miercuri, 21 septembrie 2011
trapist
TRAPÍST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].
marți, 20 septembrie 2011
Capodopera lui Keynes despre munca, dobanda si bani
Capodopera lui Keynes despre munca, dobanda si bani
"Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor" este opera fundamentala a economistului britanic John Maynard Keynes, fiind creditata pentru nasterea si terminologia macroeconomiei moderne.
Publicata in 1936, cartea a declansat o revolutie in gandirea economica, in special cu privire la conceptia ca economia de piata are tendinta naturala sa revina la "angajare completa", dupa socuri temporare.
In aceasta carte, Keynes lanseaza un atac asupra gandirii economice clasice si a introdus, totodata, o serie de concepte importante in macroeconomia moderna.
Capodopera lui Keynes a fost citita de majoritatea economistilor romani. Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA) recunoaste ca este una dintre cartile care i-au influentat gandirea economica, alaturi de cartile scrise de Hyman Minsky, discipol al lui Keynes.
De asemenea, opera economistului britanic sta la mare pret si in biblioteca economistului sef al Raiffeisen Bank Romania, Ionut Dumitru.
Pe de alta parte, desi se declara mai atras de scoala austriaca, Dan Bucsa, economistul sef al Unicredit Tiriac Bank, a citit teoria lui Keynes de trei ori. Dupa a treia citire, Bucsa a descoperit ca "multe din perceptele de stanga care-i sunt atribuite (lui Keynes - n.r.) nu sunt ale lui".
Capodopera lui Keynes despre munca, dobanda si bani
"Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor" este opera fundamentala a economistului britanic John Maynard Keynes, fiind creditata pentru nasterea si terminologia macroeconomiei moderne.
Publicata in 1936, cartea a declansat o revolutie in gandirea economica, in special cu privire la conceptia ca economia de piata are tendinta naturala sa revina la "angajare completa", dupa socuri temporare.
In aceasta carte, Keynes lanseaza un atac asupra gandirii economice clasice si a introdus, totodata, o serie de concepte importante in macroeconomia moderna.
Capodopera lui Keynes a fost citita de majoritatea economistilor romani. Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA) recunoaste ca este una dintre cartile care i-au influentat gandirea economica, alaturi de cartile scrise de Hyman Minsky, discipol al lui Keynes.
De asemenea, opera economistului britanic sta la mare pret si in biblioteca economistului sef al Raiffeisen Bank Romania, Ionut Dumitru.
Pe de alta parte, desi se declara mai atras de scoala austriaca, Dan Bucsa, economistul sef al Unicredit Tiriac Bank, a citit teoria lui Keynes de trei ori. Dupa a treia citire, Bucsa a descoperit ca "multe din perceptele de stanga care-i sunt atribuite (lui Keynes - n.r.) nu sunt ale lui".
duminică, 18 septembrie 2011
sâmbătă, 6 august 2011
marți, 26 iulie 2011
partea ta de tigan
fiecare om are in el o parte ascunsa, nevazuta
e ceeace numim suflet
fiecare om ascunde in suflet o iubire, o durere o fericire o lacrima
fiecare dintre noi avem o parte ascunsa:
partea ta de tigan
e ceeace numim suflet
fiecare om ascunde in suflet o iubire, o durere o fericire o lacrima
fiecare dintre noi avem o parte ascunsa:
partea ta de tigan
marți, 19 iulie 2011
pascal brukner
E la fel de greu să fii complet fidel pe cât e să fii complet infidel
Rămâne ca fiecare să-şi elaboreze singur aranjamentele, ştiind că nu poţi ridica la rang de soluţie ceea ce ţine de un arbitraj între dorinţa de siguranţă şi dorinţa de aventură.
Pascal Bruckner
Să poţi alege persoana pe care o iubeşti!
Să poţi iubi pe cine vrei!
Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întreagă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în secolul al XVIII-lea.
Pe de altă parte, nişte drepturi – câştigate greu – care au un preţ atât de mare!
Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreună – cu libertatea, care tinde să îi separe?
E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni.
Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.
Pascal Bruckner este bine-cunoscutul autor al mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, precum şi a numeroase cărţi de eseu: Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei sau Noua dezordine amoroasă, scrisă împreună cu Alain Finkielkraut. Toate aceste cărţi au apărut la Editura Trei.
Rămâne ca fiecare să-şi elaboreze singur aranjamentele, ştiind că nu poţi ridica la rang de soluţie ceea ce ţine de un arbitraj între dorinţa de siguranţă şi dorinţa de aventură.
Pascal Bruckner
Să poţi alege persoana pe care o iubeşti!
Să poţi iubi pe cine vrei!
Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întreagă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în secolul al XVIII-lea.
Pe de altă parte, nişte drepturi – câştigate greu – care au un preţ atât de mare!
Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreună – cu libertatea, care tinde să îi separe?
E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni.
Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.
Pascal Bruckner este bine-cunoscutul autor al mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, precum şi a numeroase cărţi de eseu: Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei sau Noua dezordine amoroasă, scrisă împreună cu Alain Finkielkraut. Toate aceste cărţi au apărut la Editura Trei.
joi, 14 iulie 2011
de la
Nu mai vreau sa apari,mi-e teama de tine
De faptul ca ai sa dispari si nu-mi va fi bine
Dupa clipe de fericire ce le-am putut simti
Tu langa mine niciodata nu vei fi.
Si-atunci ce rost are sa te simt?
Sa te cunosc,sa te ating ,sa nu te mint
Sa-ti dau tot ,sa-ti pun iubirea la picioare
Pe ea vei calca neatent intr-o zi si ma doare.
Ce sens are sa ma mint ca ma vei iubi
Vei sta o secunda si-apoi vei fugi
Imi vei lasa amintiri ce la voi retrai
Fara sa vrei,vei fi langa mine zi de zi.
Ma vei face sa plang si suferinta-mi vei da
Pentru ca niciodata n-o sa fiu doar eu a ta
Te-am rugat sa-mi ceri langa tine sa stau
Ai tacut…iubire nu vrei sa iti dau.
Te-ai jucat…Am fost un alt nume si atat
Voi fi iar singura,cazuta pe pamant
Si-atunci mai bine iti cer sa nu ma vii
Decat s-astept ceva ce nu va reveni.
De faptul ca ai sa dispari si nu-mi va fi bine
Dupa clipe de fericire ce le-am putut simti
Tu langa mine niciodata nu vei fi.
Si-atunci ce rost are sa te simt?
Sa te cunosc,sa te ating ,sa nu te mint
Sa-ti dau tot ,sa-ti pun iubirea la picioare
Pe ea vei calca neatent intr-o zi si ma doare.
Ce sens are sa ma mint ca ma vei iubi
Vei sta o secunda si-apoi vei fugi
Imi vei lasa amintiri ce la voi retrai
Fara sa vrei,vei fi langa mine zi de zi.
