă. Cred că e mai impresionat de zâmbetul unei femei decât de culoarea pantofilor.
2. O a doua calitate pe care o preţuieşte e simetria. Asta nu e o prejudecată, aşa e construit creierul nostru, aşa percepem frumosul. O femeie slabă şi bine proporţionată ne transmite mesajul că e sănătoasă şi puternică. Şi reciproca e adevărată.
3. Felul în care vorbeşte o femeie e decisiv. Un glas calm ne cucereşte automat. Cei mai mulţi dintre bărbaţi se sperie de femeile care vorbesc mult şi repede.
4. O femeie e cuceritoare şi dacă ştie să dea încredere. E vorba de acea artă secretă de a încuraja un bărbat doar din priviri.
5. Deşi există prejudecata că bărbaţii nu ţin cont de inteligenţa unei femei, această calitate e foarte importantă în formarea unui cuplu. De inteligenţa partenerilor depinde forţa comunicării, iar fără comunicare un cuplu se prăbuşeşte. Orice cuplu.
1. Prima calitate pe care un bărbat o caută la o femeie e atitudinea pozitivă. Cred că e mai impresionat de zâmbetul unei femei decât de culoarea pantofilor.
2. O a doua calitate pe care o preţuieşte e simetria. Asta nu e o prejudecată, aşa e construit creierul nostru, aşa percepem frumosul. O femeie slabă şi bine proporţionată ne transmite mesajul că e sănătoasă şi puternică. Şi reciproca e adevărată.
3. Felul în care vorbeşte o femeie e decisiv. Un glas calm ne cucereşte automat. Cei mai mulţi dintre bărbaţi se sperie de femeile care vorbesc mult şi repede.
4. O femeie e cuceritoare şi dacă ştie să dea încredere. E vorba de acea artă secretă de a încuraja un bărbat doar din priviri.
5. Deşi există prejudecata că bărbaţii nu ţin cont de inteligenţa unei femei, această calitate e foarte importantă în formarea unui cuplu. De inteligenţa partenerilor depinde forţa comunicării, iar fără comunicare un cuplu se prăbuşeşte. Orice cuplu.
duminică, 22 mai 2011
camera foto dslr
Piaţa aparatelor foto profesionale de tip DSLR a crescut anul trecut cu 10%, iar marii producători se aşteaptă la o evoluție similară și anul acesta.
Piaţa aparatelor foto a cunoscut, anul trecut, o creştere de aproape 8%, acesta fiind printre primele care au dat semne clare de redresare, după un foarte dificil an 2009, conform unui studiu al companiei GfK. Foarte mulţi consumatori îşi cumpără aparate foto înainte de a pleca vara în vacanţă, iar companiile producătoare de echipamente foto se aşteaptă la o creştere a vânzărilor în perioada următoare. În ceea ce priveşte preferinţele românilor, există o tendinţă clară de creştere a nivelului de utilizare a aparatelor foto DSLR (digital single-lens reflex. n.r.). „Putem să afirmăm că, în 2010, vânzările au crescut cu mai mult de 10% pe acest segment şi ne aşteptăm ca tendinţa să fie aceeaşi şi în 2011“, ne-au declarat oficialii SKIN, unic importator Nikon în România.
„Consumatorii nu vor renunţa niciodată în totalitate la aparatele foto compacte. Acestea au avantajele lor, care ţin mai ales de portabilitate şi uşurinţa de utilizare. Tendinţa este însă de creştere mai accentuată a consumului de aparate foto DSLR. Trebuie menţionat că cele două categorii nu se exclud. Majoritatea utilizatorilor de aparate DSLR, inclusiv profesioniştii, deţin şi un aparat foto compact“, au adăugat oficialii SKIN.
Modelele DSLR sunt atât de populare deoarece preţul lor a scăzut în ultimii ani, fiind apropiat de cel al unor aparate foto compacte high-end. Nikon şi Canon fac legea în segmentul DSLR, Nikon având mai mult de jumătate din piaţa DSLR din România, iar Canon, 30%.
