Ce daruri accepti
Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai.
Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.
Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta.
Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.
Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.
S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.
Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.
La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
-Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.
Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.
joi, 31 martie 2011
dela
1. O sa primeşti un corp. S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti, dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.
2. Vei învăţa multe lucruri. Eşti înscris cu normă întreagă, la o şcoală informală numită “viaţă”.
3. Aici nu sunt greşeli, doar lecţii. Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente. Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces, la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate.
4. Lecţiile se repetă până le vei învăţa. O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri, până când o vei fi învăţat. Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.
5. Lecţiile nu se termină niciodată. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale. Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat.
6. Nu există loc mai bun decât “aici”. Atunci când “acolo” devine “aici”, vei obţine alt “acolo” care îţi va părea din nou mai bun decât “aici”.
7. Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.
8. Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine. Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie. Tu hotarăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.
9. Răspunsurile tale se află chiar în tine. Răspunsurile vieţii se află în tine. Tot ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să crezi.
10. Vei uita toate acestea la naştere. Ţi le poţi aminti dacă vrei, dezlegând spirala dublă a cunoaşterii interioare.
(Cherie Carter Scott)
2. Vei învăţa multe lucruri. Eşti înscris cu normă întreagă, la o şcoală informală numită “viaţă”.
3. Aici nu sunt greşeli, doar lecţii. Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente. Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces, la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate.
4. Lecţiile se repetă până le vei învăţa. O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri, până când o vei fi învăţat. Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.
5. Lecţiile nu se termină niciodată. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale. Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat.
6. Nu există loc mai bun decât “aici”. Atunci când “acolo” devine “aici”, vei obţine alt “acolo” care îţi va părea din nou mai bun decât “aici”.
7. Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.
8. Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine. Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie. Tu hotarăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.
9. Răspunsurile tale se află chiar în tine. Răspunsurile vieţii se află în tine. Tot ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să crezi.
10. Vei uita toate acestea la naştere. Ţi le poţi aminti dacă vrei, dezlegând spirala dublă a cunoaşterii interioare.
(Cherie Carter Scott)
gjm
13 randuri pentru viata - Gabriel Jose Garcia Marquez
Nu te iubesc pentru ceea ce esti , ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine .
Nu merita sa plangi pentru nimeni , iar cei care merita nu te vor face sa plangi .
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu , nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa .
Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima .
Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata .
Nu inceta niciodata sa zambesti , nici chiar atunci cand esti trist , pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau .
Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana , dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume .
Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine .
Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita , pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit , sa stii sa fii …
Nu te iubesc pentru ceea ce esti , ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine .
Nu merita sa plangi pentru nimeni , iar cei care merita nu te vor face sa plangi .
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu , nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa .
Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima .
Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata .
Nu inceta niciodata sa zambesti , nici chiar atunci cand esti trist , pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau .
Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana , dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume .
Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine .
Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita , pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit , sa stii sa fii …
timpul
"Timpul este moneda vieţii. Este singura monedă pe care o ai şi doar tu eşti singurul care hotărăşte cum va fi cheltuită. Fii atent şi nu lăsa pe alţii să o cheltuiască pentru tine.
Astăzi, ai 100% din viaţa ta rămasă.Fă-ţi viaţa o exclamare şi nu o explicare.vă doresc tot binele din lume."
Paul GROZEA
Astăzi, ai 100% din viaţa ta rămasă.Fă-ţi viaţa o exclamare şi nu o explicare.vă doresc tot binele din lume."
Paul GROZEA
miercuri, 30 martie 2011
mara
"Degeaba ai bani daca nu esti fericit, degeaba traiesti daca ti-e interzis sa iubesti, degeaba visezi daca nu-ti doresti indeajuns de mult sa evadezi din interiorul sufletului tau, sa renunti la monotonia ce a pus stapanire pe viata ta, umbrindu-ti idealul pe care tu singur ti l-ai creat.
Viata e cruda daca nu stii si nu poti sa-i faci fata, cu toate ca esti puternic, te simti atat de slab in fata ei , renuntand la tot ce ti-ai propus..."
Mara
Viata e cruda daca nu stii si nu poti sa-i faci fata, cu toate ca esti puternic, te simti atat de slab in fata ei , renuntand la tot ce ti-ai propus..."
Mara
mira
Luptam atat de mult sa gasim pe cineva care sa'si faca griji pentru noi,care sa ne sustina, sa ne imbatriseze...o inima care sa ne caute atunci cand ne simtim pierduti. Ne multumim ca suntem inconjurati de atata lume si totusi invatam sa fim singuri, invatam sa ne vorbim in noptile lungi si triste, sa ne privim chipul, sa ne iubim pe noi insine. Singuratatea este acolo mereu, fie ca o chemam... sau nu, ea este langa noi in clipele grele, ca sfarsitul unei povesti nefericite, in care umbrele noastre raman fara noi.
horo
Berbec
Semn de foc: scanteie
Trasatura principala: impetuozitatea.
Fraza favorita: primul!
Berbecul nu stie niciodata ce va face. De asta, atunci cand merge, merge cu capul inainte.. Astfel, daca ajunge la linia de finis in acelasi timp cu altcineva, va putea spune: "Primul!".
Atunci cand trebuie sa treaca la actiune, nu sta prea mult pe ganduri. Se arunca de la trambulina si, pe la jumatate, descopera ca in piscina nu mai e apa. Cuvantul esec nu exista insa in vocabularul sau si va incerca sa-si "dreaga" imaginea prin cinism. Va spune: "Poate acum schimbati apa! Ca e mizerie in piscina!".
Taur
Semn de pamant: Casa
Trasatura fundamentala: rabdare inepuizabila.
Fraza favorita: gandesc, deci insist.
Taurul, atunci cand merge, nu ridica un picior daca celelalt este asezat ferm pe pamant. Din aceasta cauza, mai mult decat sa mearga, el face istorie. Daca Berbecul sare de la trambulina inainte sa se uite, Taurul va sti numele constructorului, materialele folosite, volumul apei si temperatura. Berbecul actioneaza cu hotarare, Taurul cu obstinatie. Berbecul vrea ca toata lumea sa-l asculte, Taurul are o rabdare fara limite incercand sa-i faca pe ceilalti sa-si schimbe parerea.
In concluzie, relatia lor s-ar putea desfasura asa:
Berbecul ii spune Taurului, aflat la 10 metri distanta: - Vino aici! (asta e hotarare).
Taurul: - Nu! (asta e obstinatie).
Berbec: - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (facand doi pasi): - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (avansand doi pasi): - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (facand doi pasi, se trezeste fata in fata cu Taurul): - Vezi? Asa imi place! Sa vii unde-ti spun EU!
Gemeni
Semn de aer: rafala.
Trasatura caracteristica: mai multi intr-unul.
Fraza favorita:Adevarul e ca totul e minciuna.
Gemenii sunt ca o rafala cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi nici plecand. Toti avem un eu care ne conduce, dar gemenii au doua, uneori mai multe. Unul dintre ele este dulce si tolerant, celalalt este critic si uracios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc: ori iti vad defectele, ori calitatile, depinde de geamanul care te priveste.
Daca acesta este cel dulce, iti va spune: "arati mai bine ca niciodata!"
Daca dai peste cel uracios: "Cand o sa mai slabesti si tu?"
Rac
Semn de apa: marea.
Trasatura caracteristica: nesiguranta pe plan sentimental.
Fraza favorita: Simt, deci exist.
La inceput, nu-ti acorda cine stie ce incredere. Trebuie sa ti-o castigi singur, fiind afectuos si tandru. Si sa le spui de o mie de ori ca-i iubesti, pentru ca Racii sunt adevarati vampiri sentimentali si tot timpul se plang ca nu primesc suficienta dragoste. Tu-i spui:
- Te iubesc.
Si Racul intreaba: Cat?
Leu
Semn de foc: soarele.
Trasatura caracteristice: nevoia de a fi in centrul atentiei.
Fraza favorita: Sunt rege / regina .
Leul este steaua zodiacului, cea mai stralucitoare. Sunt usor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclama:
- Trebuie sa vedeti cata stralucire ii confer!
Leul are o foarte buna parere despre sine. Daca iti este prezentat unul si tu ii spui:
-Imi pare bine sa te cunosc.
El va raspunde:
- Te inteleg.
Leii nu merg pe strada, ci defileaza. Daca strada este plina de magazine, Leul priveste vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus in ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment in care va exclama:
- M-as cumpara daca n-as fi atat de scump!
Fecioara
Semn de pamant: recolta.
Trasatura caracteristica: ingrijorarea.
Fraza favorita: Permite-mi sa te contrazic..
Fecioara este o lupa cu picioare. Ajunge in casa ta si primul lucru pe care-l face este sa treaca cu degetul pe televizor pentru a vedea daca este prafuit. Si, cum are un umor sarcastic, iti va spune:
- Televizorul asta are un mileu foarte frumos pe el!
Nu-i scapa nimic! Sa fie ingrijorata este starea naturala a Fecioarei. Se va plange mereu:
- Sunt ingrijorat, sunt ingrijorat.
Si daca-i spune cineva:
- Dar nu se intampla nimic.
Fecioara va raspunde:
- Asta ma ingrijoreaza cel mai mult
Balanta
Semn de aer: briza.
Trasatura caracteristica: indoiala.
Fraza favorita: cateodata da, cateodata nu.
Gandeste rapid. Singurul inconvenient este ca, atunci cand ii vine o idee, odata cu ea, vine si indoiala.:
- Da, da, am hotarat, anul asta ma casatoresc.. . si daca nu anul asta, atunci anul viitor... sau in trei ani, n-am de ce sa ma grabesc.
Cantecele lui Julio Iglesias, reprezentant faimos al zodiei, sunt un tratat asupra indoielii: "nici nu te iubesc, nici nu te uit", "cateodata da, cateodata nu", 'nici pisica perfida, nici caine fidel". Niciodata nativii acestei zodii nu sunt siguri de nimic si asta ii transforma in niste certareti aproape profesionisti, dar nu vor recunoaste niciodata acest lucru. Din aceasta cauza, trebuie sa-i prinzi in capcana. Tu spui:
- Iti place sa te contrazici!
Si Balanta va raspunde:
- Nu-i adevarat! Si te pot contrazice cat vrei tu!
Scorpion
Semn de apa: lac.
Trasatura caracteristica: pasiunea.
Fraza favorita: te doresc.
Sunt usor de recunoscuti dupa ochii misteriosi. Scorpionul nu priveste, ci fixeaza direct. Ochii scorpionilor sunt ca niste ace fine care te impung atunci cand isi atintesc privirea. Pot fi hipnotizanti si pasionali, exagerat de pasionali. Cand te iubesc, te iubesc mai mult decat toti ceilalti. Daca te urasc, proportia se pastreza. Daca tu le faci cadou o carte, ei iti vor face cadou o enciclopedie. In ceea ce priveste viata amoroasa, situatia sta la fel. Tu le dai un sarut, ei vor face dragoste cu tine de trei ori la rand. Sau, daca ti i-ai facut dusmani, pazeste-te. Tu le spargi geamul la masina, el iti dau foc la casa. Sigur vor spune dupa aceea:
- Nu am inceput eu.
Sagetator
Semn de foc: jaratec.
Trasatura caracteristica: adevarul verde-n fata.
Fraza favorita: iti spun sincer...
Vitalitatea sa e epuizanta si intampina orice cu un suras. Sunt posesorii unui spirit delicat si a unor gafe imense. Ii recunosti cu usurinta in metrou sau in autobuz: cineva te calca de vreo 10 minute si inca nu-si da seama pentru ca te priveste si zambeste:
- Salut, salut!
Si, bineinteles, cand cineva iti surade asa, ce-i mai poti spune? Ce te calca pe picior? Nici sa nu-ti treaca prin cap! Daca o vei face, Sagetatorul iti va purta pica, va ridica piciorul si iti va da o lovitura in fluierul piciorului.
Sagetatorul este sincer, dar nu este subtil. Se incapataneaza sa spuna mereu adevarul verde-n fata; mai devreme sau mai tarziu, spune mereu ceea ce gandeste. De asta, iti sugeram ca daca vreun nativ al acestei zodii se apropie de tine si-ti spune:
- Iti voi spune adevarul....
Tu sa-i raspunzi:
- Dar ce ti-am facut eu?!
Capricorn
Semn de pamant: muntele.
Trasatura caracteristica: crede ca este indispensabil.
Fraza favorita: ce te-ai face fara mine?
Capricornul este o capra si caprele se lupta cu muntele si-l domina. Daca vezi un Capricorn care se arunca de la etajul zece, urmeaza-l, caci sigur o va lua in sus. Mai mult decat in noroc, crede in efortul propriu.
Capricornul, pentru a fi fericit, trebuie sa detina controlul asupra tuturor lucrurilor. Daca acest lucru nu este posibil, se enerveaza. Cam ca un preot Capricorn care, aflat pe patul de moarte, le spune calugaritelor care-l ingrijeau:
- Vai! Ce o sa se aleaga de voi, cand eu nu voi mai fi, cine o sa aiba grija de voi, cine o sa va ghideze pasii?
Si una dintre calugarite, cel mai probabil o leoaica, i-a raspuns:
- Nu va faceti griji, Parinte, ca si Isus Hristos a murit si ne-am descurcat si fara El.
Varsator
Este o fiinta a viitorului care traieste in prezent ca si cum acesta ar fi trecutul. De-asta ne saluta ca si cum am fi prototipuri preistorice:
- Buna, Jurasicule. Cum iti duci existenta primitiva?
Le place sa surprinda cu jocuri de cuvinte si glume:
- Aseara, cand nu erai langa mine, imi lipseai. Acum imi prisosesti.
Nu te ingrijora, sunt doar incercarile lor de a parea originali.
Au cate o idee pe secunda; singurul inconvenient este ca atunci cand urmeaza sa o puna in aplicare, le vine alta, si alta, si alta. Dar, pana la urma, un Varsator se misca mai putin decat un arbitru de tenis. Ca acest nativ al zodiei care spunea:
- Mi s-au intamplat atatea lucruri de dimineata... ca nu numai ca nu am avut timp sa ma ocup de ele, dar mai sunt si epuizat...
Pesti
Semn de apa: rau.
Trasatura caracteristica: visul cu ochii deschisi.
Fraza favorita: nu stii ce-am patit?
Este semnul cel mai sensibil al zodiacului.. Sunt atat de schimbatori incat par ca ar avea centrul rasului si al plansului intersanjabile. Pestii plang pentru ca le-a murit matusa si, in urmatoarea secunda, se prapadesc de ras pentru ca aceasta, biata de ea, este atat de grasa incat nu incape in sicriu.
Pestii, mai mult decat a trai, stiu a exista.
Daca cineva se apropie de un nativ al acestei zodii in timp ce acesta priveste apusul si-l intreaba:
- Ce faci?
Pestii raspund, fara sa inceteze sa priveasca cerul:
- Nimic.
Celalalt intreaba:
- Si nu te plictisesti?
Pestii vor raspunde:
- Daca nu sunt intrerupt, nu.
Semn de foc: scanteie
Trasatura principala: impetuozitatea.
Fraza favorita: primul!
Berbecul nu stie niciodata ce va face. De asta, atunci cand merge, merge cu capul inainte.. Astfel, daca ajunge la linia de finis in acelasi timp cu altcineva, va putea spune: "Primul!".
Atunci cand trebuie sa treaca la actiune, nu sta prea mult pe ganduri. Se arunca de la trambulina si, pe la jumatate, descopera ca in piscina nu mai e apa. Cuvantul esec nu exista insa in vocabularul sau si va incerca sa-si "dreaga" imaginea prin cinism. Va spune: "Poate acum schimbati apa! Ca e mizerie in piscina!".
Taur
Semn de pamant: Casa
Trasatura fundamentala: rabdare inepuizabila.
Fraza favorita: gandesc, deci insist.
Taurul, atunci cand merge, nu ridica un picior daca celelalt este asezat ferm pe pamant. Din aceasta cauza, mai mult decat sa mearga, el face istorie. Daca Berbecul sare de la trambulina inainte sa se uite, Taurul va sti numele constructorului, materialele folosite, volumul apei si temperatura. Berbecul actioneaza cu hotarare, Taurul cu obstinatie. Berbecul vrea ca toata lumea sa-l asculte, Taurul are o rabdare fara limite incercand sa-i faca pe ceilalti sa-si schimbe parerea.
In concluzie, relatia lor s-ar putea desfasura asa:
Berbecul ii spune Taurului, aflat la 10 metri distanta: - Vino aici! (asta e hotarare).
Taurul: - Nu! (asta e obstinatie).
Berbec: - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (facand doi pasi): - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (avansand doi pasi): - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (facand doi pasi, se trezeste fata in fata cu Taurul): - Vezi? Asa imi place! Sa vii unde-ti spun EU!
Gemeni
Semn de aer: rafala.
Trasatura caracteristica: mai multi intr-unul.
Fraza favorita:Adevarul e ca totul e minciuna.
Gemenii sunt ca o rafala cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi nici plecand. Toti avem un eu care ne conduce, dar gemenii au doua, uneori mai multe. Unul dintre ele este dulce si tolerant, celalalt este critic si uracios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc: ori iti vad defectele, ori calitatile, depinde de geamanul care te priveste.
Daca acesta este cel dulce, iti va spune: "arati mai bine ca niciodata!"
Daca dai peste cel uracios: "Cand o sa mai slabesti si tu?"
Rac
Semn de apa: marea.
Trasatura caracteristica: nesiguranta pe plan sentimental.
Fraza favorita: Simt, deci exist.
La inceput, nu-ti acorda cine stie ce incredere. Trebuie sa ti-o castigi singur, fiind afectuos si tandru. Si sa le spui de o mie de ori ca-i iubesti, pentru ca Racii sunt adevarati vampiri sentimentali si tot timpul se plang ca nu primesc suficienta dragoste. Tu-i spui:
- Te iubesc.
Si Racul intreaba: Cat?
Leu
Semn de foc: soarele.
Trasatura caracteristice: nevoia de a fi in centrul atentiei.
Fraza favorita: Sunt rege / regina .
Leul este steaua zodiacului, cea mai stralucitoare. Sunt usor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclama:
- Trebuie sa vedeti cata stralucire ii confer!
Leul are o foarte buna parere despre sine. Daca iti este prezentat unul si tu ii spui:
-Imi pare bine sa te cunosc.
El va raspunde:
- Te inteleg.
Leii nu merg pe strada, ci defileaza. Daca strada este plina de magazine, Leul priveste vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus in ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment in care va exclama:
- M-as cumpara daca n-as fi atat de scump!
Fecioara
Semn de pamant: recolta.
Trasatura caracteristica: ingrijorarea.
Fraza favorita: Permite-mi sa te contrazic..
Fecioara este o lupa cu picioare. Ajunge in casa ta si primul lucru pe care-l face este sa treaca cu degetul pe televizor pentru a vedea daca este prafuit. Si, cum are un umor sarcastic, iti va spune:
- Televizorul asta are un mileu foarte frumos pe el!
Nu-i scapa nimic! Sa fie ingrijorata este starea naturala a Fecioarei. Se va plange mereu:
- Sunt ingrijorat, sunt ingrijorat.
Si daca-i spune cineva:
- Dar nu se intampla nimic.
Fecioara va raspunde:
- Asta ma ingrijoreaza cel mai mult
Balanta
Semn de aer: briza.
Trasatura caracteristica: indoiala.
Fraza favorita: cateodata da, cateodata nu.
Gandeste rapid. Singurul inconvenient este ca, atunci cand ii vine o idee, odata cu ea, vine si indoiala.:
- Da, da, am hotarat, anul asta ma casatoresc.. . si daca nu anul asta, atunci anul viitor... sau in trei ani, n-am de ce sa ma grabesc.