Ma vei face sa plang si suferinta-mi vei da
Pentru ca niciodata n-o sa fiu doar eu a ta
Te-am rugat sa-mi ceri langa tine sa stau
Ai tacut…iubire nu vrei sa iti dau.
Te-ai jucat…Am fost un alt nume si atat
Voi fi iar singura,cazuta pe pamant
Si-atunci mai bine iti cer sa nu ma vii
Decat s-astept ceva ce nu va reveni.
de la cineva
Sa fie ieri …
Hai sa iti zic cum sta treaba.
Treaba e albastra – vinetie. Sunt satula de vorbe aruncate asa de-a-n-pleasna doar sa fie, sa impresioneze pizde tampite ca poate nu avem ce fute intr-o zi de plictiseala, deci da’ sa fie ieri! Ieri ai fi putut repara ceva, azi e inutil, e pierdere de timp. Da, chestia aia de o faci tu cel mai bine, futerea timpului, ca ai impresia ca tu esti un fel de Cronos.
Am o veste, timpul trece si mie nu imi place sa treaca degeaba si nu imi place sa pierd timpul. In directia asta vreau sa vad determinare, un plan gandit si implicit aplicabil, nu carabusi pe pereti, vreau sa vad devotament macar fata de tine daca fata de mine nu, vreau sa vad directia evident asta daca ai timp de a-ti gasi una printre vrajeli proaste si afirmatii vicioase. Dar daca se poate sa le vad ieri.
De ce ieri? La asta o sa-ti raspunzi singur!!!
Hai sa iti zic cum sta treaba.
Treaba e albastra – vinetie. Sunt satula de vorbe aruncate asa de-a-n-pleasna doar sa fie, sa impresioneze pizde tampite ca poate nu avem ce fute intr-o zi de plictiseala, deci da’ sa fie ieri! Ieri ai fi putut repara ceva, azi e inutil, e pierdere de timp. Da, chestia aia de o faci tu cel mai bine, futerea timpului, ca ai impresia ca tu esti un fel de Cronos.
Am o veste, timpul trece si mie nu imi place sa treaca degeaba si nu imi place sa pierd timpul. In directia asta vreau sa vad determinare, un plan gandit si implicit aplicabil, nu carabusi pe pereti, vreau sa vad devotament macar fata de tine daca fata de mine nu, vreau sa vad directia evident asta daca ai timp de a-ti gasi una printre vrajeli proaste si afirmatii vicioase. Dar daca se poate sa le vad ieri.
De ce ieri? La asta o sa-ti raspunzi singur!!!
de kakao
- aşa sunt catalogaţi tinerii care au susţinut examenul de Bacalaureat în acest an - se revoltă împotriva stigmatizării la care sunt supuşi. O scrisoare de protest, scrisă de un tânăr care a susţinut BAC-ul în acest an, a devenit deja virală pe Facebook.
"Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! - aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atât - RUSINE! Ruşine tuturor!
Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!
Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ prost manageriat, de legi prost făcute să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani din care au ieşit generaţii întregi de dascăli care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limită!
Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută! Suntem defapt prima generaţie care va fi sacrificat cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ce se întâmplă în ţara asta! Totul trebuie să înceteze! Pentru asta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul romanesc. Ohh, dar ce surpriză! Cât de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!
Adică din aceşti copii care din `99 până acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu să dea bac din geografie şi s-au trezit în a 12-a că dau din fizica, aceşti copii care au văzut zi de zi la televizor cum este încurajată prostia şi incultura alături de băieţi cu bani făcuţi fraudulos înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă că s-au născut într-o ţară ca asta, o ţară în care e mai important ce chiloţi are Crudu decât rezultatele sportive şi intelectuale ale tarii, aceşti copii nu au devenit nişte genii eminesciene??? Serios??? Aceşti copii nu au intelect nici măcar cât Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteţi mai gunoaielor, mai loazelor să nu învăţaţi şi să intraţi fără pile şi copiat la facultăţi când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe facebook si pe messenger decât sa urmăriţi modelele oferite la tv???
Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Asta e realitatea! Va uimeşte promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare şi sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generaţii întregi? Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape două decenii!!! Aşadar, de ce va miraţi? De ce sunteţi indignaţi? aaaa. aveaţi impresia ca dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştrii spectacole tv ieftine şi barbare, adevărate sugative de rating, sau dacă le cumpăraţi votul şi ii minţiţi în campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o dată altfel?
Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeţi voi! Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim sa spunem GATA!Gata cu adevăratele gunoaie din ţara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în fata voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară, şi atunci sa rămâneţi voi să vă plângeţi de milă! Noi, generaţia etnobotanistilor cum ne spuneţi voi o să vă arătam ca avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti la un loc! Reprezentam adevărata forţă deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteţi doar nişte amărâţi care vor muri şi vor fi uitaţi de istorie! Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei tari şi asa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta împotriva voastră!"
"Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! - aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atât - RUSINE! Ruşine tuturor!
Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!
Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ prost manageriat, de legi prost făcute să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani din care au ieşit generaţii întregi de dascăli care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limită!
Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută! Suntem defapt prima generaţie care va fi sacrificat cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ce se întâmplă în ţara asta! Totul trebuie să înceteze! Pentru asta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul romanesc. Ohh, dar ce surpriză! Cât de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!
Adică din aceşti copii care din `99 până acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu să dea bac din geografie şi s-au trezit în a 12-a că dau din fizica, aceşti copii care au văzut zi de zi la televizor cum este încurajată prostia şi incultura alături de băieţi cu bani făcuţi fraudulos înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă că s-au născut într-o ţară ca asta, o ţară în care e mai important ce chiloţi are Crudu decât rezultatele sportive şi intelectuale ale tarii, aceşti copii nu au devenit nişte genii eminesciene??? Serios??? Aceşti copii nu au intelect nici măcar cât Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteţi mai gunoaielor, mai loazelor să nu învăţaţi şi să intraţi fără pile şi copiat la facultăţi când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe facebook si pe messenger decât sa urmăriţi modelele oferite la tv???
Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Asta e realitatea! Va uimeşte promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare şi sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generaţii întregi? Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape două decenii!!! Aşadar, de ce va miraţi? De ce sunteţi indignaţi? aaaa. aveaţi impresia ca dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştrii spectacole tv ieftine şi barbare, adevărate sugative de rating, sau dacă le cumpăraţi votul şi ii minţiţi în campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o dată altfel?
Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeţi voi! Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim sa spunem GATA!Gata cu adevăratele gunoaie din ţara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în fata voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară, şi atunci sa rămâneţi voi să vă plângeţi de milă! Noi, generaţia etnobotanistilor cum ne spuneţi voi o să vă arătam ca avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti la un loc! Reprezentam adevărata forţă deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteţi doar nişte amărâţi care vor muri şi vor fi uitaţi de istorie! Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei tari şi asa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta împotriva voastră!"
marți, 12 iulie 2011
62,606
Orice forma geometrica bidimensionala sau tridimensionala modifica campurile existente in apropierea lor. O pot face in sens pozitiv sau negativ. Piramida este una dintre formele geometrice, usor de construit si cu efecte puternice. Energiile care pot fi implicate intr-un astfel de proces sunt foarte mici in comparatie cu valorile cu care suntem obisnuiti di viata de zi cu zi,procesele desfasurandu-se cu viteza mica si fiind foarte influentate de mediul inconjurator.Poti sa-ti construiesti o piramida singur:dar trebuie sa fi sigur
ca este construita la proportia si unghiul corect,care este 62,606 grade.
Cateva dintre efecte ar fi:mancarea tinuta in piramida va sta proaspata pentru un timp de doua sau de trei ori mai mult decat mancarea neacoperita;aromele artificiale din mancare isi vor pierde savoarea, dar aromele naturale
se vor intensifica-ele devin mai putin aspre si acide
;cand executam o citire spectrografica a unui articol
tratat, vom observa o schimbare in structura moleculara;piramida va deshidrata si modifica lucrurile, dar nu va permite sa putrezeasca sau sa creasca mucegai. Persoanele care locuiesc intr-o casa
piramidala se simt pozitiv,reactionand imediat. Animalele de casa de orice fel cresc puternice si sanatoase. Cele mai neobisnuite efecte pe care meditatorii le spun ca li se intampla cand stau sub piramida sunt:un fel de stare de imponderabilitate; o distorsiune a timpului cat si a vitezei si o incetinire;
Fiintele vii sunt atrase de piramide ca un magnet :declaratii din mai multe sursedemonstreaza ca animale de casa de tot felul cresc mai puternice si mai sanatoase sub,sau in piramidele cu laturile deschise(neacoperite). Se observa ca pisicile si cainii raspund acestui unic mediu al energieide forma in diferite feluri armonioase.
Simboluri plasate pe laturile piramidei:se produc o varietate de rezultate pozitive ale reactiilor pozitive. Piramida pune lucrurile inapoi pe drumul pe care ar trebui sa fie,ea face lucrurile mai perfecte.Aceasta piramida este in acelasi timp si transmitator si receptor.
ca este construita la proportia si unghiul corect,care este 62,606 grade.
Cateva dintre efecte ar fi:mancarea tinuta in piramida va sta proaspata pentru un timp de doua sau de trei ori mai mult decat mancarea neacoperita;aromele artificiale din mancare isi vor pierde savoarea, dar aromele naturale
se vor intensifica-ele devin mai putin aspre si acide
;cand executam o citire spectrografica a unui articol
tratat, vom observa o schimbare in structura moleculara;piramida va deshidrata si modifica lucrurile, dar nu va permite sa putrezeasca sau sa creasca mucegai. Persoanele care locuiesc intr-o casa
piramidala se simt pozitiv,reactionand imediat. Animalele de casa de orice fel cresc puternice si sanatoase. Cele mai neobisnuite efecte pe care meditatorii le spun ca li se intampla cand stau sub piramida sunt:un fel de stare de imponderabilitate; o distorsiune a timpului cat si a vitezei si o incetinire;
Fiintele vii sunt atrase de piramide ca un magnet :declaratii din mai multe sursedemonstreaza ca animale de casa de tot felul cresc mai puternice si mai sanatoase sub,sau in piramidele cu laturile deschise(neacoperite). Se observa ca pisicile si cainii raspund acestui unic mediu al energieide forma in diferite feluri armonioase.
Simboluri plasate pe laturile piramidei:se produc o varietate de rezultate pozitive ale reactiilor pozitive. Piramida pune lucrurile inapoi pe drumul pe care ar trebui sa fie,ea face lucrurile mai perfecte.Aceasta piramida este in acelasi timp si transmitator si receptor.
luni, 11 iulie 2011
esti ceea ce privesti
Autor: MARIA TIMUC
30 iunie 2011
Twitter
Facebook
Email
Imprimă
Unul dintre cele mai tainice principii iniţiatice spune că "energia urmează atenţia". În consecinţă, acolo unde îţi este atenţia, îţi este şi... energia. Dacă privim fiinţa umană din acest unghi, din unghiul fascinant al "atenţiei", o putem vedea ca pe un investitor. Conştient sau inconştient, fiinţa umană investeşte energia sa în orice lucru căruia îi dă atenţie. Se întâmplă de la sine, este un dat, este un har sau o nefericire, este ceva ce se întâmplă, fie că vrei sau nu, fie că ştii sau nu, fie că eşti conştient sau inconştient. Natura ne-a conceput investitori, dar – pentru că nu înţelegem prea bine harul nostru – se întâmplă să-l folosim distructiv.
O femeie îi dă mare atenţie frumuseţii sale exterioare. Are în minte trusa de machiaj, manichiurista, coaforul, rochiile, parfumurile, bijuteriile şi, peste toate, banii. Ea investeşte energie în acţiunea de înfrumuseţare exterioară pe măsură ce investeşte atenţie şi invers. Ce se întâmplă în acest timp în Eul femeii? Ce se întâmplă în mintea sa, în sentimentele sale, în trăiri, în preocupări, în comportamente, în viaţa de zi cu zi? Energia investită prinde viaţă până acolo unde toate resorturile psihologice împrumută vibraţia preocupării pentru frumuseţea exterioară. Preocuparea predominantă a femeii devine ea însăşi, devine Eul său. Dacă într-o zi femeia ar începe să fie atentă la filozofie, de exemplu, şi filozofia ar intra în centrul atenţiei sale, atunci şi activităţile de zi cu zi, şi gândurile, şi sentimentele, şi toată fiinţa sa ar suferi o schimbare radicală. Mai mult, s-ar modifica anturajul în viaţa de zi cu zi, preocupările sociale şi, înainte de toate, structura Eului acestei persoane. Ceea ce vreau să spun este faptul că noi devenim ceea ce ne interesează în mod esenţial. Eul nostru se transformă de la sine sub puterea atenţiei, a dorinţei, a convingerii, a preferinţei pentru ceva anume.
Dacă energia urmează atenţia noastră, ce şi cine devenim noi atunci când privim intens şi cu patimă răul din lume? Cine şi ce devine omul care priveşte doar starea conturilor, doar ineficienţa orânduirilor sociale, doar vremea rea şi doar nefericita experienţă omenească? Pe de altă parte, dacă ne transformăm profund şi inconştient în ceea ce privim, ce am simţi dacă într-o bună zi ne-ar preocupa stelele şi frumuseţea universului? Ce Eu s-ar crea în noi dacă am face din propriile minţi nişte faruri capabile să vadă departe, în adâncurile fiinţei, şi nu doar la un centimetru de scara blocului sau de poarta casei? Dacă "ce sunt eu" depinde de "ce privesc profund, ce mă interesează în mod special, ce văd în existenţă", atunci când mă simt rău, când sunt deprimat, când pare că alunec şi îmi pierd echilibrul, când acţionez împotriva existenţei şi, poate, chiar împotriva firii sau a vieţii mele n-aş putea să mă vindec începând să privesc în altă direcţie? Să-mi dau seama că privesc un tsunami şi, prin aceasta, investesc energie în existenţa lui? N-aş putea să aduc schimbări în Eul meu, în ceea ce am crezut că sunt Eu, căutând o preocupare de suflet, dar atât de puternică, atât de atractivă şi de fenomenală, încât să mă poată extrage, pur şi simplu, din vechile metehne, să pot evada din vechiul Eu, din vechiul fel de a fi şi, mai ales, din suferinţa care l-a acompaniat?