Cele mai populare modele DSLR
La Canon, „produsul de intrare al gamei DSLR, EOS 1100D, este preferat de cei care îşi cumpără pentru prima oară un DSLR. Utilizatorii cu mai multă experienţă fotografică preferă un EOS 550D sau noul model 600D cu ecran rabatabil. Cu siguranţă, cea mai bună alegere vizând raportul performanţă/costuri o constituie modelul EOS 60D, extrem de apreciat de fotografi,“ potrivit lui Petronius Secăreanu, managerul general Canon pentru România. La Nikon, „în termeni de volum, cele mai populare modele sunt Nikon D3000 şi D3100. În termeni de imagine, modelul Nikon D7000 ne-a întrecut aşteptările şi a fost extrem de bine primit de fotografii din România. Deşi este un aparat DSLR dedicat mai ales amatorilor avansaţi, un mare număr de profesionişti l-au achiziţionat şi ne-au transmis un feedback excelent cu privire la acest model“, potrivit reprezentanţilor SKIN.
Ce recomandă fotografii profesionişti
Aparatele foto DSLR sunt achiziţionate de o gamă largă de consumatori, de la adolescenţi care visează să devină fotografi profesionişti la părinţi care vor să surprindă, cu un echipament cât mai bun, primii ani de viaţa ai copiilor lor.
„În principiu, în ultimul timp, mulţi cred că dacă vor cumpăra un aparat profesionist, DSLR, au şi tichetul către realizarea unor fotografii superbe. Puţini conştientizează că e nevoie şi de educaţie vizuală, şi de cultură, pentru realizarea unei imagini bune“, explică Dinu Lazăr, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi români. Lazăr consideră că azi şi un aparat fotografic compact face fotografii foarte bune, în general, dacă este lumină. „Ne îndreptăm atenţia către aparatele DSLR dacă vrem să schimbăm obiectivele, dacă dorim să avem un sistem modular de iluminare, dacă avem timp şi stare pentru a aprofunda fotografia şi dacă ne facem timp pentru studierea amănunţită a manualului aparatului“, mai spune Lazăr.
„Dacă aş fi acum la început şi aş dori să aleg un aparat, m-ar interesa câteva aspecte, cum ar fi pe cât timp se dă garanţia şi cine o face, dacă există o comunitate care să mă ajute în problemele inerente de început şi dacă importatorul aduce absolut toate accesoriile de care aş avea nevoie. Dacă aş cumpăra un DSLR, nu aş lua decât corpul şi câteva obiective, nu cel de kit“, conchide fotograful.
Pentru Alex Gâlmeanu, cel mai apreciat fotograf de portrete şi modă din România, „o cameră foto trebuie să aibă o rezoluţie suficientă pentru a permite printuri A3, să fie «full frame», să aibă o calitate decentă a imaginii în lucrul cu sensibilitate ridicată şi o autonomie cât mai mare în ceea ce priveşte acumulatorul“. Potrivit lui, robusteţea este de luat în considerare, sunt camere realizate din aliaje speciale cu protecţie antipraf şi umiditate, camere ce au o durată de viaţa mai lungă. „E adevărat că descrierea de mai sus îngustează mult opţiunile, camerele din această categorie depăşind bugetele de care dispun de obicei fotografii amatori. Pe de altă parte nu pot să fac recomandări în care nu cred“, explică Gâlmeanu.
Mulţi cred că dacă vor cumpăra un aparat profesionist, DSLR, au şi tichetul către realizarea unor fotografii superbe.
Dinu Lăzăr, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi români
Sursa: www.capital.ro – 22.05.2011
Piaţa aparatelor foto a cunoscut, anul trecut, o creştere de aproape 8%, acesta fiind printre primele care au dat semne clare de redresare, după un foarte dificil an 2009, conform unui studiu al companiei GfK. Foarte mulţi consumatori îşi cumpără aparate foto înainte de a pleca vara în vacanţă, iar companiile producătoare de echipamente foto se aşteaptă la o creştere a vânzărilor în perioada următoare. În ceea ce priveşte preferinţele românilor, există o tendinţă clară de creştere a nivelului de utilizare a aparatelor foto DSLR (digital single-lens reflex. n.r.). „Putem să afirmăm că, în 2010, vânzările au crescut cu mai mult de 10% pe acest segment şi ne aşteptăm ca tendinţa să fie aceeaşi şi în 2011“, ne-au declarat oficialii SKIN, unic importator Nikon în România.