Cantecele lui Julio Iglesias, reprezentant faimos al zodiei, sunt un tratat asupra indoielii: "nici nu te iubesc, nici nu te uit", "cateodata da, cateodata nu", 'nici pisica perfida, nici caine fidel". Niciodata nativii acestei zodii nu sunt siguri de nimic si asta ii transforma in niste certareti aproape profesionisti, dar nu vor recunoaste niciodata acest lucru. Din aceasta cauza, trebuie sa-i prinzi in capcana. Tu spui:
- Iti place sa te contrazici!
Si Balanta va raspunde:
- Nu-i adevarat! Si te pot contrazice cat vrei tu!
Scorpion
Semn de apa: lac.
Trasatura caracteristica: pasiunea.
Fraza favorita: te doresc.
Sunt usor de recunoscuti dupa ochii misteriosi. Scorpionul nu priveste, ci fixeaza direct. Ochii scorpionilor sunt ca niste ace fine care te impung atunci cand isi atintesc privirea. Pot fi hipnotizanti si pasionali, exagerat de pasionali. Cand te iubesc, te iubesc mai mult decat toti ceilalti. Daca te urasc, proportia se pastreza. Daca tu le faci cadou o carte, ei iti vor face cadou o enciclopedie. In ceea ce priveste viata amoroasa, situatia sta la fel. Tu le dai un sarut, ei vor face dragoste cu tine de trei ori la rand. Sau, daca ti i-ai facut dusmani, pazeste-te. Tu le spargi geamul la masina, el iti dau foc la casa. Sigur vor spune dupa aceea:
- Nu am inceput eu.
Sagetator
Semn de foc: jaratec.
Trasatura caracteristica: adevarul verde-n fata.
Fraza favorita: iti spun sincer...
Vitalitatea sa e epuizanta si intampina orice cu un suras. Sunt posesorii unui spirit delicat si a unor gafe imense. Ii recunosti cu usurinta in metrou sau in autobuz: cineva te calca de vreo 10 minute si inca nu-si da seama pentru ca te priveste si zambeste:
- Salut, salut!
Si, bineinteles, cand cineva iti surade asa, ce-i mai poti spune? Ce te calca pe picior? Nici sa nu-ti treaca prin cap! Daca o vei face, Sagetatorul iti va purta pica, va ridica piciorul si iti va da o lovitura in fluierul piciorului.
Sagetatorul este sincer, dar nu este subtil. Se incapataneaza sa spuna mereu adevarul verde-n fata; mai devreme sau mai tarziu, spune mereu ceea ce gandeste. De asta, iti sugeram ca daca vreun nativ al acestei zodii se apropie de tine si-ti spune:
- Iti voi spune adevarul....
Tu sa-i raspunzi:
- Dar ce ti-am facut eu?!
Capricorn
Semn de pamant: muntele.
Trasatura caracteristica: crede ca este indispensabil.
Fraza favorita: ce te-ai face fara mine?
Capricornul este o capra si caprele se lupta cu muntele si-l domina. Daca vezi un Capricorn care se arunca de la etajul zece, urmeaza-l, caci sigur o va lua in sus. Mai mult decat in noroc, crede in efortul propriu.
Capricornul, pentru a fi fericit, trebuie sa detina controlul asupra tuturor lucrurilor. Daca acest lucru nu este posibil, se enerveaza. Cam ca un preot Capricorn care, aflat pe patul de moarte, le spune calugaritelor care-l ingrijeau:
- Vai! Ce o sa se aleaga de voi, cand eu nu voi mai fi, cine o sa aiba grija de voi, cine o sa va ghideze pasii?
Si una dintre calugarite, cel mai probabil o leoaica, i-a raspuns:
- Nu va faceti griji, Parinte, ca si Isus Hristos a murit si ne-am descurcat si fara El.
Varsator
Este o fiinta a viitorului care traieste in prezent ca si cum acesta ar fi trecutul. De-asta ne saluta ca si cum am fi prototipuri preistorice:
- Buna, Jurasicule. Cum iti duci existenta primitiva?
Le place sa surprinda cu jocuri de cuvinte si glume:
- Aseara, cand nu erai langa mine, imi lipseai. Acum imi prisosesti.
Nu te ingrijora, sunt doar incercarile lor de a parea originali.
Au cate o idee pe secunda; singurul inconvenient este ca atunci cand urmeaza sa o puna in aplicare, le vine alta, si alta, si alta. Dar, pana la urma, un Varsator se misca mai putin decat un arbitru de tenis. Ca acest nativ al zodiei care spunea:
- Mi s-au intamplat atatea lucruri de dimineata... ca nu numai ca nu am avut timp sa ma ocup de ele, dar mai sunt si epuizat...
Pesti
Semn de apa: rau.
Trasatura caracteristica: visul cu ochii deschisi.
Fraza favorita: nu stii ce-am patit?
Este semnul cel mai sensibil al zodiacului.. Sunt atat de schimbatori incat par ca ar avea centrul rasului si al plansului intersanjabile. Pestii plang pentru ca le-a murit matusa si, in urmatoarea secunda, se prapadesc de ras pentru ca aceasta, biata de ea, este atat de grasa incat nu incape in sicriu.
Pestii, mai mult decat a trai, stiu a exista.
Daca cineva se apropie de un nativ al acestei zodii in timp ce acesta priveste apusul si-l intreaba:
- Ce faci?
Pestii raspund, fara sa inceteze sa priveasca cerul:
- Nimic.
Celalalt intreaba:
- Si nu te plictisesti?
Pestii vor raspunde:
- Daca nu sunt intrerupt, nu.
autotrofi
Oameni care trăiesc fără mâncare şi fără apă
In lume exista peste 3000 de oameni care traiesc fara sa consume hrana solida, multi dintre ei si fara sa consume lichide. Sunt numiti "autotrofi", o denumire data organismelor capabile sa transforme energia solara in hrana, prin fotosinteza. Numai ca specialistii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravietuiesc.
Zeita Amba si hrana divina
Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mancat si nu a mai baut nimic de la varsta de 8 ani, cand, spune el, a fost binecuvantat de Zeita Amba. Jani este numit Mataji - un adept al Zeitei Mama a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populara in Gujarat, locul lui natal. Zeita este o aparatoare a razboinicilor, dar cea mai importanta functie a ei este de a aduce si de a mentine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvantata care uda ogoarele, hranind pamantul. De aceea si Mataji Jani este convins ca pe el il hraneste Amba cu apa divina, tinandu-l in viata.
In 2010, Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipa formata din 30 de medici specialisti i-au monitorizat functiile vitale. Rezultatele i-au naucit, desi in India sunt multi yoghini care fac tot felul de demonstratii ce anuleaza legile fizicii, dar si pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis sa faca baie, stiut fiind ca apa hidrateaza si prin piele. Oamenii normali pot trai fara apa doar trei, patru zile, dar cu urmari uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicatie. In ciuda faptului ca nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma in vezica, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbita ulterior de peretii vezicii. Cat a durat experimentul, Jani nu a mancat, nu a baut si nici nu a avut necesitati fiziologice.
Insa functiile organelor interne nu s-au modificat in nici un fel si nu a manifestat nici o afectiune. Prahlad Jani este un om sfant, care traieste ca un pustnic, intr-o pestera, de la varsta de 8 ani, cand i s-a aratat Zeita Amba. El sustine ca este hranit cu apa divina printr-o gaura in bolta pesterii, si ca nu a simtit niciodata nevoia de a manca, de a urina sau defeca. Nu incearca sa explice in nici un fel conditia sa, lasandu-se total in grija zeitei protectoare, pe care o slujeste cu rugile sale si meditatii zilnice. Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apararii Nationale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu intelege cum un om poate supravietui in intregime ca o planta. "Pare evident ca mai exista o sursa de energie care poate fi procesata de corpul uman, in afara caloriei, dar va dura pana o vom descoperi".
"Fenomenul HRM"
Hira Ratan Maneck, in varsta de 67 de ani, este tot din India. Este inginer si a renuntat la mancare in mod deliberat, in urma cu opt ani, vrand sa demonstreze ca organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mancare solida, decat prin nealimentare. Ratan se hraneste cu apa, sucuri si energie solara.
Invitat de specialistii NASA pentru un studiu, a trait doar cu apa si absorbtie de energie solara, pe toata durata supravegherii, timp de 130 de zile. Nestiind cum sa denumeasca procesul prin care supravietuia, specialistii NASA l-au numit "fenomenul HRM", de la initialele subiectului.
Ratan a incetat sa consume hrana solida dupa un pelerinaj in Himalaia. "In fiecare dimineata, statea la soarele ce rasarea, cate o ora, fara sa clipeasca", spune sotia sa, Vimla. "Acesta era meniul principal. Ocazional, mai consuma cate o cafea, ceai sau alte lichide". Ratan crede ca aceasta metoda reda corpului abilitatea naturala de a trai, fara sa fie ingreunat de toxinele generate de hrana solida. "Si creierul se simte mai bine astfel hranit", spune Ratan. "Este o metoda straveche, practicata de ascetii Hindu si Jina. Este chiar demonstrabila stiintific".
Mic dejun cu soare
Ceea ce s-a si facut. In urma unor cercetari efectuate de "British Royal Medical Institution", s-a constatat ca, intr-adevar, energia solara este ideala pentru viata. In prezent, se face o publicitate negativa Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afecteaza tehnologia, in primul rand. Dar, din punct de vedere al vietuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineata, la rasarit, soarele este o adevarata hrana energetica. "Consumand legumele care sunt dependente de energia solara, ca sa se dezvolte, oamenii traiesc, practic, dintr-o sursa indirecta de energie solara", este de parere Ratan. "Noi ne hranim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie sa reinvatam sa absorbim energie solara din sursa directa". Metoda lui Ratan de a "gati" energia solara e simpla: incepi prin a privi cateva secunde la soarele care rasare dimineata; treptat, se prelungeste sedinta pana la 30 de minute. Cand se ajunge la 15 minute de privit soarele diminetii, deja se diminueaza necesitatea de a manca. La 30 de minute, creierul dezvolta capacitatea de a stoca energia solara si de a o transforma in energia necesara activitatilor umane. O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale in soarele diminetii, incarca "bateriile" umane si inlatura orice afectiune psiho-somatica. Cel mai important, spun ascetii indieni, este faptul ca se formeaza in jurul trupului o coroana de energie, care alimenteaza organismul toata ziua. Cu cat aceasta coroana este mai puternica, riscul de imbolnavire scade, pana la a fi eliminat definitiv.
Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat si pe Jani, si pe Ratan, in cursul unui experiment ce a implicat mai multi subiecti, desfasurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicatie stiintifica fenomenului. "I-as spune, mai degraba, "adaptarea cronica" a unui organism la conditii vitrege impuse. Astfel, organismul isi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reactiile chimice, fenomen ce intervine cam dupa a 16-a zi de post a ascetilor. Organismul slabeste dramatic, chiar si 40 de kilograme in 200 de zile, dar, in ciuda asteptarilor medicilor, nu se observa nici o dereglare a functiilor vitale. Dupa acest "hop", organismul se adapteaza. Este posibil si sa se activeze acel lob temporal unde credem ca s-ar afla sediul celui de-al saselea simt, responsabil de proprietatile parapsihice. Celelalte parti ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara si medulla oblongata, nu sufera nici o modificare".
Ratan, practicant jainist, este ferm convins ca procentul foarte mare de functii ale creierului inhibate la oamenii ce consuma hrana solida se activeaza cu hrana solara. Si ceea ce resimte imediat orice subiect care renunta la hrana solida este inclinatia spre sfere spirituale, uitand de grijile materiale.
Organismul uman este dotat ca si plantele
In conditii de experiment similare, la unii subiecti s-a constatat o scadere dramatica a nivelului de zahar in sange, pana la limita de risc letal maxim, dar ascetii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mancat si a baut doar apa fiarta, in timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, in viata de zi cu zi, consuma noua tipuri de lichide, pe langa sedintele solare.
Un grup de calugari jainisti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testarilor medicilor pentru a demonstra ca postul ascetic regleaza tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate functiile organismului si ale creierului in special. Medicii se straduiesc acum sa dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metoda practicata de animale, care cand se imbolnavesc renunta la mancare si reduc consumul de energie, dormitand tot timpul.
Un studiu de nutritie destul de recent arata ca vitamina B12, absolut necesara organismului uman, se regaseste doar in hrana de origine animala, deci vegetarienii n-ar putea sa supravietuiasca doar cu legume. Si totusi, in organismul autotrofilor se gaseste, inexplicabil, o cantitate suficienta de B12. Continuand cercetarile, s-a descoperit ca in intestinul uman exista o bacterie care genereaza componentele vitaminei B12. Un alt studiu a aratat ca intestinul uman este capabil sa produca o bacterie ce intra in compozitia aminoacizilor, deci omul este dotat cu o microflora capabila sa-l intretina, fara aport din afara. Pana la urma, mitologiile care vorbesc despre cei dintai oameni, ce nu consumau hrana solida, se vor dovedi a fi fost adevaruri demult uitate.
A renuntat la pizza pentru... nimic
Dar nu numai indienii, practicanti ai unor culte diverse, pot deveni autotrofi. Doctorul Michael Werner, din Brunswick, specialist in chimia cancerului, traieste de patru ani doar cu hrana solara. Werner are 60 de ani, alearga in fiecare dimineata peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu sotia sa, Angelica. Ea mananca destul de consistent, el bea doar o ceasca de cafea. La serviciu, are un program incarcat, dar tot isi face timp si pentru o partida de tenis, sportul lui preferat. Dupa ce se intoarce acasa, cei trei copii, fiecare cu problemele lui, il tin ocupat. Viata lor pare absolut normala.
Asa si este, doar ca Angelica nu trebuie sa gateasca pentru Michael. Deloc. Michael Werner n-a mai consumat hrana solida de la Revelionul din 2001, cand a mancat o uriasa portie de salata de cartofi si o bucata mare de tort, dupa care i s-a facut rau. A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor in chimie, s-a hotarat sa renunte la mancare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietena de familie care experimenta hrana solara, renuntand la mancarea solida. Treptat, Michael a trecut si el pe hrana solara. I-au trebuit doar trei saptamani sa se adapteze la noua conditie, care ii confera infinit mai multa vitalitate. "E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideala!", spune Werner. Dieta lui zilnica este formata din patru cesti de cafea si doua sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin. In rest, ...soarele diminetii. "Sunt o persoana absolut normala, fericita si in deplinatatea sanatatii", spune Werner. "Inainte eram dependent de pizza, eram supraponderal si ma simteam epuizat dupa o zi de munca. Multi colegi doctori mi-au spus ca e o nebunie ceea ce incerc sa fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat sa vorbesc cu un psiholog".
Foamea din minte
Adevarul este ca transformarile care se produc in primele 21 de zile par ingrijoratoare, mai ales slabirea dramatica si aspectul de "pruna uscata" al pielii. Dupa care organismul incepe sa proceseze noua dieta. Nu toti reusesc sa se adapteze. "Cei mai multi dintre cei care renunta o fac pentru ca nu reusesc sa-si scoata foamea din minte", spune Werner. Ca specialist in reactii chimice, a observat ca organismul capata o rezistenta uluitoare si o putere de regenerare mult mai mare decat inainte, fapte dovedite de el prin analize si radiografii. Sistemul imunitar pare o reduta de necucerit. Doarme doar cinci ore pe noapte, suficient cat sa se odihneasca pe deplin. O alta functie care a suferit modificari considerabile este memoria, care acum pare un "stick" modern, cu o capacitate de stocare uriasa. Cand reporterii l-au intrebat daca dieta sa nu e cumva o forma de anorexie, dr. Werner a raspuns prompt: "Eu nu mananc, pentru ca imi iubesc corpul, nu pentru ca-l urasc! Si asta schimba toate reactiile din organism, fiind un catalizator".
Dr. Werner nu lipseste de la mesele copioase date de prietenii de familie, desi nu simte nevoia sa consume nimic. Mintea lui nu mai are nici o relatie cu hrana solida. Corespondeaza cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiasi regim. Foarte invocat este si numele lui Wiley Brooks, cel care in 1983 a infiintat, in America, "Institutul Celor ce se Hranesc cu Aer". Din pacate, a fost surprins cand tocmai ingurgita o placinta de pui, dupa ce sustinuse in public ca nu consumase hrana solida de 19 ani! De atunci, multi dintre cei care traiesc cu aer sunt supusi unor teste de control. In 1999, o alta adepta renumita a dietei cu aer, australianca Ellen Greves, a picat testul medicilor, dupa numai patru zile de hrana solara. Sanatatea ei s-a deteriorat atat de sever, incat medicii au pus capat testarii. Dr. Werner a participat insa la doua experimente, de cate zece zile fiecare, si a reusit cu succes sa demonstreze ca prana este hrana ideala.
De ce exista foamete in Africa?!
Problema pe care o ridica acesti oameni nu este una usoara. Cum reusesc ei sa traiasca si sa fie sanatosi, cand in lume exista tari unde oamenii mor literalmente de foame, mai ales in Africa, unde, se spune, soarele este mai stralucitor?! Si pentru aceasta problema, dr. Werner are un raspuns, dar nu o explicatie: "Mor de foame, pentru ca sunt convinsi ca asta se intampla daca nu mananca. A trai cu energie solara este un concept pe care creierul, in primul rand, trebuie sa si-l insuseasca. Sunt convins ca metoda folosita de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred ca omenirea este gata sa treaca la acest mod de viata, care este foarte spiritual. Eu, personal, n-as indrazni sa sfatuiesc pe nimeni sa faca ceea ce fac eu". Chiar si el, care si-a "calit" creierul, mai pofteste uneori la pizza si ciocolata. Si chiar vrea sa-si satisfaca pofta, dar imbucatura i se opreste in gat. "Mentalitatea omului guverneaza. E cel mai aprig razboi s-o invingi!".
Expertii nutritionisti nu accepta aceasta idee si au si ei dreptatea lor. Cum ai putea, de exemplu, sa convingi copiii ca pot trai cu soare si aer?! "Poti sa tii un bebelus in soarele diminetii cat vrei, dar, daca nu-l hranesti, va muri", spune dr. Helmut Oberritter. "Numai plantele traiesc cu hrana sintetizata din energia solara, dar vorbim de alt regn". Admite, totusi, ca cei care se hranesc ca dr. Werner au o mentalitate aparte, dar cum poate aceasta mentalitate sa-i tina sanatosi, fara sa se hraneasca cu mancare solida, nu poate explica stiintific. "Sunt inclinat sa cred ca acesti oameni fac parte dintr-o alta rasa umana, foarte restrictiva, care a fost in trecut si a lasat mostenire anumite gene, pe care, cu metodele din prezent, inca nu le-am detectat", spune dr. Oberritter, mai in gluma, mai in serios. "In orice caz, sistemul prin care autotrofii umani supravietuiesc este prea complicat sa se fi dezvoltat intr-o scurta perioada de timp".
Alaptare pana la 7 ani, apoi... soare
Si in Rusia cea plina de cercetatori ai fenomenelor neobisnuite se gasesc autotrofi. Avand o tara greu de hranit, conducatorii au finantat multe studii de nutritie, insa doar filosofii au reusit sa se apropie de "fotosinteza" autotrofilor. Verdanski, de exemplu, era convins ca omul este o fiinta energetica si trebuie sa fie capabil sa se hraneasca doar cu energie din spatiul cosmic. In Rusia, exista un grup de autotrofi, care se intalnesc cu regularitate la Muzeul Konstantin Vasiliev din Moscova. Acestia cred ca au descoperit si solutia pentru copiii autotrofi.
"Un copil trebuie alaptat pana la varsta de 7 ani, dupa care este perfect capabil sa devina autotrof", spune Zinaida Baranova, din Krasnodar, cea mai renumita dintre acestia. "Mama, chiar daca nu consuma hrana solida, are suficient lapte pentru a hrani copilul pana la 7 ani". Zinaida a lasat clar sa se inteleaga ca exista femei din grupul lor care au facut acest experiment. Zinaida s-a supus testarii sub supraveghere medicala. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca varsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Explicatia: ea nu consuma hrana solida de peste patru ani. "Organele ei parca s-au regenerat", a constatat profesorul Spiridonov. Inainte de a renunta la mancare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice varstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost usor sa se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe si gura uscata. Starea de bine a inceput sa se instaleze dupa o luna.