S-ar putea răspunde "da" acestor întrebări! O sincopă existenţială se poate anunţa printr-o deprimare persistentă, printr-un blocaj sau percepţia unui blocaj. Se poate ca nimic să nu te mai mulţumească. Se poate să devii din cale afară de suspicios şi conflictual în tine însuţi. Se poate ca ceea ce vezi în lume să te deranjeze continuu. Ar fi doar semnul distinct al faptului că ai fost atent în mod constant, mult timp, poate şi ani, într-o direcţie care te-a transformat în nemulţumitul, depresivul, suspiciosul sau derutatul ce eşti. Ai investit energie în aceste stări, iar acum – în loc să lupţi cu ele, în loc să doreşti uciderea lor, ar trebui doar să-ţi îndrepţi atenţia către altceva. Dacă te atrag stelele, dacă iubeşti muzica, dacă o lectură anume te poate acapara, dacă ceva îţi răsuceşte bucuria înlăuntru ca pe-un bisturiu vindecător, atunci fii atent acolo. Caută tot mai mult şi mai mult să fii prins, să fii captivat, să te închizi în această nouă lume a predominantei tale preocupări, căci pe măsură ce preocuparea te absoarbe, tu devii lucrul de care eşti preocupat. Eul tău capătă substanţa, robusteţea şi lumina oricărui subiect care-ţi atrage atenţia. Gândurile, sentimentele, emoţiile se înfrumuseţează pe măsură ce priveşti lucruri, situaţii, subiecte şi fiinţe care-ţi plac. De aceea se poate spune că "Eşti ceea ce priveşti (aici «a privi» nu înseamnă doar a vedea cu ochii fizici, cât mai degrabă a percepe)"!
30 iunie 2011
Imprimă
Unul dintre cele mai tainice principii iniţiatice spune că "energia urmează atenţia". În consecinţă, acolo unde îţi este atenţia, îţi este şi... energia. Dacă privim fiinţa umană din acest unghi, din unghiul fascinant al "atenţiei", o putem vedea ca pe un investitor. Conştient sau inconştient, fiinţa umană investeşte energia sa în orice lucru căruia îi dă atenţie. Se întâmplă de la sine, este un dat, este un har sau o nefericire, este ceva ce se întâmplă, fie că vrei sau nu, fie că ştii sau nu, fie că eşti conştient sau inconştient. Natura ne-a conceput investitori, dar – pentru că nu înţelegem prea bine harul nostru – se întâmplă să-l folosim distructiv.
O femeie îi dă mare atenţie frumuseţii sale exterioare. Are în minte trusa de machiaj, manichiurista, coaforul, rochiile, parfumurile, bijuteriile şi, peste toate, banii. Ea investeşte energie în acţiunea de înfrumuseţare exterioară pe măsură ce investeşte atenţie şi invers. Ce se întâmplă în acest timp în Eul femeii? Ce se întâmplă în mintea sa, în sentimentele sale, în trăiri, în preocupări, în comportamente, în viaţa de zi cu zi? Energia investită prinde viaţă până acolo unde toate resorturile psihologice împrumută vibraţia preocupării pentru frumuseţea exterioară. Preocuparea predominantă a femeii devine ea însăşi, devine Eul său. Dacă într-o zi femeia ar începe să fie atentă la filozofie, de exemplu, şi filozofia ar intra în centrul atenţiei sale, atunci şi activităţile de zi cu zi, şi gândurile, şi sentimentele, şi toată fiinţa sa ar suferi o schimbare radicală. Mai mult, s-ar modifica anturajul în viaţa de zi cu zi, preocupările sociale şi, înainte de toate, structura Eului acestei persoane. Ceea ce vreau să spun este faptul că noi devenim ceea ce ne interesează în mod esenţial. Eul nostru se transformă de la sine sub puterea atenţiei, a dorinţei, a convingerii, a preferinţei pentru ceva anume.
Dacă energia urmează atenţia noastră, ce şi cine devenim noi atunci când privim intens şi cu patimă răul din lume? Cine şi ce devine omul care priveşte doar starea conturilor, doar ineficienţa orânduirilor sociale, doar vremea rea şi doar nefericita experienţă omenească? Pe de altă parte, dacă ne transformăm profund şi inconştient în ceea ce privim, ce am simţi dacă într-o bună zi ne-ar preocupa stelele şi frumuseţea universului? Ce Eu s-ar crea în noi dacă am face din propriile minţi nişte faruri capabile să vadă departe, în adâncurile fiinţei, şi nu doar la un centimetru de scara blocului sau de poarta casei? Dacă "ce sunt eu" depinde de "ce privesc profund, ce mă interesează în mod special, ce văd în existenţă", atunci când mă simt rău, când sunt deprimat, când pare că alunec şi îmi pierd echilibrul, când acţionez împotriva existenţei şi, poate, chiar împotriva firii sau a vieţii mele n-aş putea să mă vindec începând să privesc în altă direcţie? Să-mi dau seama că privesc un tsunami şi, prin aceasta, investesc energie în existenţa lui? N-aş putea să aduc schimbări în Eul meu, în ceea ce am crezut că sunt Eu, căutând o preocupare de suflet, dar atât de puternică, atât de atractivă şi de fenomenală, încât să mă poată extrage, pur şi simplu, din vechile metehne, să pot evada din vechiul Eu, din vechiul fel de a fi şi, mai ales, din suferinţa care l-a acompaniat?