„Consumatorii nu vor renunţa niciodată în totalitate la aparatele foto compacte. Acestea au avantajele lor, care ţin mai ales de portabilitate şi uşurinţa de utilizare. Tendinţa este însă de creştere mai accentuată a consumului de aparate foto DSLR. Trebuie menţionat că cele două categorii nu se exclud. Majoritatea utilizatorilor de aparate DSLR, inclusiv profesioniştii, deţin şi un aparat foto compact“, au adăugat oficialii SKIN.
Modelele DSLR sunt atât de populare deoarece preţul lor a scăzut în ultimii ani, fiind apropiat de cel al unor aparate foto compacte high-end. Nikon şi Canon fac legea în segmentul DSLR, Nikon având mai mult de jumătate din piaţa DSLR din România, iar Canon, 30%.
Cele mai populare modele DSLR
La Canon, „produsul de intrare al gamei DSLR, EOS 1100D, este preferat de cei care îşi cumpără pentru prima oară un DSLR. Utilizatorii cu mai multă experienţă fotografică preferă un EOS 550D sau noul model 600D cu ecran rabatabil. Cu siguranţă, cea mai bună alegere vizând raportul performanţă/costuri o constituie modelul EOS 60D, extrem de apreciat de fotografi,“ potrivit lui Petronius Secăreanu, managerul general Canon pentru România. La Nikon, „în termeni de volum, cele mai populare modele sunt Nikon D3000 şi D3100. În termeni de imagine, modelul Nikon D7000 ne-a întrecut aşteptările şi a fost extrem de bine primit de fotografii din România. Deşi este un aparat DSLR dedicat mai ales amatorilor avansaţi, un mare număr de profesionişti l-au achiziţionat şi ne-au transmis un feedback excelent cu privire la acest model“, potrivit reprezentanţilor SKIN.
Ce recomandă fotografii profesionişti
Aparatele foto DSLR sunt achiziţionate de o gamă largă de consumatori, de la adolescenţi care visează să devină fotografi profesionişti la părinţi care vor să surprindă, cu un echipament cât mai bun, primii ani de viaţa ai copiilor lor.
„În principiu, în ultimul timp, mulţi cred că dacă vor cumpăra un aparat profesionist, DSLR, au şi tichetul către realizarea unor fotografii superbe. Puţini conştientizează că e nevoie şi de educaţie vizuală, şi de cultură, pentru realizarea unei imagini bune“, explică Dinu Lazăr, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi români. Lazăr consideră că azi şi un aparat fotografic compact face fotografii foarte bune, în general, dacă este lumină. „Ne îndreptăm atenţia către aparatele DSLR dacă vrem să schimbăm obiectivele, dacă dorim să avem un sistem modular de iluminare, dacă avem timp şi stare pentru a aprofunda fotografia şi dacă ne facem timp pentru studierea amănunţită a manualului aparatului“, mai spune Lazăr.
„Dacă aş fi acum la început şi aş dori să aleg un aparat, m-ar interesa câteva aspecte, cum ar fi pe cât timp se dă garanţia şi cine o face, dacă există o comunitate care să mă ajute în problemele inerente de început şi dacă importatorul aduce absolut toate accesoriile de care aş avea nevoie. Dacă aş cumpăra un DSLR, nu aş lua decât corpul şi câteva obiective, nu cel de kit“, conchide fotograful.
Pentru Alex Gâlmeanu, cel mai apreciat fotograf de portrete şi modă din România, „o cameră foto trebuie să aibă o rezoluţie suficientă pentru a permite printuri A3, să fie «full frame», să aibă o calitate decentă a imaginii în lucrul cu sensibilitate ridicată şi o autonomie cât mai mare în ceea ce priveşte acumulatorul“. Potrivit lui, robusteţea este de luat în considerare, sunt camere realizate din aliaje speciale cu protecţie antipraf şi umiditate, camere ce au o durată de viaţa mai lungă. „E adevărat că descrierea de mai sus îngustează mult opţiunile, camerele din această categorie depăşind bugetele de care dispun de obicei fotografii amatori. Pe de altă parte nu pot să fac recomandări în care nu cred“, explică Gâlmeanu.
Mulţi cred că dacă vor cumpăra un aparat profesionist, DSLR, au şi tichetul către realizarea unor fotografii superbe.
Dinu Lăzăr, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi români
Sursa: www.capital.ro – 22.05.2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