Biologii sustin ca orice organism viu are nevoie de energie ca sa supravietuiasca. Plantele, prin fotosinteza, proceseaza energia solara. Mai sunt organisme care isi procura energia din anumite reactii chimice proprii, dar ambele procese necesita enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui sa nu supravietuiasca fara mancare. Totusi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!
Adina Mutar
Sursa: Formula As
In lume exista peste 3000 de oameni care traiesc fara sa consume hrana solida, multi dintre ei si fara sa consume lichide. Sunt numiti "autotrofi", o denumire data organismelor capabile sa transforme energia solara in hrana, prin fotosinteza. Numai ca specialistii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravietuiesc.
Zeita Amba si hrana divina
Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mancat si nu a mai baut nimic de la varsta de 8 ani, cand, spune el, a fost binecuvantat de Zeita Amba. Jani este numit Mataji - un adept al Zeitei Mama a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populara in Gujarat, locul lui natal. Zeita este o aparatoare a razboinicilor, dar cea mai importanta functie a ei este de a aduce si de a mentine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvantata care uda ogoarele, hranind pamantul. De aceea si Mataji Jani este convins ca pe el il hraneste Amba cu apa divina, tinandu-l in viata.
In 2010, Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipa formata din 30 de medici specialisti i-au monitorizat functiile vitale. Rezultatele i-au naucit, desi in India sunt multi yoghini care fac tot felul de demonstratii ce anuleaza legile fizicii, dar si pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis sa faca baie, stiut fiind ca apa hidrateaza si prin piele. Oamenii normali pot trai fara apa doar trei, patru zile, dar cu urmari uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicatie. In ciuda faptului ca nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma in vezica, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbita ulterior de peretii vezicii. Cat a durat experimentul, Jani nu a mancat, nu a baut si nici nu a avut necesitati fiziologice.
Insa functiile organelor interne nu s-au modificat in nici un fel si nu a manifestat nici o afectiune. Prahlad Jani este un om sfant, care traieste ca un pustnic, intr-o pestera, de la varsta de 8 ani, cand i s-a aratat Zeita Amba. El sustine ca este hranit cu apa divina printr-o gaura in bolta pesterii, si ca nu a simtit niciodata nevoia de a manca, de a urina sau defeca. Nu incearca sa explice in nici un fel conditia sa, lasandu-se total in grija zeitei protectoare, pe care o slujeste cu rugile sale si meditatii zilnice. Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apararii Nationale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu intelege cum un om poate supravietui in intregime ca o planta. "Pare evident ca mai exista o sursa de energie care poate fi procesata de corpul uman, in afara caloriei, dar va dura pana o vom descoperi".
"Fenomenul HRM"
Hira Ratan Maneck, in varsta de 67 de ani, este tot din India. Este inginer si a renuntat la mancare in mod deliberat, in urma cu opt ani, vrand sa demonstreze ca organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mancare solida, decat prin nealimentare. Ratan se hraneste cu apa, sucuri si energie solara.
Invitat de specialistii NASA pentru un studiu, a trait doar cu apa si absorbtie de energie solara, pe toata durata supravegherii, timp de 130 de zile. Nestiind cum sa denumeasca procesul prin care supravietuia, specialistii NASA l-au numit "fenomenul HRM", de la initialele subiectului.
Ratan a incetat sa consume hrana solida dupa un pelerinaj in Himalaia. "In fiecare dimineata, statea la soarele ce rasarea, cate o ora, fara sa clipeasca", spune sotia sa, Vimla. "Acesta era meniul principal. Ocazional, mai consuma cate o cafea, ceai sau alte lichide". Ratan crede ca aceasta metoda reda corpului abilitatea naturala de a trai, fara sa fie ingreunat de toxinele generate de hrana solida. "Si creierul se simte mai bine astfel hranit", spune Ratan. "Este o metoda straveche, practicata de ascetii Hindu si Jina. Este chiar demonstrabila stiintific".
Mic dejun cu soare
Ceea ce s-a si facut. In urma unor cercetari efectuate de "British Royal Medical Institution", s-a constatat ca, intr-adevar, energia solara este ideala pentru viata. In prezent, se face o publicitate negativa Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afecteaza tehnologia, in primul rand. Dar, din punct de vedere al vietuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineata, la rasarit, soarele este o adevarata hrana energetica. "Consumand legumele care sunt dependente de energia solara, ca sa se dezvolte, oamenii traiesc, practic, dintr-o sursa indirecta de energie solara", este de parere Ratan. "Noi ne hranim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie sa reinvatam sa absorbim energie solara din sursa directa". Metoda lui Ratan de a "gati" energia solara e simpla: incepi prin a privi cateva secunde la soarele care rasare dimineata; treptat, se prelungeste sedinta pana la 30 de minute. Cand se ajunge la 15 minute de privit soarele diminetii, deja se diminueaza necesitatea de a manca. La 30 de minute, creierul dezvolta capacitatea de a stoca energia solara si de a o transforma in energia necesara activitatilor umane. O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale in soarele diminetii, incarca "bateriile" umane si inlatura orice afectiune psiho-somatica. Cel mai important, spun ascetii indieni, este faptul ca se formeaza in jurul trupului o coroana de energie, care alimenteaza organismul toata ziua. Cu cat aceasta coroana este mai puternica, riscul de imbolnavire scade, pana la a fi eliminat definitiv.
Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat si pe Jani, si pe Ratan, in cursul unui experiment ce a implicat mai multi subiecti, desfasurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicatie stiintifica fenomenului. "I-as spune, mai degraba, "adaptarea cronica" a unui organism la conditii vitrege impuse. Astfel, organismul isi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reactiile chimice, fenomen ce intervine cam dupa a 16-a zi de post a ascetilor. Organismul slabeste dramatic, chiar si 40 de kilograme in 200 de zile, dar, in ciuda asteptarilor medicilor, nu se observa nici o dereglare a functiilor vitale. Dupa acest "hop", organismul se adapteaza. Este posibil si sa se activeze acel lob temporal unde credem ca s-ar afla sediul celui de-al saselea simt, responsabil de proprietatile parapsihice. Celelalte parti ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara si medulla oblongata, nu sufera nici o modificare".
Ratan, practicant jainist, este ferm convins ca procentul foarte mare de functii ale creierului inhibate la oamenii ce consuma hrana solida se activeaza cu hrana solara. Si ceea ce resimte imediat orice subiect care renunta la hrana solida este inclinatia spre sfere spirituale, uitand de grijile materiale.
Organismul uman este dotat ca si plantele
In conditii de experiment similare, la unii subiecti s-a constatat o scadere dramatica a nivelului de zahar in sange, pana la limita de risc letal maxim, dar ascetii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mancat si a baut doar apa fiarta, in timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, in viata de zi cu zi, consuma noua tipuri de lichide, pe langa sedintele solare.
Un grup de calugari jainisti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testarilor medicilor pentru a demonstra ca postul ascetic regleaza tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate functiile organismului si ale creierului in special. Medicii se straduiesc acum sa dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metoda practicata de animale, care cand se imbolnavesc renunta la mancare si reduc consumul de energie, dormitand tot timpul.
Un studiu de nutritie destul de recent arata ca vitamina B12, absolut necesara organismului uman, se regaseste doar in hrana de origine animala, deci vegetarienii n-ar putea sa supravietuiasca doar cu legume. Si totusi, in organismul autotrofilor se gaseste, inexplicabil, o cantitate suficienta de B12. Continuand cercetarile, s-a descoperit ca in intestinul uman exista o bacterie care genereaza componentele vitaminei B12. Un alt studiu a aratat ca intestinul uman este capabil sa produca o bacterie ce intra in compozitia aminoacizilor, deci omul este dotat cu o microflora capabila sa-l intretina, fara aport din afara. Pana la urma, mitologiile care vorbesc despre cei dintai oameni, ce nu consumau hrana solida, se vor dovedi a fi fost adevaruri demult uitate.
A renuntat la pizza pentru... nimic
Dar nu numai indienii, practicanti ai unor culte diverse, pot deveni autotrofi. Doctorul Michael Werner, din Brunswick, specialist in chimia cancerului, traieste de patru ani doar cu hrana solara. Werner are 60 de ani, alearga in fiecare dimineata peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu sotia sa, Angelica. Ea mananca destul de consistent, el bea doar o ceasca de cafea. La serviciu, are un program incarcat, dar tot isi face timp si pentru o partida de tenis, sportul lui preferat. Dupa ce se intoarce acasa, cei trei copii, fiecare cu problemele lui, il tin ocupat. Viata lor pare absolut normala.
Asa si este, doar ca Angelica nu trebuie sa gateasca pentru Michael. Deloc. Michael Werner n-a mai consumat hrana solida de la Revelionul din 2001, cand a mancat o uriasa portie de salata de cartofi si o bucata mare de tort, dupa care i s-a facut rau. A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor in chimie, s-a hotarat sa renunte la mancare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietena de familie care experimenta hrana solara, renuntand la mancarea solida. Treptat, Michael a trecut si el pe hrana solara. I-au trebuit doar trei saptamani sa se adapteze la noua conditie, care ii confera infinit mai multa vitalitate. "E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideala!", spune Werner. Dieta lui zilnica este formata din patru cesti de cafea si doua sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin. In rest, ...soarele diminetii. "Sunt o persoana absolut normala, fericita si in deplinatatea sanatatii", spune Werner. "Inainte eram dependent de pizza, eram supraponderal si ma simteam epuizat dupa o zi de munca. Multi colegi doctori mi-au spus ca e o nebunie ceea ce incerc sa fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat sa vorbesc cu un psiholog".
Foamea din minte
Adevarul este ca transformarile care se produc in primele 21 de zile par ingrijoratoare, mai ales slabirea dramatica si aspectul de "pruna uscata" al pielii. Dupa care organismul incepe sa proceseze noua dieta. Nu toti reusesc sa se adapteze. "Cei mai multi dintre cei care renunta o fac pentru ca nu reusesc sa-si scoata foamea din minte", spune Werner. Ca specialist in reactii chimice, a observat ca organismul capata o rezistenta uluitoare si o putere de regenerare mult mai mare decat inainte, fapte dovedite de el prin analize si radiografii. Sistemul imunitar pare o reduta de necucerit. Doarme doar cinci ore pe noapte, suficient cat sa se odihneasca pe deplin. O alta functie care a suferit modificari considerabile este memoria, care acum pare un "stick" modern, cu o capacitate de stocare uriasa. Cand reporterii l-au intrebat daca dieta sa nu e cumva o forma de anorexie, dr. Werner a raspuns prompt: "Eu nu mananc, pentru ca imi iubesc corpul, nu pentru ca-l urasc! Si asta schimba toate reactiile din organism, fiind un catalizator".
Dr. Werner nu lipseste de la mesele copioase date de prietenii de familie, desi nu simte nevoia sa consume nimic. Mintea lui nu mai are nici o relatie cu hrana solida. Corespondeaza cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiasi regim. Foarte invocat este si numele lui Wiley Brooks, cel care in 1983 a infiintat, in America, "Institutul Celor ce se Hranesc cu Aer". Din pacate, a fost surprins cand tocmai ingurgita o placinta de pui, dupa ce sustinuse in public ca nu consumase hrana solida de 19 ani! De atunci, multi dintre cei care traiesc cu aer sunt supusi unor teste de control. In 1999, o alta adepta renumita a dietei cu aer, australianca Ellen Greves, a picat testul medicilor, dupa numai patru zile de hrana solara. Sanatatea ei s-a deteriorat atat de sever, incat medicii au pus capat testarii. Dr. Werner a participat insa la doua experimente, de cate zece zile fiecare, si a reusit cu succes sa demonstreze ca prana este hrana ideala.
De ce exista foamete in Africa?!
Problema pe care o ridica acesti oameni nu este una usoara. Cum reusesc ei sa traiasca si sa fie sanatosi, cand in lume exista tari unde oamenii mor literalmente de foame, mai ales in Africa, unde, se spune, soarele este mai stralucitor?! Si pentru aceasta problema, dr. Werner are un raspuns, dar nu o explicatie: "Mor de foame, pentru ca sunt convinsi ca asta se intampla daca nu mananca. A trai cu energie solara este un concept pe care creierul, in primul rand, trebuie sa si-l insuseasca. Sunt convins ca metoda folosita de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred ca omenirea este gata sa treaca la acest mod de viata, care este foarte spiritual. Eu, personal, n-as indrazni sa sfatuiesc pe nimeni sa faca ceea ce fac eu". Chiar si el, care si-a "calit" creierul, mai pofteste uneori la pizza si ciocolata. Si chiar vrea sa-si satisfaca pofta, dar imbucatura i se opreste in gat. "Mentalitatea omului guverneaza. E cel mai aprig razboi s-o invingi!".
Expertii nutritionisti nu accepta aceasta idee si au si ei dreptatea lor. Cum ai putea, de exemplu, sa convingi copiii ca pot trai cu soare si aer?! "Poti sa tii un bebelus in soarele diminetii cat vrei, dar, daca nu-l hranesti, va muri", spune dr. Helmut Oberritter. "Numai plantele traiesc cu hrana sintetizata din energia solara, dar vorbim de alt regn". Admite, totusi, ca cei care se hranesc ca dr. Werner au o mentalitate aparte, dar cum poate aceasta mentalitate sa-i tina sanatosi, fara sa se hraneasca cu mancare solida, nu poate explica stiintific. "Sunt inclinat sa cred ca acesti oameni fac parte dintr-o alta rasa umana, foarte restrictiva, care a fost in trecut si a lasat mostenire anumite gene, pe care, cu metodele din prezent, inca nu le-am detectat", spune dr. Oberritter, mai in gluma, mai in serios. "In orice caz, sistemul prin care autotrofii umani supravietuiesc este prea complicat sa se fi dezvoltat intr-o scurta perioada de timp".
Alaptare pana la 7 ani, apoi... soare
Si in Rusia cea plina de cercetatori ai fenomenelor neobisnuite se gasesc autotrofi. Avand o tara greu de hranit, conducatorii au finantat multe studii de nutritie, insa doar filosofii au reusit sa se apropie de "fotosinteza" autotrofilor. Verdanski, de exemplu, era convins ca omul este o fiinta energetica si trebuie sa fie capabil sa se hraneasca doar cu energie din spatiul cosmic. In Rusia, exista un grup de autotrofi, care se intalnesc cu regularitate la Muzeul Konstantin Vasiliev din Moscova. Acestia cred ca au descoperit si solutia pentru copiii autotrofi.
"Un copil trebuie alaptat pana la varsta de 7 ani, dupa care este perfect capabil sa devina autotrof", spune Zinaida Baranova, din Krasnodar, cea mai renumita dintre acestia. "Mama, chiar daca nu consuma hrana solida, are suficient lapte pentru a hrani copilul pana la 7 ani". Zinaida a lasat clar sa se inteleaga ca exista femei din grupul lor care au facut acest experiment. Zinaida s-a supus testarii sub supraveghere medicala. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca varsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Explicatia: ea nu consuma hrana solida de peste patru ani. "Organele ei parca s-au regenerat", a constatat profesorul Spiridonov. Inainte de a renunta la mancare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice varstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost usor sa se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe si gura uscata. Starea de bine a inceput sa se instaleze dupa o luna.
Biologii sustin ca orice organism viu are nevoie de energie ca sa supravietuiasca. Plantele, prin fotosinteza, proceseaza energia solara. Mai sunt organisme care isi procura energia din anumite reactii chimice proprii, dar ambele procese necesita enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui sa nu supravietuiasca fara mancare. Totusi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!
Adina Mutar
Sursa: Formula As
luni, 28 martie 2011
liz taylor
Elizabeth Taylor a fost o legendă vie a micului şi marelui ecran, o divă care va dăinui dincolo de timp si generaţii. Pe 23 martie 2011 la 79 de ani a părăsit scena. A fost o femeie care nu a trăit după reguli impuse de societate… societatea a fost cea care a urmat-o, nu ea cea care i s-a plecat!
Căsătorită de opt ori cu opt bărbaţi faimoşi, Conrad Hilton – unchiul lui Paris Hilton, Richard Burton – iubirea vieţii ei, a ştiut să conveargă cu iubirea, să o instituţionalizeze doar la nivel de pasiune şi accept. I-au plăcut bărbaţii puternici, bogaţi, pasionali, cei care au gâdilat orgoliul ei nemăsurat şi dorinţa ei de a se autodepăşi.
Mintea ei a fost o minte deschisă care a trait după legi proprii. Este femeia acuzată de Vatican pentru “vagabondaj erotic alături de Richard Burton”, şi cea care l-a blamat pe preşedintele Bush: “nu cred că preşedintele Bush face ceva când e vorba despre HIV, de fapt eu nu sunt sigură că el chiar ştie cum se scrie HIV.”
O altă replică celebră este aceea care spune că “fetele mari au nevoie de diamante mari” – “big girls need big diamonds”; ea a iubit strălucirea, implicit diamantele, fiind o femeie cu o colecţie impresionantă de bijuterii.(diamantul Krupp – primit de la Richard Burton, de 33.19 karate, valoare de achiziţie 305.000 dolari, valoare actuală de 2 milioane de dolari; diamantul Cartier aproximat la 1.1 milioane de dolari).
Primeşte Oscarul pentru “Who’s afraid of Virginia Woolf” şi “Butterfield 8″.
Regina romantismului şi frumuseţii clasice a urcat treaptă cu treaptă atingând gloria absolută, atât ca actriţă cât şi ca o ambasadoare a stilului.
Imaginea ei perfectă, corpul de sirenă şi zâmbetul de 10 stele au fost garanţia succesului atât pentru ea cât şi pentru cei care de-a-lungul timpului şi-au asociat afacerile şi brandurile cu numele ei. Industria de fashion a considerat-o o captură aducătoare de câştig încă din primele zile ale carierei sale. La sfârşitul anilor ‘40, prin ea se redefinesc formele feminine şi trendul costumului de baie. Hollywood-ul promovează imaginea femeii senzuale – icon style, femeia care încearcă să penetreze tabuurile şi încearcă să depăşească limitele vestimentare.
Când mă gândesc la dresurile de plasă şi acele body-uri Polo purtate cu atâta inocenţă peste, îmi zic: e ea, pentru că doar Liz ar fi putut aduce atâta candoare sexuală unor veşminte atât de simplu combinate.
Fustele strivite în talie, foarte ample, peste corsete generos decoltate, create de Christian Dior special pentru ea, au generat apariţia jupoanelor şi fustelor dimensionale. Cuoscută pentru dragostea ei vis-a-vis de bijuteriile de mare valoare, steaua rareori a fost văzută fără diamante cel puţin decente sau perle.
Bustul plin, talia subţire şi şolduri bine proporţionate – dimensiunile perfecţiunii feminine ale anilor ‘50.
Aceste caractristici împreună cu liniile corporale asemănătoare ale lui Marilyn Monroe, au fost omagiate în 1950 de către trustul Coca Cola printr-o sărbătoare grandioasă şi o rebrenduire a sticlei. În 1956, în urma filmului Giant, Elizabeth Taylor este emblema noului look al femeii machiate extrem de puternic, dar curat, ruj roşu senzual, ten alb dramatic, dermatograf lichid. A fost etapa când femeile au instuţionalizat machiajul pisică şi machiajul Stand-out - se trece la eyeliner liquid în “Cat on a tin hot roof”(1958), apare într-o lenjerie superbă de mătase care a consacrat-o ca fiind cea mai frumoasă femeie din lume. Costumul de baie în dungi, purtat de divă în 1959 atrage priviri măgulitoare în drumul spre plajă şi aduce o nouă epocă a swim – suit-urilor cover up. Ea a avut acea clasă care înnobila, formele voluptoase au creat avantaje în mai toate ipostazele în care se folosea de goliciune. În “Butterfield 8″, film premiat cu Oscar, arată lumii în scena dormitorului cât de versatilă şi plină de farmec poate fi o alunecare, un furou.