S-ar putea răspunde "da" acestor întrebări! O sincopă existenţială se poate anunţa printr-o deprimare persistentă, printr-un blocaj sau percepţia unui blocaj. Se poate ca nimic să nu te mai mulţumească. Se poate să devii din cale afară de suspicios şi conflictual în tine însuţi. Se poate ca ceea ce vezi în lume să te deranjeze continuu. Ar fi doar semnul distinct al faptului că ai fost atent în mod constant, mult timp, poate şi ani, într-o direcţie care te-a transformat în nemulţumitul, depresivul, suspiciosul sau derutatul ce eşti. Ai investit energie în aceste stări, iar acum – în loc să lupţi cu ele, în loc să doreşti uciderea lor, ar trebui doar să-ţi îndrepţi atenţia către altceva. Dacă te atrag stelele, dacă iubeşti muzica, dacă o lectură anume te poate acapara, dacă ceva îţi răsuceşte bucuria înlăuntru ca pe-un bisturiu vindecător, atunci fii atent acolo. Caută tot mai mult şi mai mult să fii prins, să fii captivat, să te închizi în această nouă lume a predominantei tale preocupări, căci pe măsură ce preocuparea te absoarbe, tu devii lucrul de care eşti preocupat. Eul tău capătă substanţa, robusteţea şi lumina oricărui subiect care-ţi atrage atenţia. Gândurile, sentimentele, emoţiile se înfrumuseţează pe măsură ce priveşti lucruri, situaţii, subiecte şi fiinţe care-ţi plac. De aceea se poate spune că "Eşti ceea ce priveşti (aici «a privi» nu înseamnă doar a vedea cu ochii fizici, cât mai degrabă a percepe)"!
sâmbătă, 9 iulie 2011
NU TE SCUZA NICIODATA PENTRU CA VREI SA FACI UN LUCRU BUN !
NU TE SCUZA NICIODATA PENTRU CA VREI SA FACI UN LUCRU BUN !
marți, 5 iulie 2011
satira duhului meu
Trageţi toţi câte o carte: domnule, eşti cu mine.
Şezi, mă rog, împotrivă, şi vezi de joacă bine!
Dar ţi-am spus, coconiţă, că eu, din întâmplare
Nici bine, nici nebine nu pot să fac cercare;
Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute,
Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute.
Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm, poate
Astăzi chiar şi copii ştiu jocurile toate,
Veacul înaintează: Caro; vezi că ţi-e rândul;
Dar ce făcuşi acolo, unde îţi este gândul?
Când eu am dat pe rigă, baţi cu alta mai mare?
Astfel de neştiinţă e lucru de mirare!
Aşa-mi zicea deunăzi, cu totul supărată,
O damă ce la jocuri e foarte învăţată,
Apoi şoptind pe taină cu câteva vecine:
Vedeţi, zise, ce soartă, şi ce păcat pe mine?
Două greşeli ca asta, zău, sufletul mi-l scot,
A! ce nenorocire! ma chere, ce idiot!
Vino acum de faţă şi stai la judecată,
Tu care le faci astea, duh, fiinţă ciudată,
Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare:
De ce treabă-mi eşti bună, putere gânditoare,
Când nu pot la nimica să mă ajut cu tine,
Când nu te-ai deprins încă nici vistul să-l joci bine?
Nu mai eşti tu acela care-n copilărie
Ştiai pe dinafară vestit- Alexăndrie,
Şi viaţa ciudată a unui crai cuminte,
Care lăsa pe dracu fără încălţăminte?[1]
Tu, care mai în urmă, râzând de-acestea toate,
De rost puteai a spune tragedii însemnate,
Meropa, Atalia şi altele mai multe,
Declamându-le toate cui vrea să te asculte?
Negreşit îmi vei zice, ţin minte ce îmi place,
Dar cărţile cu mine e greu să se împace.
Mai lesne pot a spune hoţiile urmate
La zece tribunaluri sub nume de dreptate,
Mai lesne pot să număr pe degetele mele
Câţi sfinţi avem pe lună şi câte versuri rele,
Decât să bag de seamă ce carte nu e dată,
A cui este mai mică şi cine o să bată.
Când sunt în adunare, n-am altă mulţumire
Decât să se deschidă sujeturi de vorbire:
Atunci sunt gata, slobod, ascult, şi cu plăcere
Tuşesc, zâmbesc, mă leagăn şi-mi dau a mea părere.
Frumos răspuns! Ascultă: pe cât mie îmi pare,
De lume, de năravuri ai slabă încercare.
Trebuie să ştii jocul şi dansul ce-ţi lipseşte,
Şi nişte mici petreceri, ce se zic româneşte
Jocuri nevinovate. Nevinovate fie,
Măcar că vini destule din ele pot să fie;
Trebuie să faci pasuri şi complimente bune,
La vorbe serioase când alţii se vor pune,
Să n-asculţi, să spui glume, să scoţi la jucării,
Şi pân-a râde alţii, să râzi tu mai întâi.
Vezi domnişoru-acela care toate le ştie,
Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie,
În chipul de-a o scoate cu graţii prefăcute?
Hainele de pe dânsul sunt la Paris cusute:
Singur ne-ncredinţează. Lorneta atârnată
Este şi mai străină, de-o formă minunată;
Vrea s-o cumpere prinţul, dar ca un om cuminte
Dumnealui o tocmise ceva mai înainte.
Când le-a spus astea toate, o ia la ochi, priveşte
Chiar pe dama aceea cu care-atunci vorbeşte;
I-o dă în nas, se pleacă, şi în sfârşit o lasă,
Zicându-i: Ce lornetă! te-arată mai frumoasă!
Fieşcine cunoaşte ce cap tânărul are;
Dar pentru că dă bine din mâini şi din picioare,
Şi trânteşte la vorbe fără să se gândească,
Am văzut multă lume cu duh să-l socotească;
Iată de ce talente avem noi trebuinţă.
Dar tu care uiţi lesne, duh fără de ştiinţă,
Socoteşti că poţi oare, prin altfel de mijloace,
Arătându-te-n lume vreo figură-a face?
Pretenţia aceasta mi s-ar părea ciudată.
Când pe la nunte, baluri, ne ducem vreodată
(Căci din nenorocire puternica natură
Ne-a unit împreună c-o strânsă legătură),
Râd văzându-te singur, şi într-un colţ deoparte,
Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte,
Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună.
Dacă vreo coconiţă, frumoasă, dulce, bună,
Crezând că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne pofteşte,
Ne ia la joc, greşeala-i îndată şi-o plăteşte;
Rar să se afle damă de mijloc aşa tare,
Ca să n-o fac să cadă la cea dintâi mişcare.
Ăsta îţi e talentul şi darurile toate.
Cât pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai, poate,
E numai o părere: îţi cer şi iertăciune,
Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune.
Adevărat se-ntâmplă să zici pe la soroace
Câte o vorbă-două, care la unii place;
În câte rânduri însă distracţiile tale
Te fac să scoţi cuvinte ce nu ar fi cu cale,
Să superi din greşeală persoane însemnate,
Ba încă câteodată şi dame delicate,
Râzând de-acele două, statornică pereche
Care îşi petrece seara şoptindu-şi la ureche,
De celelalte patru contese ideale,
Umflate de pretenţii şi vrednice de jale,
Pe care dacă prinţul le ia la bal de mână,
Nu mai vorbesc cu nimeni câte o săptămână.
Astăzi râzi de-o pedantă, mâine de-o preţioasă;
Zici de una ajunsă în vârstă cuvioasă
Că atestatul vremii nu va să-l priimească;
Şi de-alta ce iubeşte de cinste să vorbească,
Ce laudă virtutea şi-n veci ţi-o pomeneşte,
Zici că e virtuoasă cât ştim noi evreieşte.
