jn

Fara frica!

Autor: MARIA TIMUC (articol din Jurnalul National)

14 martie 2011



Dupa acest devastator cutremur din Japonia, toata lumea s-a simtit "rau". N-am intalnit nici o persoana in aceste zile care sa nu fi trait aceasta acuta senzatie interioara de rau, dar – spre deosebire de alte catastrofe si calamitati care-i tineau pe oameni lipiti de televizoare si-i atrageau in discutii interminabile despre raul produs, de data asta am observat "refuzul" de a da atentie dezastrului. Discutiile pe care le-am avut in aceste zile s-au rezumat la observatia "mi-a fost groaznic de rau cand am vazut ce s-a intamplat", apoi "nu m-am mai uitat la televizor, nu stiu ce a mai fost" si apoi "japonezii sunt pregatiti pentru asa ceva". Apoi, discutiile s-au stins si oamenii au readus in atentie problemele din viata de zi cu zi. Probabil ca au fost si oameni care au stat cu ochii atintiti asupra catastrofei si au suferit teribil... doar privind.

De ce ne simtim atat de rau, de cate ori vedem suferinta celor din jurul nostru? Ce mecanism face sa ne cuprinda tristetea, durerea, frica, ingrijorarea, lacrimile sau sentimentul neputintei in asemenea situatii, ce misterios mecanism actioneaza asupra mintii si al emotiilor noastre, asa incat, pe masura ce-i dam mai multa atentie unui subiect dramatic, ne cuprind emotii "dramatice pe noi insine"? Marturisesc ca si eu m-am uitat cateva minute la tv si, in cele cateva minute, m-a cuprins o durere coplesitoare, pentru ca, in urmatoarele cateva ore, sa ma caute diferite persoane care suferisera un fenomen asemanator. Tuturor le-am recomandat "distragerea atentiei" (ceea ce facusem si eu) ca pe un "remediu" impotriva emotiilor negative. Rugaciunea, implicarea in activitatile obisnuite ale vietii de zi cu zi si orientarea gandurilor catre ceea ce ne dorim pot fi remedii binecuvantate, atunci cand nu avem solutii concrete pentru o problema. Este bine de stiut ca solutiile concrete si ajutorul clar, imediat si categoric, dat cuiva aflat intr-o stare de suferinta sunt optiunea care nu creeaza negativitate in emotiile noastre, in viata sau in experienta altor persoane.

Privind suferinta in lipsa oricarei solutii, noi cream suferinta in interiorul nostru si, printr-un proces de autosugestie negativa, riscam sa atragem si evenimente asemanatoare sau dureroase in experienta vietii noastre. Ne simtim rau, atunci cand privim tragedia altor oameni, pentru ca ceea ce vedem nu ne place, nu ne dorim sa vedem, nu ne dorim sa se intample nici acelor oameni, nici noua. Raul este, asadar, ceva ce ne displace. Suferinta emotionala pe care o resimtim, ne spune ca ceea ce vedem este rau si noi nu ne dorim raul acela. Privind catre ceva rau fara sa avem solutii, ne este frica de rau in experienta noastra, iar "frica de rau" il atrage (frica este semn ca gandim ceva ce ne displace, nu ne dorim). "De ce ti-e frica nu scapi", spune un proverb, care ilustreaza corect o cunoastere umana profunda a "legii atractiei" sau a capacitatii mintii de a atrage lucrul de care se teme. In consecinta, daca ne temem de ceva, este binevenit sa stim ca ne apropiem de lucrul ce ne infricoseaza, pe masura ce ne gandim mai mult la el si ne creeaza emotii negative. Daca "de ce ti-e frica nu scapi", cum spune proverbul, ce consecinte poate avea faptul ca vreo cateva milioane de oameni sunt infricosati de cutremure sau de sfarsitul lumii? Iar daca frica este factorul de atractie al raului (probabil cel mai puternic factor de atractie dintre toate), atunci n-ar fi mai intelept sa intelegem ca in spatele fricii este dorinta noastra de a fi in siguranta? N-ar fi mai bine sa cautam solutii si sa ne concentram asupra lucrurilor pe care le dorim sau ne plac, pentru ca aceste lucruri sa se apropie mai mult de noi? Suntem umani prin mila si compasiune si aceste trairi nu trebuie indepartate din mintea si din inima noastra, caci ele ne impulsioneaza sa ajutam, sa gasim solutii pentru ameliorarea suferintelor. Dar, daca nu avem solutii concrete, avem la indemana rugaciunea, gandurile bune, aprecierea si increderea in Dumnezeu. Acestea toate, asa cum ne spun proverbele, dar si multi oameni de stiinta sau mari intelepti, sunt creatoare ale realitatii noastre fericite. Toate evenimentele se afla mai intai in minte, in emotii si abia apoi in... plan fizic. Noi nu mai putem schimba ceea ce se petrece fizic. Putem schimba insa imaginile din mintea noastra si emotiile negative. Iar ceea ce avem obligatoriu de schimbat este "frica". Mai putina frica inseamna mai putina drama umana. Daca frica in doze mici ne poate ajuta in toate domeniile vietii, frica in exces este distructiva, iar a ne distrage atentia de la ceea ce ne infricoseaza este primul pas catre bine!