În 1963 în “Cleopatra” este transformată într-o regină eternă. Costumele create special pentru ea au fost un boom al creaţiei şi inventivităţii. În ziua nunţii cu Richard Taylor, marea ei poveste de dragoste, evită albul optând pentru un look eteric cu margarete în păr, o rochie canar galbenă “so sixties”!
1968 – BOOM, împodobită în diamante şi ţesături scumpe transportă privitorul în acea zonă a fantasmului grandios, glamour. Anii ‘70 sunt perioada rochiilor retroprints, în culori luminoase, tari, paiete, cercei lungi şi cocuri elaborate. În 1975 la o petrecere, unde merge împreună cu soţul său Richard Burton, apare într-o ţinută dramatică inspirată după rolul său emblematic Cleopatra: turban, rochie imperiu-line, înnobilată cu pietre naturale şi ţesături preţioase. Este regina rochiilor maxi purtate cu bijuterii scumpe, incluzând chiar şi pretenţioasa tiară într-o combinaţie naturală şi plină de romantism.
Anii ‘80 aduc părul mare, umerii laţi, cercei lungi cu pietre semipreţioase, ochii accentuaţi puternic cu culori vii. Celebra rochie roşie de la Festivalul de Film de la Cannes, însoţită de George Hamilton, creează un adevărat show-shopping pe covorul roşu.
Chiar dacă anii au trecut peste ea, nu renunţă niciodată la feminitate, exagerează fiind conştientă de puterea seducţiei sale. În 1988 atrage atenţia printr-o rochie de satin mov, plină de panglici; e un tribut adus propriilor săi ochi.
Chiar şi în ultimele ei apariţii publice este frapantă, cu un make-up imaculat, rochii şi frizuri epatante, cu o atitudine de luptătoare, adânc zidită pe chipul său.
Lumea a pierdut unul dintre marile fashion icon-uri ale sale!
Căsătorită de opt ori cu opt bărbaţi faimoşi, Conrad Hilton – unchiul lui Paris Hilton, Richard Burton – iubirea vieţii ei, a ştiut să conveargă cu iubirea, să o instituţionalizeze doar la nivel de pasiune şi accept. I-au plăcut bărbaţii puternici, bogaţi, pasionali, cei care au gâdilat orgoliul ei nemăsurat şi dorinţa ei de a se autodepăşi.
Mintea ei a fost o minte deschisă care a trait după legi proprii. Este femeia acuzată de Vatican pentru “vagabondaj erotic alături de Richard Burton”, şi cea care l-a blamat pe preşedintele Bush: “nu cred că preşedintele Bush face ceva când e vorba despre HIV, de fapt eu nu sunt sigură că el chiar ştie cum se scrie HIV.”
O altă replică celebră este aceea care spune că “fetele mari au nevoie de diamante mari” – “big girls need big diamonds”; ea a iubit strălucirea, implicit diamantele, fiind o femeie cu o colecţie impresionantă de bijuterii.(diamantul Krupp – primit de la Richard Burton, de 33.19 karate, valoare de achiziţie 305.000 dolari, valoare actuală de 2 milioane de dolari; diamantul Cartier aproximat la 1.1 milioane de dolari).
Primeşte Oscarul pentru “Who’s afraid of Virginia Woolf” şi “Butterfield 8″.
Regina romantismului şi frumuseţii clasice a urcat treaptă cu treaptă atingând gloria absolută, atât ca actriţă cât şi ca o ambasadoare a stilului.
Imaginea ei perfectă, corpul de sirenă şi zâmbetul de 10 stele au fost garanţia succesului atât pentru ea cât şi pentru cei care de-a-lungul timpului şi-au asociat afacerile şi brandurile cu numele ei. Industria de fashion a considerat-o o captură aducătoare de câştig încă din primele zile ale carierei sale. La sfârşitul anilor ‘40, prin ea se redefinesc formele feminine şi trendul costumului de baie. Hollywood-ul promovează imaginea femeii senzuale – icon style, femeia care încearcă să penetreze tabuurile şi încearcă să depăşească limitele vestimentare.
Când mă gândesc la dresurile de plasă şi acele body-uri Polo purtate cu atâta inocenţă peste, îmi zic: e ea, pentru că doar Liz ar fi putut aduce atâta candoare sexuală unor veşminte atât de simplu combinate.
Fustele strivite în talie, foarte ample, peste corsete generos decoltate, create de Christian Dior special pentru ea, au generat apariţia jupoanelor şi fustelor dimensionale. Cuoscută pentru dragostea ei vis-a-vis de bijuteriile de mare valoare, steaua rareori a fost văzută fără diamante cel puţin decente sau perle.
Bustul plin, talia subţire şi şolduri bine proporţionate – dimensiunile perfecţiunii feminine ale anilor ‘50.
Aceste caractristici împreună cu liniile corporale asemănătoare ale lui Marilyn Monroe, au fost omagiate în 1950 de către trustul Coca Cola printr-o sărbătoare grandioasă şi o rebrenduire a sticlei. În 1956, în urma filmului Giant, Elizabeth Taylor este emblema noului look al femeii machiate extrem de puternic, dar curat, ruj roşu senzual, ten alb dramatic, dermatograf lichid. A fost etapa când femeile au instuţionalizat machiajul pisică şi machiajul Stand-out - se trece la eyeliner liquid în “Cat on a tin hot roof”(1958), apare într-o lenjerie superbă de mătase care a consacrat-o ca fiind cea mai frumoasă femeie din lume. Costumul de baie în dungi, purtat de divă în 1959 atrage priviri măgulitoare în drumul spre plajă şi aduce o nouă epocă a swim – suit-urilor cover up. Ea a avut acea clasă care înnobila, formele voluptoase au creat avantaje în mai toate ipostazele în care se folosea de goliciune. În “Butterfield 8″, film premiat cu Oscar, arată lumii în scena dormitorului cât de versatilă şi plină de farmec poate fi o alunecare, un furou.
În 1963 în “Cleopatra” este transformată într-o regină eternă. Costumele create special pentru ea au fost un boom al creaţiei şi inventivităţii. În ziua nunţii cu Richard Taylor, marea ei poveste de dragoste, evită albul optând pentru un look eteric cu margarete în păr, o rochie canar galbenă “so sixties”!
1968 – BOOM, împodobită în diamante şi ţesături scumpe transportă privitorul în acea zonă a fantasmului grandios, glamour. Anii ‘70 sunt perioada rochiilor retroprints, în culori luminoase, tari, paiete, cercei lungi şi cocuri elaborate. În 1975 la o petrecere, unde merge împreună cu soţul său Richard Burton, apare într-o ţinută dramatică inspirată după rolul său emblematic Cleopatra: turban, rochie imperiu-line, înnobilată cu pietre naturale şi ţesături preţioase. Este regina rochiilor maxi purtate cu bijuterii scumpe, incluzând chiar şi pretenţioasa tiară într-o combinaţie naturală şi plină de romantism.
Anii ‘80 aduc părul mare, umerii laţi, cercei lungi cu pietre semipreţioase, ochii accentuaţi puternic cu culori vii. Celebra rochie roşie de la Festivalul de Film de la Cannes, însoţită de George Hamilton, creează un adevărat show-shopping pe covorul roşu.
Chiar dacă anii au trecut peste ea, nu renunţă niciodată la feminitate, exagerează fiind conştientă de puterea seducţiei sale. În 1988 atrage atenţia printr-o rochie de satin mov, plină de panglici; e un tribut adus propriilor săi ochi.
Chiar şi în ultimele ei apariţii publice este frapantă, cu un make-up imaculat, rochii şi frizuri epatante, cu o atitudine de luptătoare, adânc zidită pe chipul său.
Lumea a pierdut unul dintre marile fashion icon-uri ale sale!
focul cel mare 1847
Share
În ziua de 23 martie 1847, un incendiu devasta jumătate din Bucureşti. Partea stângă a Dâmboviţei era în flăcări. Ardeau turlele bisericilor ca nişte torţe, spun cronicile. Mahalalele erau scrum, mai rămăseseră doar zidurile. Dacă focul „ar fi început noaptea, oraşul întreg ar fi pierit“, spunea domnitorul Gheorghe Bibescu, a cărui „prezenţă vitejească zi şi noapte nu putu să înlăture dezastrul“. Focul a mistuit 12 biserici cu mahalalele lor: „Sfântul Dumitru“, Curtea Veche (două), „Sfântul Gheorghe-Nou“, „Sfântul Gheorghe-Vechi“ şi Bărăţia, Stelea, Udricani, Vergului, Lucaci, Ceauş Radu, „Sfântul Ştefan“, dar şi alte mahalale: Colţea, Răzvanul, „Sfântul Nicolae“ – Şelari, Şerban Vodă, „Sfântul Ioan Nou“, „Sfânta Vineri“, Oltenii, Delea Nouă şi Hagiului.
Povestirea e scurtă. Era prima zi de Paşti. Praznicul Învierii Domnului căzuse în acel an pe 23 martie. Prăvăliile erau închise, hanurile, pe jumătate goale, mahalele abia se dezmorţeau după petrecerile ce ţinuseră până spre zorii dimineţii, numai copiii ieşiseră la joacă. Se juca şi Costache, băiatul de 11 ani al Zoiţăi Drugănescu, făcut cu Filipescu, care divorţase cu mult timp în urmă de ea. Gurile rele spuneau că o ţigancă îi prevestise că pruncul avea să îşi lege numele de o mare nenorocire. Crescut fără tată, făcându-i-se mai mereu hatârurile, în dimineaţa acelei zile dorea cu tot dinadinsul să „pocnească“ artificii. Zis şi făcut! Tot jucându-se el cu praful de puşcă, o scânteie a sărit mai sus, direct în butoiul cu păcură. De aici până la marele incendiu nu au mai trecut decât doar câteva clipe. I-a sărit în ajutor şi austrul, vântul ce răscolea în acele zile uliţele Bucureştiului. Şi ca să încheiem cu băiatul, nici nu a mai trăit mult timp de atunci, doar trei ani. Dar nu a murit din cauza focului, ci a ftiziei, pe care o trata într-un sanatoriu din Genova, aşa cum i se cădea unei familii bogate ca cea a Drugăneştilor.
Au ars 1.850 de clădiri
Incendiul s-a întins repede, cuprinzând o zonă triunghiulară cu vârful în casa Zoiţei Drugănescu din mahalaua „Sfântul Dumitru“, unde găsim astăzi „Biserica Sfântul Dumitru“ – „de Jurământ“. O latură a triunghiului era pe direcţia Curţii Vechi şi a puşcăriei din vecinătatea ei, iar alta, a străzilor ce urcau spre Lipscani, Hanul şi Mănăstirea Sfântul Gheorghe până la ieşirea din oraş, adică Vopseaua Roşie, cea mai afectată, şi Vopseaua Neagră, după vechea împărţire a oraşului. „Au fost răpuse de foc pe rând Mahalaua «Sfântul Dimitrie», uliţa Franţuzească, uliţa Nemţească, uliţa Şelarilor, Puşcăria, Lipscanii, Marchitanilor, Hanul lui Zamfir, Bogasieriile, Braşoveniile, uliţa Bărăţiei cu biserica, a Zarzavagiilor, Hanul lui Papazoglu, «Sfântul Gheorghe Vechi», «Sfântul Gheorghe Nou», Târgul Cucului, Pescăriile vechi cu cavafiile noi, Mahalaua Stelei, a Udricanilor, a Sfintei Vineri, a Lucacilor, a Sfântului Ştefan şi altele“, descrie amploarea incendiului Florian Georgescu în „Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie“, volumul 7.
Nicolae Iorga scria în „Istoria Bucureştilor“: „Prezenţa vitejească a Domnului (Gheorghe Bibescu, n.r.) zi şi noapte nu putu să înlăture dezastrul. (…) Domnul observă consulului francez că, în acest nou pârjol – fanarioţii ziceau, după turceşte, «iangăn», «angăn» -, dacă s-ar fi început noaptea, oraşul întreg ar fi pierit“. „Domnitorul a dat din mână în mână la doniţe (găleţi de lemn, n.r.). Era să îl prindă focul, dar a luat-o pe Dâmboviţa ca să scape“, completează Dan Falcan, istoric la Muzeul Municipiului Bucureşti.
Despre incendiul din 1847, Dan Falcan spune că „nu a fost primul, dar a fost cel mai devastator“. De ce? Au ars 1.850 de clădiri, adică 686 de case particulare şi locuinţe, 1142 de prăvălii, 10 hanuri şi 12 biserici. Cu toate acestea, datorită Proniei Divine au murit doar 15 persoane. „La un oraş de 100.000 de locuitori, totuşi n-au fost sinistraţi decât 2681 de persoane“. Pagubele materiale au depăşit suma de 100 de milioane de lei. „Erau necesare sume enorme şi sub presiunea nevoilor s-a procedat cu oarecare energie, domnitorul Gheorghe Bibescu însuşi înscriindu-se cu 6.000 galbeni în fruntea unei liste de subscripţie la care a fost chemată să se alăture toată populaţia ţării. Deosebit, au fost obligate să contribuie şi autorităţile“, spune în studiul său Florian Georgescu. Potrivit acestuia, „Mitropolia cu episcopiile sale“ a dat 500.000 lei, iar mănăstirile închinate, 700.000 lei. „Proporţiile nenorocirii căzute asupra oraşului Bucureşti au determinat un curent de ajutorare şi din afara graniţelor. Curtea de la Petersburg, cea de la Viena şi de la Stambul, spre a-şi întări influenţa politică în ţara noastră, neguţătorimea din Lipsca (prin bancherii Şina, Rotschild şi alţii) şi de la Braşov, ale căror interese economice erau strâns legate de buna desfăşurare a comerţului bucureştean, au trimis îndată sume însemnate. Un gest de admirabil patriotism şi de sentiment frăţesc a fost acela al moldovenilor, care, prin Vasile Alecsandri, au contribuit în mod substanţial la ajutorarea celor loviţi atât de greu; moldovenii şi-au dovedit solidaritatea cu locuitorii oraşului Bucureşti, care nu mult după aceea avea să devină capitală a ţării unite“, mai spune Florian Georgescu.
„Ardeau turlele Bisericii Lucaci ca nişte torţe“
În urma incendiului, 12 biserici au suferit. „Dintre ele unele nu s-au mai refăcut. Aşa este Biserica «Sfântul Anton» a Puşcăriei de lângă Biserica Domnească de la Curtea Veche. Era aşezată chiar în Piaţa «Sfântul Anton». Acum se mai află doar o troiţă acolo. Nici Biserica Stelea nu a mai fost refăcută“, spune Dan Falcan.
Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi“ a ars în întregime, rămânându-i doar zidurile. „A ars chiar şi arhiva, încă ne mai chinuim să o recuperăm“, spune pr. paroh Ionel Durlea. Zidurile care au rămas au fost dărâmate, iar în locul lor a fost construită o nouă biserică. S-a ridicat în doi ani de zile. Acesta este şi motivul pentru care ea a împrumutat hramul bisericii Sfântul Antonie cel Mare. „Refăcându-se foarte rapid biserica, icoana Sfântului Antonie cel Mare a fost adusă în această biserică şi a rămas aici definitiv. În 1930, când icoana a fost expertizată şi i s-au constatat autenticitatea şi vechimea, bisericii i s-a cerut această icoană de către Muzeul Naţional de Istorie. Însă preoţii bisericii s-au opus deciziei. S-au judecat cu statul şi au câştigat în istanţă dreptul de a păstra definitiv icoana“, mai spune pr. Ionel Durlea.
A ars şi Biserica Lucaci. „Povestea Anton Pann că ardeau turlele Bisericii Lucaci ca nişte torţe. Din cauza aceasta Biserica Lucaci a trebuit să fie aproape reconstruită. Au rămas doar zidurile, a ars în interior tot. Turlele au ars şi ele, a trebuit să le refacă cu mare efort, din scândură, pentru că cei doi negustori care au ctitorit biserica – fusese terminată cu cinci ani înainte de incendiu -, Constantin Atanasiu şi Anghel Hagi Pandele, care locuiau în mahala şi aveau prăvălii la Sfântul Gheorghe, au falimentat din cauza focului care le-a mistuit marfa“, spune pr. cons. patriahal Florin Şerbănescu, parohul bisericii.
Urmările marelui incendiu de la 1847 se mai văd şi astăzi. „Hanul Sfântul Gheorghe, după ce a ars, a trebuit să îl demoleze. De atunci a rămas ridicătura aceea din jurul Bisericii «Sfântul Gheorghe Nou». Toate depunerile au făcut ca biserica să rămână îngropată. Acesta este motivul pentru care a rămas cu nivelul de călcare mai jos“, mai spune pr. cons. Florin Şerbănescu.
„Focul de la 23 martie 1847 a şters vechea înfăţişare a părţii centrale – meşteşugărească şi comercială – a oraşului, moştenită din veacurile trecute, spune Florian Georgescu. Nenorocirea aceasta a fost însă un prilej potrivit pentru negustorimea care se ridica tot mai puternică şi înţelegea să se afirme pentru a da oraşului o altă faţă, potrivită cu starea ei economică înfloritoare. Se cunoaşte în ce timp scurt s-au refăcut casele de comerţ grav lovite, ce mers prosper au avut în anii următori. În locul centrului de dughene de lemn, întunecoase şi înghesuite, în locul bolţilor de hanuri s-au ridicat la fiecare pas casele negustoreşti clădite ca în Austria, cu prăvălii şi depozite jos şi cu locuinţe deasupra. Aspectul atâtora dintre străzile comerciale de până mai ieri a fost acela imprimat de refacerea de după Focul cel mare“.
Chinurile Bucureştiului
Bucureştiul, spre deosebire de alte oraşe europene, a fost lovit de foarte multe nenorociri, spune Dan Falcan. A avut parte de incendii, cutremure, inundaţii, molime devastatoare, războaie. Numai în perioada secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea, la 10-15 ani era câte un război: ruso-turc, ruso-austro-turc, austro-turc etc., care venea cu tot cortegiul de jafuri, prădăciuni şi distrugeri. Inundaţiile: albia Dâmboviţei avea obiceiul să se reverse cam în fiecare an, făcând nenumărate ravagii. Cea mai gravă inundaţie a fost în martie 1865, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Au încetat odată cu anul 1884, când s-a canalizat cursul Dâmboviţei. Bucureştenii au suferit şi cutremure: în 1802, 1838, 1940 şi 1977; molime; ciumă; holeră. Cea mai cunoscută ciumă este „Ciuma lui Caragea“ din 1812; atunci se spune că a fost secerată practic jumătate din populaţia Bucureştiului.
Bucureşti, oraşul contrastelor
Bucureştiul secolului al XIX-lea se înfăţişa privitorului ca o nesfârşită întindere de grădini de verdeaţă. „Covârşitoarea majoritate a caselor erau de tip rural, cu cerdac, pridvor, cu grădină în spate, foarte puţine imobile cu mai multe etaje. Nu erau multe palate somptuoase, vorbim doar de Palatul Şuţu, Palatul Ghica-Tei şi Palatul Ştirbei. Majoritatea clădirilor erau de tip rural, fiindcă Bucureştiul în sine s-a format ca o aglomerare de sate în jurul Curţii Vechi. Şi pe măsura înfloririi economice şi demografice absorbea, îngloba în teritoriul lui satele pe care le întâlnea în cale. Deci e şi normal să fie de tip rural clădirile. De aici decurge şi una dintre problemele cu care ne confruntăm azi în Bucureşti, circulaţia. Practic traseele actualelor străzi reproduc traseele uliţelor fostelor sate care au intrat în componenţa Bucureştilor. Erau foarte multe biserici, vreo 300, multe hanuri, mai ales în centrul vechi. Era Hanul Roşu, Hanul Galben, Hanul lui Manuc etc.