Greşelile acestea îţi fac un urât nume.
Tu ştii ce se întâmplă când se aude-n lume
Că cinevaşi s-apucă defecturi să arate:
Mulţi scot sub al lui nume minciuni nenumărate.
S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare,
Declamând sentimente ce sigur nu le are,
Care la tot ar pune suflarea omenească,
Când cineva cu dânsul ar vrea să o tocmească;
S-a zis ceva de Iancu, de Stan, de Lăurescu;
Cine le-a scos acestea? Le-a scos Alexandrescu.
Făr-a zice nimica, singura ta zâmbire,
De te-i afla de faţă, e o-nvinovăţire.
În zadar te porţi bine şi lauzi câteodată,
Chiar lauda în gură-ţi de satiră e luată.
Aşa, în loc să critici greşelile străine,
În loc să râzi de alţii, mai bine râzi de tine;
Învaţă danţul, vistul şi multe de-alde alea;
Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pral
Şezi, mă rog, împotrivă, şi vezi de joacă bine!
Dar ţi-am spus, coconiţă, că eu, din întâmplare
Nici bine, nici nebine nu pot să fac cercare;
Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute,
Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute.
Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm, poate
Astăzi chiar şi copii ştiu jocurile toate,
Veacul înaintează: Caro; vezi că ţi-e rândul;
Dar ce făcuşi acolo, unde îţi este gândul?
Când eu am dat pe rigă, baţi cu alta mai mare?
Astfel de neştiinţă e lucru de mirare!
Aşa-mi zicea deunăzi, cu totul supărată,
O damă ce la jocuri e foarte învăţată,
Apoi şoptind pe taină cu câteva vecine:
Vedeţi, zise, ce soartă, şi ce păcat pe mine?
Două greşeli ca asta, zău, sufletul mi-l scot,
A! ce nenorocire! ma chere, ce idiot!
Vino acum de faţă şi stai la judecată,
Tu care le faci astea, duh, fiinţă ciudată,
Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare:
De ce treabă-mi eşti bună, putere gânditoare,
Când nu pot la nimica să mă ajut cu tine,
Când nu te-ai deprins încă nici vistul să-l joci bine?
Nu mai eşti tu acela care-n copilărie
Ştiai pe dinafară vestit- Alexăndrie,
Şi viaţa ciudată a unui crai cuminte,
Care lăsa pe dracu fără încălţăminte?[1]
Tu, care mai în urmă, râzând de-acestea toate,
De rost puteai a spune tragedii însemnate,
Meropa, Atalia şi altele mai multe,
Declamându-le toate cui vrea să te asculte?
Negreşit îmi vei zice, ţin minte ce îmi place,
Dar cărţile cu mine e greu să se împace.
Mai lesne pot a spune hoţiile urmate
La zece tribunaluri sub nume de dreptate,
Mai lesne pot să număr pe degetele mele
Câţi sfinţi avem pe lună şi câte versuri rele,
Decât să bag de seamă ce carte nu e dată,
A cui este mai mică şi cine o să bată.
Când sunt în adunare, n-am altă mulţumire
Decât să se deschidă sujeturi de vorbire:
Atunci sunt gata, slobod, ascult, şi cu plăcere
Tuşesc, zâmbesc, mă leagăn şi-mi dau a mea părere.
Frumos răspuns! Ascultă: pe cât mie îmi pare,
De lume, de năravuri ai slabă încercare.
Trebuie să ştii jocul şi dansul ce-ţi lipseşte,
Şi nişte mici petreceri, ce se zic româneşte
Jocuri nevinovate. Nevinovate fie,
Măcar că vini destule din ele pot să fie;
Trebuie să faci pasuri şi complimente bune,
La vorbe serioase când alţii se vor pune,
Să n-asculţi, să spui glume, să scoţi la jucării,
Şi pân-a râde alţii, să râzi tu mai întâi.
Vezi domnişoru-acela care toate le ştie,
Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie,
În chipul de-a o scoate cu graţii prefăcute?
Hainele de pe dânsul sunt la Paris cusute:
Singur ne-ncredinţează. Lorneta atârnată
Este şi mai străină, de-o formă minunată;
Vrea s-o cumpere prinţul, dar ca un om cuminte
Dumnealui o tocmise ceva mai înainte.
Când le-a spus astea toate, o ia la ochi, priveşte
Chiar pe dama aceea cu care-atunci vorbeşte;
I-o dă în nas, se pleacă, şi în sfârşit o lasă,
Zicându-i: Ce lornetă! te-arată mai frumoasă!
Fieşcine cunoaşte ce cap tânărul are;
Dar pentru că dă bine din mâini şi din picioare,
Şi trânteşte la vorbe fără să se gândească,
Am văzut multă lume cu duh să-l socotească;
Iată de ce talente avem noi trebuinţă.
Dar tu care uiţi lesne, duh fără de ştiinţă,
Socoteşti că poţi oare, prin altfel de mijloace,
Arătându-te-n lume vreo figură-a face?
Pretenţia aceasta mi s-ar părea ciudată.
Când pe la nunte, baluri, ne ducem vreodată
(Căci din nenorocire puternica natură
Ne-a unit împreună c-o strânsă legătură),
Râd văzându-te singur, şi într-un colţ deoparte,
Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte,
Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună.
Dacă vreo coconiţă, frumoasă, dulce, bună,
Crezând că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne pofteşte,
Ne ia la joc, greşeala-i îndată şi-o plăteşte;
Rar să se afle damă de mijloc aşa tare,
Ca să n-o fac să cadă la cea dintâi mişcare.
Ăsta îţi e talentul şi darurile toate.
Cât pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai, poate,
E numai o părere: îţi cer şi iertăciune,
Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune.
Adevărat se-ntâmplă să zici pe la soroace
Câte o vorbă-două, care la unii place;
În câte rânduri însă distracţiile tale
Te fac să scoţi cuvinte ce nu ar fi cu cale,
Să superi din greşeală persoane însemnate,
Ba încă câteodată şi dame delicate,
Râzând de-acele două, statornică pereche
Care îşi petrece seara şoptindu-şi la ureche,
De celelalte patru contese ideale,
Umflate de pretenţii şi vrednice de jale,
Pe care dacă prinţul le ia la bal de mână,
Nu mai vorbesc cu nimeni câte o săptămână.
Astăzi râzi de-o pedantă, mâine de-o preţioasă;
Zici de una ajunsă în vârstă cuvioasă
Că atestatul vremii nu va să-l priimească;
Şi de-alta ce iubeşte de cinste să vorbească,
Ce laudă virtutea şi-n veci ţi-o pomeneşte,
Zici că e virtuoasă cât ştim noi evreieşte.
Greşelile acestea îţi fac un urât nume.
Tu ştii ce se întâmplă când se aude-n lume
Că cinevaşi s-apucă defecturi să arate:
Mulţi scot sub al lui nume minciuni nenumărate.
S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare,
Declamând sentimente ce sigur nu le are,
Care la tot ar pune suflarea omenească,
Când cineva cu dânsul ar vrea să o tocmească;
S-a zis ceva de Iancu, de Stan, de Lăurescu;
Cine le-a scos acestea? Le-a scos Alexandrescu.
Făr-a zice nimica, singura ta zâmbire,
De te-i afla de faţă, e o-nvinovăţire.
În zadar te porţi bine şi lauzi câteodată,
Chiar lauda în gură-ţi de satiră e luată.
Aşa, în loc să critici greşelile străine,
În loc să râzi de alţii, mai bine râzi de tine;
Învaţă danţul, vistul şi multe de-alde alea;
Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pral
duhului meu grigore alexandrescu
Poezia debutează cu un dialog dintre eul liric şi o „cuconiţă”, dialog ce are darul de a realiza o punere în scenă a problematicii lirice pe care autorul o valorifică aici, dar, în acelaşi timp, de a sugera opoziţia dintre două moduri de a exista şi de a gândi, unul autentic, al poetului, şi celălalt marcat de falsitate şi de inadecvare la normele adevărului şi ale valorilor autentice: „Trageţi toţi câte o carte: domnule, eşti cu mine. / Şezi mă rog împotrivă, şi vezi de joacă bine. / – Dar ţi-am spus, coconiţă, că eu din întâmplare, / Nici bine, nici nebine nu poci să fac cercare: / Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute, / Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute. / – Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm poate; / Astăzi chiar şi copiii ştiu jocurile toate, / Veacul înaintează; caro; vezi că ţi-e rândul, / Dar ce făcuşi acolo! Unde îţi este gândul? / Când eu am dat pe riga, baţi cu alta mai mare? / Astfel de neştiinţă e lucru de mirare!”.
luni, 4 iulie 2011
ilarion argatu
Preot ILARION ARGATU
(1913 - 1999)
Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
(1913 - 1999)
Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
joi, 30 iunie 2011
zavaidoc
Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) (n. 8 martie 1896, Pitesti — d. 13 ianuarie 1945) a fost un renumit cântăret român din perioada interbelică. A fost fiul altui cunoscut lăutar, Tănase Teodorescu, apreciat viorist si tambalagiu.Multe din cântecele lui Marin Teodorescu au devenit slagăre ale muzicii lăutăresti, ele fiind ascultate ?i în prezent cu deosebită plăcere ?i nostalgie.
versuri:
De cand ne-a surprins multimea
Facui dragoste cu tine
Ne vorbeste zi si noapte,
Cand de rau si cand de bine!
Ne vorbeste zi si noapte,
Cand de rau si cand de bine!
Sange rau la ce mi-as face?
Si pe cine sa te manii?
Este-o veche zicatoare:
Bate vantu', latra cainii!
Hai sa-i dam de tot uitarii!
Cine-o vrea, ce-o vrea sa zica!
Valul lumii, valul marii
Te coboara, te ridica!
Sange rau la ce mi-as face?
Si pe cine sa te manii?
Este-o veche zicatoare:
Bate vantu', latra cainii!
versuri:
De cand ne-a surprins multimea
Facui dragoste cu tine
Ne vorbeste zi si noapte,
Cand de rau si cand de bine!
Ne vorbeste zi si noapte,
Cand de rau si cand de bine!
Sange rau la ce mi-as face?
Si pe cine sa te manii?
Este-o veche zicatoare:
Bate vantu', latra cainii!
Hai sa-i dam de tot uitarii!
Cine-o vrea, ce-o vrea sa zica!
Valul lumii, valul marii
Te coboara, te ridica!
Sange rau la ce mi-as face?
Si pe cine sa te manii?
Este-o veche zicatoare:
Bate vantu', latra cainii!
marți, 28 iunie 2011
de la
un articol de Elena Kovacs
Share
camille-claudel
Iubirea e o dorinţă care presupune compromisuri care depăşesc puterea de a înţelege. Iubirea nu trăieşte, decât atunci când ea se crede veşnică! Iubirea mai înseamnă păcat, iertare, ea e o continuă transformare care înlătură toate barierele şi asta doar pentru a ne face un nou drum în viaţă.
Permanenţa acestui sentiment îl putem găsi doar în cealaltă jumătate, motivul pentru care ne dă o forţă magică, care ne ajută să găsim poate drumul prioritar pentru viaţă.
Referitor la căsătorie!
O casătorie ce vrea să fie constructivă şi de durată nu poate fi realizată decât de cei doi care sunt implicaţi afectiv. Pentru că, de multe ori, familia aduce cu sine un bagaj mare de obiceiuri vechi ale fiecăruia, acel bagaj imens din trecut transferându-le celuilalt, lucru care poate marca relaţia dintre cei doi parteneri. Astfel se nasc războiaie psihologice, care o dată cu ele şterg şi distrug starea de normalitate dar şi legătura afectivă dintre cei doi.
Despărţirile se produc de obicei atunci când unul din parteneri încearcă să găsească sau să vadă în celălalt calităţile unui înger… Iar mai apoi, el se va dovedi a fi demon!
Aceste lucruri nu fac decât să arate că facem o confuzie în viaţa reală, încercând să înlocuim termenul de “a iubi” partenerul cu acel termen de “a fi “ partenerul după placul nostru.
Totuşi, să nu uităm că adevărata forţă este iubirea, care ne poate schimba, care ne face să fim altfel decât noi şi să putem trece cu bine peste greşelile celuilalt, iniţiind asfel un alt plan de drum al vieţii, unul mai tematic, mai aprofundat şi mai restrâns.
De aceea putem spune că iubirea înseamna şi a învăţa, a comunica, aceasta fiind singura modalitate pentru soluţionare a tuturor problemelor cu care se poate confrunta viaţa de cuplu.
Trebuie să reţineţi că nu pot exista doi oameni care să gândească la fel, ei trebuie doar să caute prin eforturi proprii şi să realizeze că pacea şi fericirea o găsim numai atunci când este depus un efort din partea amândurora, astfel ei unindu-şi forţele ele pot duce la o uniune în viaţă şi la o convieţuire cât mai armonioasă.
Share
camille-claudel
Iubirea e o dorinţă care presupune compromisuri care depăşesc puterea de a înţelege. Iubirea nu trăieşte, decât atunci când ea se crede veşnică! Iubirea mai înseamnă păcat, iertare, ea e o continuă transformare care înlătură toate barierele şi asta doar pentru a ne face un nou drum în viaţă.
Permanenţa acestui sentiment îl putem găsi doar în cealaltă jumătate, motivul pentru care ne dă o forţă magică, care ne ajută să găsim poate drumul prioritar pentru viaţă.
Referitor la căsătorie!