Impresia pe care şi-o făcea privitorul era foarte ciudată, fiindcă de departe părea foarte frumos Bucureştiul, era înecat în verdeaţă, iar când intrai erai puţin dezamăgit din cauza mizeriei, a prafului (vara), a noroiului (în timpul ploilor). Târziu au băgat lemne pe străzi. Nu vorbim de cele din centru, Calea Victoriei, Calea Rahovei, Calea Moşilor. Dar mai întâi au fost bolovani din râu. Abia prin 1850-1860 s-au acoperit străzile cu granit din Scoţia şi Sicilia. Toţi călătorii au remarcat că erau extraordinare discrepanţe dintre vechi şi nou, între modern şi tradiţional. Adică faptul că coexistau aceste patru palate alături de cocioabe, erau foarte mulţi creşetori, trăsuri cu doamne elegante îmbrăcate după ultima modă din Occident. Dar în acelaşi timp erau şi aspecte care ţineau mai degrabă de un Orient de Asia Mică. Contrastul făcea şi un anumit farmec care îi stupefia pe vizitatori“, spune istoricul Bucureştiului Dan Falcan.
Mahalaua purta numele bisericii
Domnule Dan Falcan, de când a fost împărţit administrativ Bucureştiul după „culori“?
Începând cu 1806. A fost împărţit mai întâi în boiele, adică culori, ulterior vopsele, apropiate de sectoarele de astăzi. Iniţial au fost cinci culori, iar de la 1906 au rămas doar 4, situaţie care s-a păstrat până în 1950, când reforma comunistă a venit cu raioanele. Culorile erau: negru, roşu, verde şi galben.
Cine administra oraşul?
Exista un consiliu orăşenesc care era numit Sfat Administrativ şi care conducea oraşul. Consilierii erau numiţi de către domn, şi din rândul lor se alegea un preşedinte al acestui sfat. Starea aceasta de fapt s-a păstrat până la promulgarea Legii comunale din 1864 a lui Cuza, care introduce instituţia Primăriei şi a Consiliului comunal.
Ce este o mahala?
Un cartier. Termenul vine din turcă şi nu are nimic peiorativ. În perioada respectivă, mahalalele în general erau mai mult ansambluri de locuinţe, de străzi, care se coagulau în jurul unei biserici. Mahalaua purta în proporţie de 90% numele bisericii de care aparţinea. Erau în jur de 120 de mahalale în perioada aceea în Bucureşti.
diac. George ANICULOAIE, Sursa: www.ziarullumina.ro4
În ziua de 23 martie 1847, un incendiu devasta jumătate din Bucureşti. Partea stângă a Dâmboviţei era în flăcări. Ardeau turlele bisericilor ca nişte torţe, spun cronicile. Mahalalele erau scrum, mai rămăseseră doar zidurile. Dacă focul „ar fi început noaptea, oraşul întreg ar fi pierit“, spunea domnitorul Gheorghe Bibescu, a cărui „prezenţă vitejească zi şi noapte nu putu să înlăture dezastrul“. Focul a mistuit 12 biserici cu mahalalele lor: „Sfântul Dumitru“, Curtea Veche (două), „Sfântul Gheorghe-Nou“, „Sfântul Gheorghe-Vechi“ şi Bărăţia, Stelea, Udricani, Vergului, Lucaci, Ceauş Radu, „Sfântul Ştefan“, dar şi alte mahalale: Colţea, Răzvanul, „Sfântul Nicolae“ – Şelari, Şerban Vodă, „Sfântul Ioan Nou“, „Sfânta Vineri“, Oltenii, Delea Nouă şi Hagiului.
Povestirea e scurtă. Era prima zi de Paşti. Praznicul Învierii Domnului căzuse în acel an pe 23 martie. Prăvăliile erau închise, hanurile, pe jumătate goale, mahalele abia se dezmorţeau după petrecerile ce ţinuseră până spre zorii dimineţii, numai copiii ieşiseră la joacă. Se juca şi Costache, băiatul de 11 ani al Zoiţăi Drugănescu, făcut cu Filipescu, care divorţase cu mult timp în urmă de ea. Gurile rele spuneau că o ţigancă îi prevestise că pruncul avea să îşi lege numele de o mare nenorocire. Crescut fără tată, făcându-i-se mai mereu hatârurile, în dimineaţa acelei zile dorea cu tot dinadinsul să „pocnească“ artificii. Zis şi făcut! Tot jucându-se el cu praful de puşcă, o scânteie a sărit mai sus, direct în butoiul cu păcură. De aici până la marele incendiu nu au mai trecut decât doar câteva clipe. I-a sărit în ajutor şi austrul, vântul ce răscolea în acele zile uliţele Bucureştiului. Şi ca să încheiem cu băiatul, nici nu a mai trăit mult timp de atunci, doar trei ani. Dar nu a murit din cauza focului, ci a ftiziei, pe care o trata într-un sanatoriu din Genova, aşa cum i se cădea unei familii bogate ca cea a Drugăneştilor.
Au ars 1.850 de clădiri
Incendiul s-a întins repede, cuprinzând o zonă triunghiulară cu vârful în casa Zoiţei Drugănescu din mahalaua „Sfântul Dumitru“, unde găsim astăzi „Biserica Sfântul Dumitru“ – „de Jurământ“. O latură a triunghiului era pe direcţia Curţii Vechi şi a puşcăriei din vecinătatea ei, iar alta, a străzilor ce urcau spre Lipscani, Hanul şi Mănăstirea Sfântul Gheorghe până la ieşirea din oraş, adică Vopseaua Roşie, cea mai afectată, şi Vopseaua Neagră, după vechea împărţire a oraşului. „Au fost răpuse de foc pe rând Mahalaua «Sfântul Dimitrie», uliţa Franţuzească, uliţa Nemţească, uliţa Şelarilor, Puşcăria, Lipscanii, Marchitanilor, Hanul lui Zamfir, Bogasieriile, Braşoveniile, uliţa Bărăţiei cu biserica, a Zarzavagiilor, Hanul lui Papazoglu, «Sfântul Gheorghe Vechi», «Sfântul Gheorghe Nou», Târgul Cucului, Pescăriile vechi cu cavafiile noi, Mahalaua Stelei, a Udricanilor, a Sfintei Vineri, a Lucacilor, a Sfântului Ştefan şi altele“, descrie amploarea incendiului Florian Georgescu în „Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie“, volumul 7.
Nicolae Iorga scria în „Istoria Bucureştilor“: „Prezenţa vitejească a Domnului (Gheorghe Bibescu, n.r.) zi şi noapte nu putu să înlăture dezastrul. (…) Domnul observă consulului francez că, în acest nou pârjol – fanarioţii ziceau, după turceşte, «iangăn», «angăn» -, dacă s-ar fi început noaptea, oraşul întreg ar fi pierit“. „Domnitorul a dat din mână în mână la doniţe (găleţi de lemn, n.r.). Era să îl prindă focul, dar a luat-o pe Dâmboviţa ca să scape“, completează Dan Falcan, istoric la Muzeul Municipiului Bucureşti.
Despre incendiul din 1847, Dan Falcan spune că „nu a fost primul, dar a fost cel mai devastator“. De ce? Au ars 1.850 de clădiri, adică 686 de case particulare şi locuinţe, 1142 de prăvălii, 10 hanuri şi 12 biserici. Cu toate acestea, datorită Proniei Divine au murit doar 15 persoane. „La un oraş de 100.000 de locuitori, totuşi n-au fost sinistraţi decât 2681 de persoane“. Pagubele materiale au depăşit suma de 100 de milioane de lei. „Erau necesare sume enorme şi sub presiunea nevoilor s-a procedat cu oarecare energie, domnitorul Gheorghe Bibescu însuşi înscriindu-se cu 6.000 galbeni în fruntea unei liste de subscripţie la care a fost chemată să se alăture toată populaţia ţării. Deosebit, au fost obligate să contribuie şi autorităţile“, spune în studiul său Florian Georgescu. Potrivit acestuia, „Mitropolia cu episcopiile sale“ a dat 500.000 lei, iar mănăstirile închinate, 700.000 lei. „Proporţiile nenorocirii căzute asupra oraşului Bucureşti au determinat un curent de ajutorare şi din afara graniţelor. Curtea de la Petersburg, cea de la Viena şi de la Stambul, spre a-şi întări influenţa politică în ţara noastră, neguţătorimea din Lipsca (prin bancherii Şina, Rotschild şi alţii) şi de la Braşov, ale căror interese economice erau strâns legate de buna desfăşurare a comerţului bucureştean, au trimis îndată sume însemnate. Un gest de admirabil patriotism şi de sentiment frăţesc a fost acela al moldovenilor, care, prin Vasile Alecsandri, au contribuit în mod substanţial la ajutorarea celor loviţi atât de greu; moldovenii şi-au dovedit solidaritatea cu locuitorii oraşului Bucureşti, care nu mult după aceea avea să devină capitală a ţării unite“, mai spune Florian Georgescu.
„Ardeau turlele Bisericii Lucaci ca nişte torţe“
În urma incendiului, 12 biserici au suferit. „Dintre ele unele nu s-au mai refăcut. Aşa este Biserica «Sfântul Anton» a Puşcăriei de lângă Biserica Domnească de la Curtea Veche. Era aşezată chiar în Piaţa «Sfântul Anton». Acum se mai află doar o troiţă acolo. Nici Biserica Stelea nu a mai fost refăcută“, spune Dan Falcan.
Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi“ a ars în întregime, rămânându-i doar zidurile. „A ars chiar şi arhiva, încă ne mai chinuim să o recuperăm“, spune pr. paroh Ionel Durlea. Zidurile care au rămas au fost dărâmate, iar în locul lor a fost construită o nouă biserică. S-a ridicat în doi ani de zile. Acesta este şi motivul pentru care ea a împrumutat hramul bisericii Sfântul Antonie cel Mare. „Refăcându-se foarte rapid biserica, icoana Sfântului Antonie cel Mare a fost adusă în această biserică şi a rămas aici definitiv. În 1930, când icoana a fost expertizată şi i s-au constatat autenticitatea şi vechimea, bisericii i s-a cerut această icoană de către Muzeul Naţional de Istorie. Însă preoţii bisericii s-au opus deciziei. S-au judecat cu statul şi au câştigat în istanţă dreptul de a păstra definitiv icoana“, mai spune pr. Ionel Durlea.
A ars şi Biserica Lucaci. „Povestea Anton Pann că ardeau turlele Bisericii Lucaci ca nişte torţe. Din cauza aceasta Biserica Lucaci a trebuit să fie aproape reconstruită. Au rămas doar zidurile, a ars în interior tot. Turlele au ars şi ele, a trebuit să le refacă cu mare efort, din scândură, pentru că cei doi negustori care au ctitorit biserica – fusese terminată cu cinci ani înainte de incendiu -, Constantin Atanasiu şi Anghel Hagi Pandele, care locuiau în mahala şi aveau prăvălii la Sfântul Gheorghe, au falimentat din cauza focului care le-a mistuit marfa“, spune pr. cons. patriahal Florin Şerbănescu, parohul bisericii.
Urmările marelui incendiu de la 1847 se mai văd şi astăzi. „Hanul Sfântul Gheorghe, după ce a ars, a trebuit să îl demoleze. De atunci a rămas ridicătura aceea din jurul Bisericii «Sfântul Gheorghe Nou». Toate depunerile au făcut ca biserica să rămână îngropată. Acesta este motivul pentru care a rămas cu nivelul de călcare mai jos“, mai spune pr. cons. Florin Şerbănescu.
„Focul de la 23 martie 1847 a şters vechea înfăţişare a părţii centrale – meşteşugărească şi comercială – a oraşului, moştenită din veacurile trecute, spune Florian Georgescu. Nenorocirea aceasta a fost însă un prilej potrivit pentru negustorimea care se ridica tot mai puternică şi înţelegea să se afirme pentru a da oraşului o altă faţă, potrivită cu starea ei economică înfloritoare. Se cunoaşte în ce timp scurt s-au refăcut casele de comerţ grav lovite, ce mers prosper au avut în anii următori. În locul centrului de dughene de lemn, întunecoase şi înghesuite, în locul bolţilor de hanuri s-au ridicat la fiecare pas casele negustoreşti clădite ca în Austria, cu prăvălii şi depozite jos şi cu locuinţe deasupra. Aspectul atâtora dintre străzile comerciale de până mai ieri a fost acela imprimat de refacerea de după Focul cel mare“.
Chinurile Bucureştiului
Bucureştiul, spre deosebire de alte oraşe europene, a fost lovit de foarte multe nenorociri, spune Dan Falcan. A avut parte de incendii, cutremure, inundaţii, molime devastatoare, războaie. Numai în perioada secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea, la 10-15 ani era câte un război: ruso-turc, ruso-austro-turc, austro-turc etc., care venea cu tot cortegiul de jafuri, prădăciuni şi distrugeri. Inundaţiile: albia Dâmboviţei avea obiceiul să se reverse cam în fiecare an, făcând nenumărate ravagii. Cea mai gravă inundaţie a fost în martie 1865, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Au încetat odată cu anul 1884, când s-a canalizat cursul Dâmboviţei. Bucureştenii au suferit şi cutremure: în 1802, 1838, 1940 şi 1977; molime; ciumă; holeră. Cea mai cunoscută ciumă este „Ciuma lui Caragea“ din 1812; atunci se spune că a fost secerată practic jumătate din populaţia Bucureştiului.
Bucureşti, oraşul contrastelor
Bucureştiul secolului al XIX-lea se înfăţişa privitorului ca o nesfârşită întindere de grădini de verdeaţă. „Covârşitoarea majoritate a caselor erau de tip rural, cu cerdac, pridvor, cu grădină în spate, foarte puţine imobile cu mai multe etaje. Nu erau multe palate somptuoase, vorbim doar de Palatul Şuţu, Palatul Ghica-Tei şi Palatul Ştirbei. Majoritatea clădirilor erau de tip rural, fiindcă Bucureştiul în sine s-a format ca o aglomerare de sate în jurul Curţii Vechi. Şi pe măsura înfloririi economice şi demografice absorbea, îngloba în teritoriul lui satele pe care le întâlnea în cale. Deci e şi normal să fie de tip rural clădirile. De aici decurge şi una dintre problemele cu care ne confruntăm azi în Bucureşti, circulaţia. Practic traseele actualelor străzi reproduc traseele uliţelor fostelor sate care au intrat în componenţa Bucureştilor. Erau foarte multe biserici, vreo 300, multe hanuri, mai ales în centrul vechi. Era Hanul Roşu, Hanul Galben, Hanul lui Manuc etc.
Impresia pe care şi-o făcea privitorul era foarte ciudată, fiindcă de departe părea foarte frumos Bucureştiul, era înecat în verdeaţă, iar când intrai erai puţin dezamăgit din cauza mizeriei, a prafului (vara), a noroiului (în timpul ploilor). Târziu au băgat lemne pe străzi. Nu vorbim de cele din centru, Calea Victoriei, Calea Rahovei, Calea Moşilor. Dar mai întâi au fost bolovani din râu. Abia prin 1850-1860 s-au acoperit străzile cu granit din Scoţia şi Sicilia. Toţi călătorii au remarcat că erau extraordinare discrepanţe dintre vechi şi nou, între modern şi tradiţional. Adică faptul că coexistau aceste patru palate alături de cocioabe, erau foarte mulţi creşetori, trăsuri cu doamne elegante îmbrăcate după ultima modă din Occident. Dar în acelaşi timp erau şi aspecte care ţineau mai degrabă de un Orient de Asia Mică. Contrastul făcea şi un anumit farmec care îi stupefia pe vizitatori“, spune istoricul Bucureştiului Dan Falcan.
Mahalaua purta numele bisericii
Domnule Dan Falcan, de când a fost împărţit administrativ Bucureştiul după „culori“?
Începând cu 1806. A fost împărţit mai întâi în boiele, adică culori, ulterior vopsele, apropiate de sectoarele de astăzi. Iniţial au fost cinci culori, iar de la 1906 au rămas doar 4, situaţie care s-a păstrat până în 1950, când reforma comunistă a venit cu raioanele. Culorile erau: negru, roşu, verde şi galben.
Cine administra oraşul?
Exista un consiliu orăşenesc care era numit Sfat Administrativ şi care conducea oraşul. Consilierii erau numiţi de către domn, şi din rândul lor se alegea un preşedinte al acestui sfat. Starea aceasta de fapt s-a păstrat până la promulgarea Legii comunale din 1864 a lui Cuza, care introduce instituţia Primăriei şi a Consiliului comunal.
Ce este o mahala?
Un cartier. Termenul vine din turcă şi nu are nimic peiorativ. În perioada respectivă, mahalalele în general erau mai mult ansambluri de locuinţe, de străzi, care se coagulau în jurul unei biserici. Mahalaua purta în proporţie de 90% numele bisericii de care aparţinea. Erau în jur de 120 de mahalale în perioada aceea în Bucureşti.
diac. George ANICULOAIE, Sursa: www.ziarullumina.ro4
sâmbătă, 26 martie 2011
banc
Cand se sting luminile, toate femeile sunt frumoase
* Virginitatea se poate vindeca
* Calitatile pe care o femeie le pretuieste cel mai mult la un barbat,
sunt, de regula, aceleasi pe care nu le mai poate suferi dupa cativa
ani
* Exista lucruri mai bune decat sexul, altele mai rele decat sexul.
Dar nimic nu e ca sexul
* Inainte de a-l gasi pe Fat-Frumos, trebuie sa saruti o multime de broscoii!!!!
* Dragostea e o problema de chimie, sexul o problema de fizica
* Iubeste-ti aproapele, dar fii atenta sa nu fii prinsa
* Sa nu ravnesti la femeia altuia decat daca ai chef
* Abtine-te de la vin, cantec si femei; in special de la cantec
* Barbatul poate fi fericit cu orice femeie, atata timp cat n-o iubeste
* Dragostea este iluzia ca o femeie e diferita fata de celelalte
* Nu exista nici o diferenta intre un intelept si un ignorant atunci
cand se indragostesc
* Sexul este unul din cele noua motive pentru reincarnare; celelalte
opt nu au nici o importanta
Cu vecinul nu e bine să discuţi nici de nevasta ta, nici de nevasta lui. (Ramon Lull)
Nu foloseşte la nimic să fii tînăr, dacă nu eşti frumos, dar nici să fii frumos, dacă nu mai eşti tînăr. (La Rochefoucauld)
Bărbaţii care nu le înţeleg pe femei sînt de două tipuri: căsătoriţi şi necăsătoriţi. (Jacques Languirand)
Bărbatul e singurul mascul care-şi bate femela. Asta înseamnă fie că el e cel mai brutal dintre toţi masculii, fie că femeia e cea mai afurisită femelă. (Georges Courteline)
Femeile au toate defectele: sînt cheltuitoare, sînt bîrfitoare, sînt superficiale şi mai sînt şi frumoase pe deasupra. (Paul Morand)
Unele femei roşesc atunci cînd sînt îmbrăţişate. Altele te pălmuiesc. Cele mai rele sînt cele care îţi rîd în nas. (Woody Allen)
Femeilor le plac bărbaţii plinuţi... în zona portofelului. (Kay Ingram)
Dacă vrei ca soţia să te asculte cînd vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi. (Sacha Guitry)
Ochiul nevestei vede un fir de păr de altă culoare pe umărul soţului, dar nu vede bine uşa de la garaj. (Carlo Nell)
Nici o femeie nu crede că iubitul ei ar putea fi inteligent, dar îl laudă precaută, ca să stea liniştit. (Drew Barrymore)
Spun unii că e mai bine să faci dragoste decît război, dar dacă aveţi chef de amîndouă, căsătoriţi-vă! (Jerry Seinfeld)
Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin. (Lord Byron)
Sexul este o ocupaţie ereditară. Dacă părinţii tăi nu fac sex, nici tu nu vei ajunge să faci vreodată. (Woody Allen)
Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare. (A. Bierce)
Femeia care se uită tot timpul în oglindă vede rar ochii copiilor. (Pio Baroja)
Cînd un băiat vine şi-ţi ia fata la plimbare te simţi ca un om care dă un Stradivarius pe mîna unei gorile. (Jim Bishop)
Căsătoria este o legătură între o persoană care nu-şi aduce aminte niciodată aniversările şi una care nu le uită niciodată. (Ogden Nash)
Când te căsătoreşti ai nevoie de un martor. Ca la orice duel. (Sacha Guitry).
Uneori e greu să spui dacă într-o casă conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful. (Marcel Pagnol).
Când o femeie îţi dăruieşte şi inima, de obicei te obligă să iei şi restul. (John Vanbrugh)
Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim homosexuali, i-ar fi creat pe Adam şi pe Walter. (L. Bryant)
Singura modalitate de a scăpa de ispită este să-i cedezi. (Oscar Wilde)
Ca să-şi apere punctul de vedere, avocatul îşi pune roba. Femeia şi-o scoate. (Coluche)
O singură căsătorie îl poate face pe un bărbat fericit : cea a fiicei sale. (Marcel Achard)
Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult. (Sacha Guitry)
Statisticile sunt precum costumele de baie : îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel)
Un bărbat nu este complet dacă nu e însurat. Abia atunci e terminat. (Robert Frost)
Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult.doar ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud)
La început o femeie îi rezistă unui bărbat, mai târziu îl imploră să nu plece. (Oscar Wilde)
Căsătoria este rezolvarea problemelor pe care două persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut. (Sacha Guitry)
În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile. (Philippe Bouvard, ziarist francez)
Soarta favorabilă e ca femeia : dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva. (Napoleon)
Cine ştie să descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învăţat (William Shakespeare).
Dacă soţiile ar fi bune, şi Dumnezeu şi-ar lua una. (Sacha Guitry)
Bărbatul a fost creat înaintea femeii ca să apuce să spună şi el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni. (Jules Renard)
Când un bărbat îţi fură nevasta, nu există răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze. (Sacha Guitry)
Bărbaţii vor să fie prima dragoste pentru femei, în timp ce femeile vor să fie ultima dragoste pentru bărbaţi. (Oscar Wilde)
Numai fetele cuminţi îşi ţin un jurnal. Fetele rele n-au timp. (Tallulah Benkhead)
Soţul este ceea ce rămâne dintr-un amant după ce i se extrag anumiţi nervi. (Helen Rowland)
Sex-appeal-ul este doar 50% meritul femeii. Restul este meritul bărbatului care se uită la ea. (Sophia Loren)
Un spectacol de operă este ca o femeie inteligentă : costă mult, e greu de înţeles şi nu poţi spune nimic rău despre el fără să fii considerat mitocan. (Cleveland Amory)
O femeie ţine minte primul sărut chiar şi după ce bărbatul l-a uitat pe ultimul. (Remy de Gourmont)
Femeia nu poate trăi fără oxigen, iar bărbatul nu poate trăi fără femei. (Pierre Desproges).
Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-un singur punct : nici unii nici alţii nu au încredere în femei. (Henri Louis Mencken)
Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat. (Victor Borge)
Femeile sunt precum pisicile : cad mereu în picioare. (John Keats)
Poate că gelozia le plictiseşte pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. (Alfred Capus)
Vă plac femeile geloase sau altele ? Care altele ? (Pierre Doris)
Bărbatul e vinovat de orice greşeală a femeii. (Herder)
Cînd te însori cu o fată, te însori, totdeauna, şi cu familia ei. (Jan Mens
Bărbaţii care nu au vicii majore au nişte calităţi foarte plictisitoare. (Elizabeth Taylor)
Femeia cochetă e o plăcere pentru toţi bărbaţii, dar nu şi pentru cel care îi plăteşte datoriile. (Voltaire)
Femeile vor să primească totul. Bărbaţii vor să li se cuvină totul. (Gil Bluteau)
Un tată e un bancher personal, de care a făcut rost mama cînd era tînără. (Robert Frost)
Cînd o doamnă refuză trebuie să fie discretă. Cînd nu refuză, bărbatul trebuie să fie discret. (Jean Dolent)
Cadourile mari nu compensează dragostea mică. (William Shakespeare)
În dragoste, unii fac, alţii vorbesc. Mai bine tac şi eu. (Pierre Desproges)
Protejându-le şi când nu trebuie, bărbaţii le stimulează femeilor toate defectele care apoi îi deranjează. (Louis Desnoyers)
Cînd o femeie are darul de a tăcea are precis şi alte calităţi ieşite din comun. (Corneille)
Un bărbat şi o femeie pot deveni prieteni, dar între ei trebuie să existe un dram de antipatie pentru ca prietenia să reziste. (Nietzsche)
Deşi dorinţa bărbatului este puternică şi simplă, iar dorinţa femeii e complicată şi slabă, femeia învinge. Pentru că are răbdare. (Léon Daudet)
Bărbaţilor le place fusta mini pentru că nu văd decît avantajele ei. (Francis Blanche)
Mai bine te gîndeşti la Dumnezeu în timp ce discuţi cu o femeie, decît să te gîndeşti la femei în timp ce discuţi cu Dumnezeu. (Shimon Peres)
Un bărbat când iubeşte devine politicos şi timid. O femeie când iubeşte devine posesivă. (Victor Hugo)
Un domn trecut de prima tinerete, dar cu portofelul gras, agata la bar o tanara frumoasa. Dupa putin timp ajung in apartamentul domisoarei. Pana ce tanara se "pregateste", domnul vrea sa puna un CD pentru atmosfera.
Pe raft: Brahms, Verdi, Ceaikowski, etc.
- Vai, draga, asemenea muzica asculti tu?!
- Ah, da, am uitat sa va spun ca eu am absolvit Conservatorul.
Domnul se lasa pagubas cu muzica, dar vede cartile din biblioteca.
Pe raft: Eliade, Goethe, Puskin, etc.
- Vai, draga, asemenea carti citesti tu?!
- Ah, da, am omis sa va spun ca am terminat si filologia.
- Pai, bine, fato, da' prostituata cum ai ajuns?!
- Ah, printr-un mare noroc!.....
===
Intr-o companie de barbati, toti se veselesc, numai unul e trist.
- Ioane, de ce esti trist?
- Am aflat ca sotia are SIDA...
O pauza lunga...
- Am glumit, baieti. Ce v-ati ingalbenit asa???
===
Numai datorita crizei, m-am pus din nou pe picioare - masina mi-a luat-o banca.
===
In Israel s-a facut un sondaj in randul populatiei:
"Se poate oare raspunde la o intrebare cu o intrebare?"
Raspunsul majoritar a fost: De ce nu?
===
Alcoolul distruge celulele creierului, dar nu pe toate, numai pe cele care refuza sa bea.
===
Planurile de viitor care nu corespund posibilitatilor tale financiare, intelectuale sau fizice, se numesc visuri.
===
Principala problema a medicinei cu plata, este transformarea unei boli acute intr-o boala cronica.
===
"Nu-mi plac oamenii care n-au gust." Canibalul.
===
- Uite mamico, fa cunostinta, asta e prietenul meu - nu bea, nu fumeaza, nu injura de mama...
- Si nu te plictisesti cu el, fetita mamei?
===
In spitalele de boli mintale s-au cam terminat Napoleonii.
Nebunii din ziua de astazi nu mai stiu cine a fost ala...
* Virginitatea se poate vindeca
* Calitatile pe care o femeie le pretuieste cel mai mult la un barbat,
sunt, de regula, aceleasi pe care nu le mai poate suferi dupa cativa
ani
* Exista lucruri mai bune decat sexul, altele mai rele decat sexul.
Dar nimic nu e ca sexul
* Inainte de a-l gasi pe Fat-Frumos, trebuie sa saruti o multime de broscoii!!!!
* Dragostea e o problema de chimie, sexul o problema de fizica
* Iubeste-ti aproapele, dar fii atenta sa nu fii prinsa
* Sa nu ravnesti la femeia altuia decat daca ai chef
* Abtine-te de la vin, cantec si femei; in special de la cantec
* Barbatul poate fi fericit cu orice femeie, atata timp cat n-o iubeste
* Dragostea este iluzia ca o femeie e diferita fata de celelalte
* Nu exista nici o diferenta intre un intelept si un ignorant atunci
cand se indragostesc
* Sexul este unul din cele noua motive pentru reincarnare; celelalte
opt nu au nici o importanta
Cu vecinul nu e bine să discuţi nici de nevasta ta, nici de nevasta lui. (Ramon Lull)
Nu foloseşte la nimic să fii tînăr, dacă nu eşti frumos, dar nici să fii frumos, dacă nu mai eşti tînăr. (La Rochefoucauld)
Bărbaţii care nu le înţeleg pe femei sînt de două tipuri: căsătoriţi şi necăsătoriţi. (Jacques Languirand)
Bărbatul e singurul mascul care-şi bate femela. Asta înseamnă fie că el e cel mai brutal dintre toţi masculii, fie că femeia e cea mai afurisită femelă. (Georges Courteline)
Femeile au toate defectele: sînt cheltuitoare, sînt bîrfitoare, sînt superficiale şi mai sînt şi frumoase pe deasupra. (Paul Morand)
Unele femei roşesc atunci cînd sînt îmbrăţişate. Altele te pălmuiesc. Cele mai rele sînt cele care îţi rîd în nas. (Woody Allen)
Femeilor le plac bărbaţii plinuţi... în zona portofelului. (Kay Ingram)
Dacă vrei ca soţia să te asculte cînd vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi. (Sacha Guitry)
Ochiul nevestei vede un fir de păr de altă culoare pe umărul soţului, dar nu vede bine uşa de la garaj. (Carlo Nell)
Nici o femeie nu crede că iubitul ei ar putea fi inteligent, dar îl laudă precaută, ca să stea liniştit. (Drew Barrymore)
Spun unii că e mai bine să faci dragoste decît război, dar dacă aveţi chef de amîndouă, căsătoriţi-vă! (Jerry Seinfeld)
Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin. (Lord Byron)
Sexul este o ocupaţie ereditară. Dacă părinţii tăi nu fac sex, nici tu nu vei ajunge să faci vreodată. (Woody Allen)
Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare. (A. Bierce)
Femeia care se uită tot timpul în oglindă vede rar ochii copiilor. (Pio Baroja)
Cînd un băiat vine şi-ţi ia fata la plimbare te simţi ca un om care dă un Stradivarius pe mîna unei gorile. (Jim Bishop)
Căsătoria este o legătură între o persoană care nu-şi aduce aminte niciodată aniversările şi una care nu le uită niciodată. (Ogden Nash)
Când te căsătoreşti ai nevoie de un martor. Ca la orice duel. (Sacha Guitry).
Uneori e greu să spui dacă într-o casă conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful. (Marcel Pagnol).
Când o femeie îţi dăruieşte şi inima, de obicei te obligă să iei şi restul. (John Vanbrugh)
Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim homosexuali, i-ar fi creat pe Adam şi pe Walter. (L. Bryant)
Singura modalitate de a scăpa de ispită este să-i cedezi. (Oscar Wilde)
Ca să-şi apere punctul de vedere, avocatul îşi pune roba. Femeia şi-o scoate. (Coluche)
O singură căsătorie îl poate face pe un bărbat fericit : cea a fiicei sale. (Marcel Achard)
Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult. (Sacha Guitry)
Statisticile sunt precum costumele de baie : îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel)
Un bărbat nu este complet dacă nu e însurat. Abia atunci e terminat. (Robert Frost)
Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult.doar ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud)
La început o femeie îi rezistă unui bărbat, mai târziu îl imploră să nu plece. (Oscar Wilde)
Căsătoria este rezolvarea problemelor pe care două persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut. (Sacha Guitry)
În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile. (Philippe Bouvard, ziarist francez)
Soarta favorabilă e ca femeia : dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva. (Napoleon)
Cine ştie să descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învăţat (William Shakespeare).
Dacă soţiile ar fi bune, şi Dumnezeu şi-ar lua una. (Sacha Guitry)
Bărbatul a fost creat înaintea femeii ca să apuce să spună şi el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni. (Jules Renard)
Când un bărbat îţi fură nevasta, nu există răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze. (Sacha Guitry)
Bărbaţii vor să fie prima dragoste pentru femei, în timp ce femeile vor să fie ultima dragoste pentru bărbaţi. (Oscar Wilde)
Numai fetele cuminţi îşi ţin un jurnal. Fetele rele n-au timp. (Tallulah Benkhead)
Soţul este ceea ce rămâne dintr-un amant după ce i se extrag anumiţi nervi. (Helen Rowland)
Sex-appeal-ul este doar 50% meritul femeii. Restul este meritul bărbatului care se uită la ea. (Sophia Loren)
Un spectacol de operă este ca o femeie inteligentă : costă mult, e greu de înţeles şi nu poţi spune nimic rău despre el fără să fii considerat mitocan. (Cleveland Amory)
O femeie ţine minte primul sărut chiar şi după ce bărbatul l-a uitat pe ultimul. (Remy de Gourmont)
Femeia nu poate trăi fără oxigen, iar bărbatul nu poate trăi fără femei. (Pierre Desproges).
Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-un singur punct : nici unii nici alţii nu au încredere în femei. (Henri Louis Mencken)
Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat. (Victor Borge)
Femeile sunt precum pisicile : cad mereu în picioare. (John Keats)
Poate că gelozia le plictiseşte pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. (Alfred Capus)
Vă plac femeile geloase sau altele ? Care altele ? (Pierre Doris)
Bărbatul e vinovat de orice greşeală a femeii. (Herder)
Cînd te însori cu o fată, te însori, totdeauna, şi cu familia ei. (Jan Mens
Bărbaţii care nu au vicii majore au nişte calităţi foarte plictisitoare. (Elizabeth Taylor)
Femeia cochetă e o plăcere pentru toţi bărbaţii, dar nu şi pentru cel care îi plăteşte datoriile. (Voltaire)
Femeile vor să primească totul. Bărbaţii vor să li se cuvină totul. (Gil Bluteau)
Un tată e un bancher personal, de care a făcut rost mama cînd era tînără. (Robert Frost)
Cînd o doamnă refuză trebuie să fie discretă. Cînd nu refuză, bărbatul trebuie să fie discret. (Jean Dolent)
Cadourile mari nu compensează dragostea mică. (William Shakespeare)
În dragoste, unii fac, alţii vorbesc. Mai bine tac şi eu. (Pierre Desproges)
Protejându-le şi când nu trebuie, bărbaţii le stimulează femeilor toate defectele care apoi îi deranjează. (Louis Desnoyers)
Cînd o femeie are darul de a tăcea are precis şi alte calităţi ieşite din comun. (Corneille)
Un bărbat şi o femeie pot deveni prieteni, dar între ei trebuie să existe un dram de antipatie pentru ca prietenia să reziste. (Nietzsche)
Deşi dorinţa bărbatului este puternică şi simplă, iar dorinţa femeii e complicată şi slabă, femeia învinge. Pentru că are răbdare. (Léon Daudet)
Bărbaţilor le place fusta mini pentru că nu văd decît avantajele ei. (Francis Blanche)
Mai bine te gîndeşti la Dumnezeu în timp ce discuţi cu o femeie, decît să te gîndeşti la femei în timp ce discuţi cu Dumnezeu. (Shimon Peres)
Un bărbat când iubeşte devine politicos şi timid. O femeie când iubeşte devine posesivă. (Victor Hugo)
Un domn trecut de prima tinerete, dar cu portofelul gras, agata la bar o tanara frumoasa. Dupa putin timp ajung in apartamentul domisoarei. Pana ce tanara se "pregateste", domnul vrea sa puna un CD pentru atmosfera.
Pe raft: Brahms, Verdi, Ceaikowski, etc.
- Vai, draga, asemenea muzica asculti tu?!
- Ah, da, am uitat sa va spun ca eu am absolvit Conservatorul.
Domnul se lasa pagubas cu muzica, dar vede cartile din biblioteca.
Pe raft: Eliade, Goethe, Puskin, etc.
- Vai, draga, asemenea carti citesti tu?!
- Ah, da, am omis sa va spun ca am terminat si filologia.
- Pai, bine, fato, da' prostituata cum ai ajuns?!
- Ah, printr-un mare noroc!.....
===
Intr-o companie de barbati, toti se veselesc, numai unul e trist.
- Ioane, de ce esti trist?
- Am aflat ca sotia are SIDA...
O pauza lunga...
- Am glumit, baieti. Ce v-ati ingalbenit asa???
===
Numai datorita crizei, m-am pus din nou pe picioare - masina mi-a luat-o banca.
===
In Israel s-a facut un sondaj in randul populatiei:
"Se poate oare raspunde la o intrebare cu o intrebare?"
Raspunsul majoritar a fost: De ce nu?
===
Alcoolul distruge celulele creierului, dar nu pe toate, numai pe cele care refuza sa bea.
===
Planurile de viitor care nu corespund posibilitatilor tale financiare, intelectuale sau fizice, se numesc visuri.
===
Principala problema a medicinei cu plata, este transformarea unei boli acute intr-o boala cronica.
===
"Nu-mi plac oamenii care n-au gust." Canibalul.
===
- Uite mamico, fa cunostinta, asta e prietenul meu - nu bea, nu fumeaza, nu injura de mama...
- Si nu te plictisesti cu el, fetita mamei?
===
In spitalele de boli mintale s-au cam terminat Napoleonii.
Nebunii din ziua de astazi nu mai stiu cine a fost ala...
urzica
Calitatile terapeutice ale urzicii
Inutil sa-i mai descrii alcatuirea viguroasa si verde, acoperita din talpi pana-n cap de tepi. Antipatica prin "muscaturile" ei, care fac pielea sa se-nroseasca, e plina de daruri, atunci cand e vorba sa vindece si sa aline dureri.
Sucul de urzica
Preparare manuala: Se taie "taietei" doua maini de urzica (cat mai fin) si se adauga peste frunzele taiate 200 ml de apa (un pahar). Cu o lingura de lemn se "freaca" bine amestecul, astfel ca frunzele de urzica sa lase cat mai mult suc. Se lasa acest amestec sa stea la macerat 4-6 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Zeama obtinuta va fi consumata imediat dupa filtrare. Frunzele ramase pot fi folosite in mancaruri, salate etc.
Preparare cu mixerul: Se pun in vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apa, apoi se adauga gradat, in timp ce se face maruntirea, doua maini de frunze de urzica. Dupa ce urzica formeaza cu apa o pasta, se pune aceasta pasta intr-un vas de ceramica si se lasa sa macereze 2-3 ore, dupa care se strecoara. Sucul se bea imediat dupa filtrare, pasta putand fi adaugata in mancarurile gatite.
Modul de administrare este in functie de afectiunea tratata. Regulile generale care trebuie respectate sunt urmatoarele:
- sucul se bea pe stomacul gol;
- timp de un sfert de ora dupa consumarea sa nu se mananca;
- pentru a "ajuta" tratamentul cu suc se va trece la o dieta echilibrata, fara prea multa carne, prajeli sau alte alimente grele.
Ce afectiuni vindeca?
- anemie: 200 ml de suc se beau inaintea meselor principale; in paralel, se consuma urzici fierte, ca hrana, minimum 200 g/zi.
- diabet zaharat: se fac cure indelungate de suc de urzica - 500 ml, in reprize, dimineata.
- hemoragii (pierderi mari de sange menstrual, epistaxis, hemoragie nazala): se beau 200 ml suc inaintea meselor principale.
- cancer: profilactic - o cura de trei saptamani de zile, in care se consuma 500 ml de suc pe zi. Previne formarea tumorilor maligne. Ca tratament adjuvant (se bea sucul obtinut din frunze cat mai tinere): cura cu sucuri si cruditati. Este eficient mai ales in tratamentul cancerului gastric.
- boli de rinichi si vezica: se beau 500-1000 ml suc pe zi, dimineata, pe stomacul gol, pentru efectul diuretic, stimulent asupra functiei renale.
- hiperuricemie (concentratie crescuta a ureei in sange): extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric din tesuturi si provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Se fac cure de 21 de zile, in care se consuma 1000 ml de suc pe zi, pe stomacul gol. Pe perioada tratamentului, se vor introduce cat mai multe cruditati in alimentatie si, pe cat posibil, se va reduce consumul de carne, oua, prajeli.
- amigdalite, gingivite, afte bucale: gargara cu suc. Aceste gargare facute repetat pe parcursul unei zile au si efect dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
- hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare: 200 ml de suc dimineata, inainte de micul dejun.
Inutil sa-i mai descrii alcatuirea viguroasa si verde, acoperita din talpi pana-n cap de tepi. Antipatica prin "muscaturile" ei, care fac pielea sa se-nroseasca, e plina de daruri, atunci cand e vorba sa vindece si sa aline dureri.
Sucul de urzica
Preparare manuala: Se taie "taietei" doua maini de urzica (cat mai fin) si se adauga peste frunzele taiate 200 ml de apa (un pahar). Cu o lingura de lemn se "freaca" bine amestecul, astfel ca frunzele de urzica sa lase cat mai mult suc. Se lasa acest amestec sa stea la macerat 4-6 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Zeama obtinuta va fi consumata imediat dupa filtrare. Frunzele ramase pot fi folosite in mancaruri, salate etc.
Preparare cu mixerul: Se pun in vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apa, apoi se adauga gradat, in timp ce se face maruntirea, doua maini de frunze de urzica. Dupa ce urzica formeaza cu apa o pasta, se pune aceasta pasta intr-un vas de ceramica si se lasa sa macereze 2-3 ore, dupa care se strecoara. Sucul se bea imediat dupa filtrare, pasta putand fi adaugata in mancarurile gatite.
Modul de administrare este in functie de afectiunea tratata. Regulile generale care trebuie respectate sunt urmatoarele:
- sucul se bea pe stomacul gol;
- timp de un sfert de ora dupa consumarea sa nu se mananca;
- pentru a "ajuta" tratamentul cu suc se va trece la o dieta echilibrata, fara prea multa carne, prajeli sau alte alimente grele.
Ce afectiuni vindeca?
- anemie: 200 ml de suc se beau inaintea meselor principale; in paralel, se consuma urzici fierte, ca hrana, minimum 200 g/zi.
- diabet zaharat: se fac cure indelungate de suc de urzica - 500 ml, in reprize, dimineata.
- hemoragii (pierderi mari de sange menstrual, epistaxis, hemoragie nazala): se beau 200 ml suc inaintea meselor principale.
- cancer: profilactic - o cura de trei saptamani de zile, in care se consuma 500 ml de suc pe zi. Previne formarea tumorilor maligne. Ca tratament adjuvant (se bea sucul obtinut din frunze cat mai tinere): cura cu sucuri si cruditati. Este eficient mai ales in tratamentul cancerului gastric.
- boli de rinichi si vezica: se beau 500-1000 ml suc pe zi, dimineata, pe stomacul gol, pentru efectul diuretic, stimulent asupra functiei renale.
- hiperuricemie (concentratie crescuta a ureei in sange): extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric din tesuturi si provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Se fac cure de 21 de zile, in care se consuma 1000 ml de suc pe zi, pe stomacul gol. Pe perioada tratamentului, se vor introduce cat mai multe cruditati in alimentatie si, pe cat posibil, se va reduce consumul de carne, oua, prajeli.
- amigdalite, gingivite, afte bucale: gargara cu suc. Aceste gargare facute repetat pe parcursul unei zile au si efect dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
- hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare: 200 ml de suc dimineata, inainte de micul dejun.
vineri, 25 martie 2011
basme
Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiica-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici ! nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelalte două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa şi bunicul lui şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi Doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.
Raporteaza abuz
'' Illusion is the first af all pleasures'' Oscar Wilde
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fiica-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici ! nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelalte două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa şi bunicul lui şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi Doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.
Raporteaza abuz
'' Illusion is the first af all pleasures'' Oscar Wilde
joi, 24 martie 2011
maiasi
Un ghid spiritual Mayaş vorbeşte despre anul 2012
Carlos Barrios
“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios, citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor.
Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ele sunt cele care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii."
Carlos Barrios s-a nascut intr-o familie spaniola in El Altiplano, in podisul Guatemalei. Casa lui era in Huehuetenango, care a fost de asemeni si un lacas al tribului Maya Mam. Impreuna cu alti Maya si alti indigeni pastratori de traditie, tribul Mam, el duce mai departe unele dintre vechile traditii ale Insulei Broastei Testoase (alt nume pentru America de Nord). Ei sunt Pastratori ai Timpului, adevarate autoritati in privinta unor calendare remarcabile, care sunt antice, elegante si relevante. Dl. Barrios este istoric, antropolog si cercetator.
Dupa ce a studiat cu inteleptii batrani traditionali de la varsta de de 19 ani, timp de 25 de ani, a devenit si el Ajq’ij Mayas, un preot de ceremonii si ghid spiritual, Eagle Clan. In urma cu mai multi ani, impreuna cu fratele sau Gerardo, Carlos a intiat o investigatie asupra diferitelor calendare Mayase. El a studiat cu multi mentori. Fratele sau, Gerardo, a intervievat aproape 600 de batrani Maya, pentru a le intelege mai bine cunostintele pe care le aveau de impartasit.
“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios si citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012.
Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ei sunt cei care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii. Modul in care calendarele Maya cuprind timpul, anotimpurile si ciclurile s-a dovedit a fi vast si sofisticat.
Mayasii inteleg 17 calendare diferite, unele dintre ele masurand timpul cu acuratete, chiar pe perioade de 10 milioane de ani. Calendarul care a atras, in mod constant, atentia globala din 1987, este numit Tzolk’in sau Cholq’ij. Conceput in urma cu secole si bazat pe ciclul Pleiadelor, este considerat si astazi, sacru. Cu calendarele indigene, popoarele bastinase au tinut cont de punctele importante de cotitura in istorie. De exemplu, cei care tin contul zilelor si care studiaza calendarele au indentificat o zi importanta in anul One Reed: Ce Acatal, asa cum a fost numita de catre Mexicani.
Aceasta a fost ziua descrisa in profetii, ca fiind ziua cand un stramos important trebuia sa se intoarca, “venind ca un fluture”. In calendarul vestic, data din One Reed se coreleaza cu Duminica de Paste, 21 Aprilie 1519, ziua cand Hernando Cortez si flota sa de 11 corabii spaniole au ajuns la Est de teritoriul care astazi este numit Vera Cruz (Crucea Adevarata), in Mexic. Cand corabiile spaniole au ajuns aproape de tarm, nativii asteptau si priveau la ce o sa se intample. Panzele intinse pe catarge ale corabiilor, semanau intr-adevar cu aripile intinse ale unor fluturi enormi, care pluteau deasupra apelor oceanului.
A inceput o noua era – o era pe care ei o anticipasera in calendarele lor. Poporul Maya a numit acesta era: al Noualea Bolomtikus, sau noua Hells (Cicluri) - fiecare avand 52 de ani. Pe masura ce cele 9 cicluri s-au desfasurat, indigenilor li s-au luat pamantul si libertatea. Au dominat boala si lipsa de respect pentru toate. Ceea ce a inceput odata cu debarcarea lui Cortez a durat pana pe 16 August 1987, o data pe care multi si-o amintesc ca data Convergentei Armonice.
Milioane de oameni au profitat de acea data, pentru a desfasura ceremonii in locuri sacre, rugandu-se pentru o tranzitie usoara intr-o noua era, lumea celui de-al 5-lea Soare.
Din August 1987 si pana acum, am fost intr-o perioada in care mana dreapta a lumii materialiste a inceput sa dispara incet, dar inexorabil. Suntem pe muchia erei in care incepe pacea, cand oamenii traiesc in armonie cu Mama Pamant. Nu mai suntem in Lumea celui de-al 4-lea Soare, dar nu suntem inca nici in Lumea celui de-al 5-lea Soare. Aceasta este o perioada de tranzitie, o perioada intre doua perioade.
Si cum trecem prin aceasta perioada de tranzitie, apare o convergenta colosala, globala, de distrugere a mediului, haos social, razboi si schimbari constante ale Pamantului. “Toate acestea”, spune Dl. Barrios, “au fost prevazute prin calcule simple, bazate pe matematica spiralei din calendarele Maya si se vor schimba.
Totul se va schimba. Cei care tin calendarul Mayas zilnic, vad ziua de 21 Decembrie 2012, ca pe o data de renastere, inceputul Lumii Celui de-al 5-lea Soare. Va fi inceputul unei noi ere, ce rezulta din meridianul solar care va traversa ecuatorul galactic si de Pamant, care se va alinia cu centrul galaxiei. La rasaritul soarelui, pe 21 Decembrie 2012, pentru prima oara in 26.000 ani, Soarele va rasari in conjunctie cu intersectia dintre Calea Lactee si planul ecliptic. Aceasta Cruce Cosmica este considerata a fi o reprezantare a Pomului Sacru, Pomul Vietii, care este descris in toate traditiile spirituale ale lumii.
”Unii observatori spun ca aceasta aliniere cu inima Galaxiei, din 2012, va deschide un canal pentru ca energia cosmica sa curga prin Pamant, curatandu-l de tot ceea ce este pe el – ridicandu-l astfel la un nou nivel de vibratie. Acest proces a inceput deja”, sugereaza Dl. Barrio.
“Schimbarile se accelereaza acum si vor continua sa se accelereze” Oamenii de pe Pamant pot sa ajunga la aceasta data din 2012, intr-o forma foarte buna, fara ca sa fi distrus prea mult din Pamant si ne vom ridica la un nivel nou, mai inalt. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa transformam forte extrem de puternice, care se pare ca ne stau in drum.
O imagine a Drumului care urmeaza: Data mentionata in calendar, Solstitiul de Iarna din 2012, nu marcheaza sfarsitul lumii. Multi dintre cei care scriu din afara despre Calendarul Maya fac senzatie din aceste lucruri, dar ei nu stiu ce fac. Cei care stiu sunt indigenii, inteleptii indigeni, carora li s-a incredintat pastrarea traditiei.
Din aceasta intelegere a traditiei Maya si a Calendarelor, dl. Barrios ofera o perspectiva in in legatura cu ne asteapta: “Omenirea va continua” concluzioneaza el “dar intr-un mod diferit.
Structurile materiale se vor schimba. De aici vom avea oportunitatea de a fi mai umani.” Traim cea mai importanta era a calendarelor Maya si a profetiilor.
Toate profetiile din lume, toate traditiile converg acum. Acum nu mai este timp de joaca. Idealul spiritual al acestei ere este actiunea.
Multe suflete puternice s-au reincarnat in aceasta era, cu multa forta. Acest lucru este adevarat pe ambele parti – lumina si intunericul. Magia este la maximum folosita de catre ambele parti.
Lucrurile se vor schimba, dar depinde de oameni cat de usor sau cat de violent se vor manifesta aceste schimbari pentru noi.
Economia de acum este o fictiune. Primii cinci ani de tranzitie, din August 1987 pana in August 1992, au reprezentat inceputul distrugerii lumii materiale. Pana acum am mai progresat inca 18 ani in faza de tranzitie si multe dintre asa-numitele surse de stabilitate financiara sunt, de fapt, fantomatice.
Bancile nu mai au putere. Este un moment delicat pentru ele. Ar putea sa se prabuseasca la nivel global, daca nu suntem atenti. Daca bancile se prabusesc….atunci vom fi fortati sa ne bazam pe Pamant si pe abilitatile noastre de a produce ceva. Sistemele monetare vor fi in haos si va trebui sa ne bazam pe relatia noastra directa cu Pamantul, pentru mancare si adapost.
Polul Nord si Polul Sud se dezintegreaza. Nivelul apei in oceane va creste. Dar, in acelasi timp, pamantul din Ocean, mai ales langa zona unde este acum Cuba, se va ridica.”
O chemare catre Fuziune…
Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie.
Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”.
Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: “Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru.
Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012.
Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”
In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt.
Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata.
Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare.
Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu.
Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului. El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane. Ceea ce este “eteric” se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul…
Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea. “In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl. Barrios. “Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”.
Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste.
Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii.
“Suntem dezechilibrati” , spune Dl Barrios. “Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita. Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important.
Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie.” Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga, in echilibru, anii care vin. “Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla,” a spus el “dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.”
Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante – si la fel este si actiunea. Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.
Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil.
Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este – inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi – dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare.
Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra. Si avem multa treaba de facut!
Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut.
Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant.
Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut.
Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia.
Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi. “Cea mai mare intelepciune consta in simplitate”, ne sfatuieste Dl. Barrios . “Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”
Adevarata cunoastere este gratuita. Este codificata in ADN-ul tau. Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.
Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul!
Publicat de Daniel Roxin
Carlos Barrios
“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios, citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor.
Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ele sunt cele care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii."
Carlos Barrios s-a nascut intr-o familie spaniola in El Altiplano, in podisul Guatemalei. Casa lui era in Huehuetenango, care a fost de asemeni si un lacas al tribului Maya Mam. Impreuna cu alti Maya si alti indigeni pastratori de traditie, tribul Mam, el duce mai departe unele dintre vechile traditii ale Insulei Broastei Testoase (alt nume pentru America de Nord). Ei sunt Pastratori ai Timpului, adevarate autoritati in privinta unor calendare remarcabile, care sunt antice, elegante si relevante. Dl. Barrios este istoric, antropolog si cercetator.
Dupa ce a studiat cu inteleptii batrani traditionali de la varsta de de 19 ani, timp de 25 de ani, a devenit si el Ajq’ij Mayas, un preot de ceremonii si ghid spiritual, Eagle Clan. In urma cu mai multi ani, impreuna cu fratele sau Gerardo, Carlos a intiat o investigatie asupra diferitelor calendare Mayase. El a studiat cu multi mentori. Fratele sau, Gerardo, a intervievat aproape 600 de batrani Maya, pentru a le intelege mai bine cunostintele pe care le aveau de impartasit.
“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios si citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012.
Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ei sunt cei care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii. Modul in care calendarele Maya cuprind timpul, anotimpurile si ciclurile s-a dovedit a fi vast si sofisticat.
Mayasii inteleg 17 calendare diferite, unele dintre ele masurand timpul cu acuratete, chiar pe perioade de 10 milioane de ani. Calendarul care a atras, in mod constant, atentia globala din 1987, este numit Tzolk’in sau Cholq’ij. Conceput in urma cu secole si bazat pe ciclul Pleiadelor, este considerat si astazi, sacru. Cu calendarele indigene, popoarele bastinase au tinut cont de punctele importante de cotitura in istorie. De exemplu, cei care tin contul zilelor si care studiaza calendarele au indentificat o zi importanta in anul One Reed: Ce Acatal, asa cum a fost numita de catre Mexicani.
Aceasta a fost ziua descrisa in profetii, ca fiind ziua cand un stramos important trebuia sa se intoarca, “venind ca un fluture”. In calendarul vestic, data din One Reed se coreleaza cu Duminica de Paste, 21 Aprilie 1519, ziua cand Hernando Cortez si flota sa de 11 corabii spaniole au ajuns la Est de teritoriul care astazi este numit Vera Cruz (Crucea Adevarata), in Mexic. Cand corabiile spaniole au ajuns aproape de tarm, nativii asteptau si priveau la ce o sa se intample. Panzele intinse pe catarge ale corabiilor, semanau intr-adevar cu aripile intinse ale unor fluturi enormi, care pluteau deasupra apelor oceanului.
A inceput o noua era – o era pe care ei o anticipasera in calendarele lor. Poporul Maya a numit acesta era: al Noualea Bolomtikus, sau noua Hells (Cicluri) - fiecare avand 52 de ani. Pe masura ce cele 9 cicluri s-au desfasurat, indigenilor li s-au luat pamantul si libertatea. Au dominat boala si lipsa de respect pentru toate. Ceea ce a inceput odata cu debarcarea lui Cortez a durat pana pe 16 August 1987, o data pe care multi si-o amintesc ca data Convergentei Armonice.
Milioane de oameni au profitat de acea data, pentru a desfasura ceremonii in locuri sacre, rugandu-se pentru o tranzitie usoara intr-o noua era, lumea celui de-al 5-lea Soare.
Din August 1987 si pana acum, am fost intr-o perioada in care mana dreapta a lumii materialiste a inceput sa dispara incet, dar inexorabil. Suntem pe muchia erei in care incepe pacea, cand oamenii traiesc in armonie cu Mama Pamant. Nu mai suntem in Lumea celui de-al 4-lea Soare, dar nu suntem inca nici in Lumea celui de-al 5-lea Soare. Aceasta este o perioada de tranzitie, o perioada intre doua perioade.
Si cum trecem prin aceasta perioada de tranzitie, apare o convergenta colosala, globala, de distrugere a mediului, haos social, razboi si schimbari constante ale Pamantului. “Toate acestea”, spune Dl. Barrios, “au fost prevazute prin calcule simple, bazate pe matematica spiralei din calendarele Maya si se vor schimba.
Totul se va schimba. Cei care tin calendarul Mayas zilnic, vad ziua de 21 Decembrie 2012, ca pe o data de renastere, inceputul Lumii Celui de-al 5-lea Soare. Va fi inceputul unei noi ere, ce rezulta din meridianul solar care va traversa ecuatorul galactic si de Pamant, care se va alinia cu centrul galaxiei. La rasaritul soarelui, pe 21 Decembrie 2012, pentru prima oara in 26.000 ani, Soarele va rasari in conjunctie cu intersectia dintre Calea Lactee si planul ecliptic. Aceasta Cruce Cosmica este considerata a fi o reprezantare a Pomului Sacru, Pomul Vietii, care este descris in toate traditiile spirituale ale lumii.
”Unii observatori spun ca aceasta aliniere cu inima Galaxiei, din 2012, va deschide un canal pentru ca energia cosmica sa curga prin Pamant, curatandu-l de tot ceea ce este pe el – ridicandu-l astfel la un nou nivel de vibratie. Acest proces a inceput deja”, sugereaza Dl. Barrio.
“Schimbarile se accelereaza acum si vor continua sa se accelereze” Oamenii de pe Pamant pot sa ajunga la aceasta data din 2012, intr-o forma foarte buna, fara ca sa fi distrus prea mult din Pamant si ne vom ridica la un nivel nou, mai inalt. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa transformam forte extrem de puternice, care se pare ca ne stau in drum.
O imagine a Drumului care urmeaza: Data mentionata in calendar, Solstitiul de Iarna din 2012, nu marcheaza sfarsitul lumii. Multi dintre cei care scriu din afara despre Calendarul Maya fac senzatie din aceste lucruri, dar ei nu stiu ce fac. Cei care stiu sunt indigenii, inteleptii indigeni, carora li s-a incredintat pastrarea traditiei.
Din aceasta intelegere a traditiei Maya si a Calendarelor, dl. Barrios ofera o perspectiva in in legatura cu ne asteapta: “Omenirea va continua” concluzioneaza el “dar intr-un mod diferit.
Structurile materiale se vor schimba. De aici vom avea oportunitatea de a fi mai umani.” Traim cea mai importanta era a calendarelor Maya si a profetiilor.
Toate profetiile din lume, toate traditiile converg acum. Acum nu mai este timp de joaca. Idealul spiritual al acestei ere este actiunea.
Multe suflete puternice s-au reincarnat in aceasta era, cu multa forta. Acest lucru este adevarat pe ambele parti – lumina si intunericul. Magia este la maximum folosita de catre ambele parti.
Lucrurile se vor schimba, dar depinde de oameni cat de usor sau cat de violent se vor manifesta aceste schimbari pentru noi.
Economia de acum este o fictiune. Primii cinci ani de tranzitie, din August 1987 pana in August 1992, au reprezentat inceputul distrugerii lumii materiale. Pana acum am mai progresat inca 18 ani in faza de tranzitie si multe dintre asa-numitele surse de stabilitate financiara sunt, de fapt, fantomatice.
Bancile nu mai au putere. Este un moment delicat pentru ele. Ar putea sa se prabuseasca la nivel global, daca nu suntem atenti. Daca bancile se prabusesc….atunci vom fi fortati sa ne bazam pe Pamant si pe abilitatile noastre de a produce ceva. Sistemele monetare vor fi in haos si va trebui sa ne bazam pe relatia noastra directa cu Pamantul, pentru mancare si adapost.
Polul Nord si Polul Sud se dezintegreaza. Nivelul apei in oceane va creste. Dar, in acelasi timp, pamantul din Ocean, mai ales langa zona unde este acum Cuba, se va ridica.”
O chemare catre Fuziune…
Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie.
Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”.
Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: “Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru.
Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012.
Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”
In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt.
Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata.
Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare.
Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu.
Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului. El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane. Ceea ce este “eteric” se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul…
Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea. “In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl. Barrios. “Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”.
Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste.
Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii.
“Suntem dezechilibrati” , spune Dl Barrios. “Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita. Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important.
Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie.” Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga, in echilibru, anii care vin. “Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla,” a spus el “dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.”
Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante – si la fel este si actiunea. Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.
Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil.
Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este – inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi – dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare.
Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra. Si avem multa treaba de facut!
Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut.
Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant.
Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut.
Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia.
Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi. “Cea mai mare intelepciune consta in simplitate”, ne sfatuieste Dl. Barrios . “Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”
Adevarata cunoastere este gratuita. Este codificata in ADN-ul tau. Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.
Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul!
Publicat de Daniel Roxin
miercuri, 23 martie 2011
viata e o calatorie doar cu bilet de dus,
nimeni nu-ti ofera un bilet in plus.
pastreaza-ti biletu cu grija,
poti face doar scurte intreruperi
cu stampla sefului de gara.
se poate intampla sa pierzi biletul
si la prima statie te coboara nasul
din trenul vietii doar cu bilet de dus.
fara intoarcere e viata,
aceasta minunata calatorie
pe care ofacem fiecare pe cont nostru
o singura data.
nimeni nu-ti ofera un bilet in plus.
pastreaza-ti biletu cu grija,
poti face doar scurte intreruperi
cu stampla sefului de gara.
se poate intampla sa pierzi biletul
si la prima statie te coboara nasul
din trenul vietii doar cu bilet de dus.
fara intoarcere e viata,
aceasta minunata calatorie
pe care ofacem fiecare pe cont nostru
o singura data.
duminică, 20 martie 2011
sfaturi medicale
Reteta vietii sanatoase !
Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiuri.
Afla care sunt acestea!
01.
Mananca mai multa coaja de paine!
Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
02.
Fa sport cu greutati!
Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
03.
Liber la ulei de masline si otet!
Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.
04.
Ia un supliment de magneziu zilnic.
Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica.
05.
Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.
Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
06.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.
Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
07.
Razi mai mult!
Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
08.
Casatoria!
Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
09.
Nu mai duce boala pe picioare!
Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
10.
Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
11.
Stinge focul din stomac!
Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12.
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
13.
Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.
Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
14.
Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
15.
Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.
Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.
16.
Nu te mai stresa la munca!
70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.
Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.
17.
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine!
18.
Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.
Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!
19.
Bea ceai de menta !
Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.
20.
O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.
Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!
Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiuri.
Afla care sunt acestea!
01.
Mananca mai multa coaja de paine!
Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
02.
Fa sport cu greutati!
Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
03.
Liber la ulei de masline si otet!
Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.
04.
Ia un supliment de magneziu zilnic.
Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica.
05.
Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.
Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
06.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.
Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
07.
Razi mai mult!
Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
08.
Casatoria!
Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
09.
Nu mai duce boala pe picioare!
Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
10.
Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
11.
Stinge focul din stomac!
Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12.
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
13.
Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.
Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
14.
Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
15.
Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.
Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.
16.
Nu te mai stresa la munca!
70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.
Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.
17.
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine!
18.
Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.
Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!
19.
Bea ceai de menta !
Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.
20.
O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.
Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!
sâmbătă, 19 martie 2011
Mi-am depus gândurile într-o cutie de valori, am ieşit din bancă râzând şi am dat piept cu o nouă existenţă, predispus la muncă asiduă. Golit de gândurile care îmi provocau altădată insomnii dureroase, am crezut că nu voi mai trăi niciodată senzaţia de durere acută pricinuită de contradicţiile interioare…
Prima zi fără gânduri mi s-a părut liniştită precum marea părăsită de vânt şi am pornit pe stradă fredonând vesel, poate pentru a-mi demonstra că se poate trăi foarte frumos fără a măcina la moara creierului planuri, speranţe sau idei care rămân (aproape) întotdeauna în faza de proiect. După o vreme, am început să duc dorul gândurile mele.
M-am întors la bancă, am deschis cutia de valori şi mi-am mângâiat averea cu priviri drăgăstoase. Gândurile părăsite sufereau… Directorul băncii nu a înţeles de ce îmi retrag depunerile atât de repede. Nu am avut cum să-i explic că absenţa gândurilor te transformă într-un personaj gol pe dinăuntru, aşa că i-am surâs misterios şi am plecat în parcul din centrul oraşului. Acolo, stând pe o bancă, cu o statuie a unui trist poet în spate, am vorbit cu gândurile mele, redescoperind propria nelinişte interioară. Şi mi-a fost bine...
Prima zi fără gânduri mi s-a părut liniştită precum marea părăsită de vânt şi am pornit pe stradă fredonând vesel, poate pentru a-mi demonstra că se poate trăi foarte frumos fără a măcina la moara creierului planuri, speranţe sau idei care rămân (aproape) întotdeauna în faza de proiect. După o vreme, am început să duc dorul gândurile mele.
M-am întors la bancă, am deschis cutia de valori şi mi-am mângâiat averea cu priviri drăgăstoase. Gândurile părăsite sufereau… Directorul băncii nu a înţeles de ce îmi retrag depunerile atât de repede. Nu am avut cum să-i explic că absenţa gândurilor te transformă într-un personaj gol pe dinăuntru, aşa că i-am surâs misterios şi am plecat în parcul din centrul oraşului. Acolo, stând pe o bancă, cu o statuie a unui trist poet în spate, am vorbit cu gândurile mele, redescoperind propria nelinişte interioară. Şi mi-a fost bine...
tot de la mira mirela
• “Viitorul apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise” – Eleanor Roosevelt • “Oricare ar fi jocurile in care intram suntem datori sa nu ne jucam cu noi insine” – Ralph Waldo Emerson • “Exista ceva mai puternic decat toate armatele lumii, iar aceasta este o idee careia i-a sosit vremea” – Victor Hugo • “A fi impreuna este un inceput, a ramane impreuna este un progres, a lucra impreuna este un succes” – Henry Ford • “Uneori flacara noastra se stinge, dar este reaprinsa de o scanteie a altuia. Fiecare dintre noi trebuie sa fie profund recunoscator celor care reaprind flacara din noi” – Albert Schweitzer • “Inceputul oricarei carmuiri este educatia adolescentilor” – Pitagora • “Un lider are dreptul sa fie invins, dar nu are niciodata dreptul sa fie suprins” – Napoleon Bonaparte • “Cine nu are de dorinta sa zaboveasca in admiratie si sa se opreasca absorbit de veneratie este ca si mort; ochii sai s-au inchis” – Albert Einstein • “O realizare este un angajament. Obliga la o realizare si mai mare” – Albert Camus • “Experienta este singurul lucru pe care il poti obtine gratis” – Oscar Wilde • “Daca vrei sa intelegi ziua de azi, trebuie s-o cercetezi pe cea de ieri” – Pearl S. Buck • “Arta este o minciuna care face sa vedem adevarul” – Picasso
de la mirela
Cât trăim adunam de toate, ca apoi să ne dăm seama că toate pot dispărea zdrobite sub valurile vieţii…. aparem in viata printr-un miracol, avand in noi cate putin din tot ceea ce exista in natura.....intram in viata, invatam sa traim, apoi ca si cum nu ar fi indeajuns, incercam sa o luam inaintea ei :vrem mai mult, si mai mult, din ce in ce mai mult.....incepem o cursa oarba cu noi insine, uitand de fapt pentru ce am venit pe lume, uitam sa mai traim...... clipele trec, nu se mai reintorc... doar amintirile raman, comori nepretuite pe care nimeni, niciodata nu poate sa ni le ia..... .......sa ne traim viata, multumindu-ne cu ce avem...
joi, 17 martie 2011
eifel
Putini sunt cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu.
Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich , inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri.
In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal.
In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in fara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.
Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate.
In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.
Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universala din 1889.
Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri
avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.
Cunoscut in Franta, anonim in Romania
Profesorul Eugen Stanescu de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a numarat printre putinii cercetatori ai acestui inedit episod.
A fost special in Franta pentru a studia cat de cunoscut este aportul inginerului roman la ridicarea simbolului orasului luminii.
Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un studiu intitulat "Communication sur les travaux de la tour de 300 m", datat 1887, in care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosita de inginerul roman Gheorghe
Panculescu la constructia tronsonului de cale ferata Bucuresti-Predeal. Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut.
Doar la insistentele profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului Panculescu.
Resita
Repere de ordin geografic, administrativ si istoric = oras situat in depresiunea Resita , pe malurile raului Barzava.
*Istoric: vechi traditii industriale (sec. XVIII - primele furnale si prima locomotiva cu aburi); Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita ..
Pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel scrie:
"Made in Resita - Romania "
miercuri, 16 martie 2011
jn
Fara frica!
Autor: MARIA TIMUC (articol din Jurnalul National)
14 martie 2011
Dupa acest devastator cutremur din Japonia, toata lumea s-a simtit "rau". N-am intalnit nici o persoana in aceste zile care sa nu fi trait aceasta acuta senzatie interioara de rau, dar – spre deosebire de alte catastrofe si calamitati care-i tineau pe oameni lipiti de televizoare si-i atrageau in discutii interminabile despre raul produs, de data asta am observat "refuzul" de a da atentie dezastrului. Discutiile pe care le-am avut in aceste zile s-au rezumat la observatia "mi-a fost groaznic de rau cand am vazut ce s-a intamplat", apoi "nu m-am mai uitat la televizor, nu stiu ce a mai fost" si apoi "japonezii sunt pregatiti pentru asa ceva". Apoi, discutiile s-au stins si oamenii au readus in atentie problemele din viata de zi cu zi. Probabil ca au fost si oameni care au stat cu ochii atintiti asupra catastrofei si au suferit teribil... doar privind.
De ce ne simtim atat de rau, de cate ori vedem suferinta celor din jurul nostru? Ce mecanism face sa ne cuprinda tristetea, durerea, frica, ingrijorarea, lacrimile sau sentimentul neputintei in asemenea situatii, ce misterios mecanism actioneaza asupra mintii si al emotiilor noastre, asa incat, pe masura ce-i dam mai multa atentie unui subiect dramatic, ne cuprind emotii "dramatice pe noi insine"? Marturisesc ca si eu m-am uitat cateva minute la tv si, in cele cateva minute, m-a cuprins o durere coplesitoare, pentru ca, in urmatoarele cateva ore, sa ma caute diferite persoane care suferisera un fenomen asemanator. Tuturor le-am recomandat "distragerea atentiei" (ceea ce facusem si eu) ca pe un "remediu" impotriva emotiilor negative. Rugaciunea, implicarea in activitatile obisnuite ale vietii de zi cu zi si orientarea gandurilor catre ceea ce ne dorim pot fi remedii binecuvantate, atunci cand nu avem solutii concrete pentru o problema. Este bine de stiut ca solutiile concrete si ajutorul clar, imediat si categoric, dat cuiva aflat intr-o stare de suferinta sunt optiunea care nu creeaza negativitate in emotiile noastre, in viata sau in experienta altor persoane.
Privind suferinta in lipsa oricarei solutii, noi cream suferinta in interiorul nostru si, printr-un proces de autosugestie negativa, riscam sa atragem si evenimente asemanatoare sau dureroase in experienta vietii noastre. Ne simtim rau, atunci cand privim tragedia altor oameni, pentru ca ceea ce vedem nu ne place, nu ne dorim sa vedem, nu ne dorim sa se intample nici acelor oameni, nici noua. Raul este, asadar, ceva ce ne displace. Suferinta emotionala pe care o resimtim, ne spune ca ceea ce vedem este rau si noi nu ne dorim raul acela. Privind catre ceva rau fara sa avem solutii, ne este frica de rau in experienta noastra, iar "frica de rau" il atrage (frica este semn ca gandim ceva ce ne displace, nu ne dorim). "De ce ti-e frica nu scapi", spune un proverb, care ilustreaza corect o cunoastere umana profunda a "legii atractiei" sau a capacitatii mintii de a atrage lucrul de care se teme. In consecinta, daca ne temem de ceva, este binevenit sa stim ca ne apropiem de lucrul ce ne infricoseaza, pe masura ce ne gandim mai mult la el si ne creeaza emotii negative. Daca "de ce ti-e frica nu scapi", cum spune proverbul, ce consecinte poate avea faptul ca vreo cateva milioane de oameni sunt infricosati de cutremure sau de sfarsitul lumii? Iar daca frica este factorul de atractie al raului (probabil cel mai puternic factor de atractie dintre toate), atunci n-ar fi mai intelept sa intelegem ca in spatele fricii este dorinta noastra de a fi in siguranta? N-ar fi mai bine sa cautam solutii si sa ne concentram asupra lucrurilor pe care le dorim sau ne plac, pentru ca aceste lucruri sa se apropie mai mult de noi? Suntem umani prin mila si compasiune si aceste trairi nu trebuie indepartate din mintea si din inima noastra, caci ele ne impulsioneaza sa ajutam, sa gasim solutii pentru ameliorarea suferintelor. Dar, daca nu avem solutii concrete, avem la indemana rugaciunea, gandurile bune, aprecierea si increderea in Dumnezeu. Acestea toate, asa cum ne spun proverbele, dar si multi oameni de stiinta sau mari intelepti, sunt creatoare ale realitatii noastre fericite. Toate evenimentele se afla mai intai in minte, in emotii si abia apoi in... plan fizic. Noi nu mai putem schimba ceea ce se petrece fizic. Putem schimba insa imaginile din mintea noastra si emotiile negative. Iar ceea ce avem obligatoriu de schimbat este "frica". Mai putina frica inseamna mai putina drama umana. Daca frica in doze mici ne poate ajuta in toate domeniile vietii, frica in exces este distructiva, iar a ne distrage atentia de la ceea ce ne infricoseaza este primul pas catre bine!
Autor: MARIA TIMUC (articol din Jurnalul National)
14 martie 2011
Dupa acest devastator cutremur din Japonia, toata lumea s-a simtit "rau". N-am intalnit nici o persoana in aceste zile care sa nu fi trait aceasta acuta senzatie interioara de rau, dar – spre deosebire de alte catastrofe si calamitati care-i tineau pe oameni lipiti de televizoare si-i atrageau in discutii interminabile despre raul produs, de data asta am observat "refuzul" de a da atentie dezastrului. Discutiile pe care le-am avut in aceste zile s-au rezumat la observatia "mi-a fost groaznic de rau cand am vazut ce s-a intamplat", apoi "nu m-am mai uitat la televizor, nu stiu ce a mai fost" si apoi "japonezii sunt pregatiti pentru asa ceva". Apoi, discutiile s-au stins si oamenii au readus in atentie problemele din viata de zi cu zi. Probabil ca au fost si oameni care au stat cu ochii atintiti asupra catastrofei si au suferit teribil... doar privind.
De ce ne simtim atat de rau, de cate ori vedem suferinta celor din jurul nostru? Ce mecanism face sa ne cuprinda tristetea, durerea, frica, ingrijorarea, lacrimile sau sentimentul neputintei in asemenea situatii, ce misterios mecanism actioneaza asupra mintii si al emotiilor noastre, asa incat, pe masura ce-i dam mai multa atentie unui subiect dramatic, ne cuprind emotii "dramatice pe noi insine"? Marturisesc ca si eu m-am uitat cateva minute la tv si, in cele cateva minute, m-a cuprins o durere coplesitoare, pentru ca, in urmatoarele cateva ore, sa ma caute diferite persoane care suferisera un fenomen asemanator. Tuturor le-am recomandat "distragerea atentiei" (ceea ce facusem si eu) ca pe un "remediu" impotriva emotiilor negative. Rugaciunea, implicarea in activitatile obisnuite ale vietii de zi cu zi si orientarea gandurilor catre ceea ce ne dorim pot fi remedii binecuvantate, atunci cand nu avem solutii concrete pentru o problema. Este bine de stiut ca solutiile concrete si ajutorul clar, imediat si categoric, dat cuiva aflat intr-o stare de suferinta sunt optiunea care nu creeaza negativitate in emotiile noastre, in viata sau in experienta altor persoane.
Privind suferinta in lipsa oricarei solutii, noi cream suferinta in interiorul nostru si, printr-un proces de autosugestie negativa, riscam sa atragem si evenimente asemanatoare sau dureroase in experienta vietii noastre. Ne simtim rau, atunci cand privim tragedia altor oameni, pentru ca ceea ce vedem nu ne place, nu ne dorim sa vedem, nu ne dorim sa se intample nici acelor oameni, nici noua. Raul este, asadar, ceva ce ne displace. Suferinta emotionala pe care o resimtim, ne spune ca ceea ce vedem este rau si noi nu ne dorim raul acela. Privind catre ceva rau fara sa avem solutii, ne este frica de rau in experienta noastra, iar "frica de rau" il atrage (frica este semn ca gandim ceva ce ne displace, nu ne dorim). "De ce ti-e frica nu scapi", spune un proverb, care ilustreaza corect o cunoastere umana profunda a "legii atractiei" sau a capacitatii mintii de a atrage lucrul de care se teme. In consecinta, daca ne temem de ceva, este binevenit sa stim ca ne apropiem de lucrul ce ne infricoseaza, pe masura ce ne gandim mai mult la el si ne creeaza emotii negative. Daca "de ce ti-e frica nu scapi", cum spune proverbul, ce consecinte poate avea faptul ca vreo cateva milioane de oameni sunt infricosati de cutremure sau de sfarsitul lumii? Iar daca frica este factorul de atractie al raului (probabil cel mai puternic factor de atractie dintre toate), atunci n-ar fi mai intelept sa intelegem ca in spatele fricii este dorinta noastra de a fi in siguranta? N-ar fi mai bine sa cautam solutii si sa ne concentram asupra lucrurilor pe care le dorim sau ne plac, pentru ca aceste lucruri sa se apropie mai mult de noi? Suntem umani prin mila si compasiune si aceste trairi nu trebuie indepartate din mintea si din inima noastra, caci ele ne impulsioneaza sa ajutam, sa gasim solutii pentru ameliorarea suferintelor. Dar, daca nu avem solutii concrete, avem la indemana rugaciunea, gandurile bune, aprecierea si increderea in Dumnezeu. Acestea toate, asa cum ne spun proverbele, dar si multi oameni de stiinta sau mari intelepti, sunt creatoare ale realitatii noastre fericite. Toate evenimentele se afla mai intai in minte, in emotii si abia apoi in... plan fizic. Noi nu mai putem schimba ceea ce se petrece fizic. Putem schimba insa imaginile din mintea noastra si emotiile negative. Iar ceea ce avem obligatoriu de schimbat este "frica". Mai putina frica inseamna mai putina drama umana. Daca frica in doze mici ne poate ajuta in toate domeniile vietii, frica in exces este distructiva, iar a ne distrage atentia de la ceea ce ne infricoseaza este primul pas catre bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