O casătorie ce vrea să fie constructivă şi de durată nu poate fi realizată decât de cei doi care sunt implicaţi afectiv. Pentru că, de multe ori, familia aduce cu sine un bagaj mare de obiceiuri vechi ale fiecăruia, acel bagaj imens din trecut transferându-le celuilalt, lucru care poate marca relaţia dintre cei doi parteneri. Astfel se nasc războiaie psihologice, care o dată cu ele şterg şi distrug starea de normalitate dar şi legătura afectivă dintre cei doi.
Despărţirile se produc de obicei atunci când unul din parteneri încearcă să găsească sau să vadă în celălalt calităţile unui înger… Iar mai apoi, el se va dovedi a fi demon!
Aceste lucruri nu fac decât să arate că facem o confuzie în viaţa reală, încercând să înlocuim termenul de “a iubi” partenerul cu acel termen de “a fi “ partenerul după placul nostru.
Totuşi, să nu uităm că adevărata forţă este iubirea, care ne poate schimba, care ne face să fim altfel decât noi şi să putem trece cu bine peste greşelile celuilalt, iniţiind asfel un alt plan de drum al vieţii, unul mai tematic, mai aprofundat şi mai restrâns.
De aceea putem spune că iubirea înseamna şi a învăţa, a comunica, aceasta fiind singura modalitate pentru soluţionare a tuturor problemelor cu care se poate confrunta viaţa de cuplu.
Trebuie să reţineţi că nu pot exista doi oameni care să gândească la fel, ei trebuie doar să caute prin eforturi proprii şi să realizeze că pacea şi fericirea o găsim numai atunci când este depus un efort din partea amândurora, astfel ei unindu-şi forţele ele pot duce la o uniune în viaţă şi la o convieţuire cât mai armonioasă.
duminică, 26 iunie 2011
gogosi
Gogosi pufoase
Ador dulciurile! Si in special cele preparate de mine. Oricat de mult ar vrea cofetariile sa ne ofere gusturile autentice, gustul dulciurilor de casa este incomparabil. Alaturi de papanasi imi plac si aceste gogosi pufoase. Acest gust imi aduce aminte de copilarie, cand stateam alaturi de soba, iar bunica facea gogosi pufoase calde si bune. Cautand retete culinare de gogosi pufoase, am gasit una cat se poate de potrivita, dar cu mici modificari. Ce am reusit sa concluzionez eu : aluatul este asemanator cu cel de cozonac, ambele necesita timp, rabdare, caldura, framantate in ulei.
Ingrediente necesare pentru desertul gogosi pufoase:
* faina- 500 gr.
* drojdie- 25. gr. (un cubulet de drojdie proaspata)
* lapte – 150 ml
* zahar – 70 gr.
* oua- 2 buc.
* esenta de rom- o lingurita
* ulei- 100 gr.
* esenta de vanilie- o lingurita
* coaja de la jumatate de lamaie
* un varf de cutit cu sare
* ulei pentru prajit – 100 gr.
* zahar vanilat pentru decor
Din necesarul de ingrediente recomandat veti obtine 10 portii de gogosi pufoase.
Modul de preparare a retetei culinare de gogosi pufoase:
1. Primul pas ar fi pregatirea aluatului pentru dospit. Punem laptele la incalzit, sa fie caldut la atingere. Luam drojdia si o pasam cu furculita, turnam jumatate din cantitatea de lapte si 3 linguri de faina. Amestam totul bine si incet. Lasam la dospit timp de jumatate de ora la un loc cald, acoperit cu un prosop peste recipient.
2. Intr-o cratita punem laptele ramas, sau il lasam in aceasi daca este destul de incapatoare, zaharul, ouale, esentele de rom si vanilie, un varf cutit de sare, 20 gr. de ulei, coaja rasa de la lamaie si dam la un foc mic pana se incalzeste. Intr-un recipient destul de incapator punem compozitia incalzita, drojdia dospita, iar spre final se adauga si faina treptat, pana se formeaza aluatul. Aluatul este bun in momentul cand de abia se prinde de maini. Atunci il scoatem din recipient si pe o suprafata curata turnam o lingura de ulei si incepem sa framantam. Asa cate un pic se pe mai toarne din uleiul ramas si se framanta bine in continuare. Cand aluatul este bine legat, punem la loc in recipient si mai lasam inca o ora de dospit.
3. Scoatem coca si intindem din ea o foaie de aproximativ 1 cm. grosime. Luam o forma (eu am facut modelele cu o canita mica de cafea) si apasam pe aluat bine cu ea, pana se formeaza cerculete. Indepartam aluatul ramas si modelam niste mingi din ele. Vor fi si ele bune la gatit. Toate gogosile facute se lasa aprox. inca 10 min. ca sa mai creasca putin.
4. In acest timp intr-o tigaie turnam uleiul pentru prajit si asteptam sa se incinga. In momentul cand uleiul este gata, punem cu grija gogosile , iar focul trebuie sa fie potrivit. Cand devin aurii, se intorc si pe cealalta parte. Trebuie tinute suficient timp, ca sa fie bine facute inauntru.
5. Ii scoatem pe un platou cu un servetel, ca sa absoarba uleiul in exces, si pudram aceste gogosi pufoase cu zaharul vanilat.
Va urez pofta buna la un desert al copilariei – gogosi pufoase!
Ador dulciurile! Si in special cele preparate de mine. Oricat de mult ar vrea cofetariile sa ne ofere gusturile autentice, gustul dulciurilor de casa este incomparabil. Alaturi de papanasi imi plac si aceste gogosi pufoase. Acest gust imi aduce aminte de copilarie, cand stateam alaturi de soba, iar bunica facea gogosi pufoase calde si bune. Cautand retete culinare de gogosi pufoase, am gasit una cat se poate de potrivita, dar cu mici modificari. Ce am reusit sa concluzionez eu : aluatul este asemanator cu cel de cozonac, ambele necesita timp, rabdare, caldura, framantate in ulei.
Ingrediente necesare pentru desertul gogosi pufoase:
* faina- 500 gr.
* drojdie- 25. gr. (un cubulet de drojdie proaspata)
* lapte – 150 ml
* zahar – 70 gr.
* oua- 2 buc.
* esenta de rom- o lingurita
* ulei- 100 gr.
* esenta de vanilie- o lingurita
* coaja de la jumatate de lamaie
* un varf de cutit cu sare
* ulei pentru prajit – 100 gr.
* zahar vanilat pentru decor
Din necesarul de ingrediente recomandat veti obtine 10 portii de gogosi pufoase.
Modul de preparare a retetei culinare de gogosi pufoase:
1. Primul pas ar fi pregatirea aluatului pentru dospit. Punem laptele la incalzit, sa fie caldut la atingere. Luam drojdia si o pasam cu furculita, turnam jumatate din cantitatea de lapte si 3 linguri de faina. Amestam totul bine si incet. Lasam la dospit timp de jumatate de ora la un loc cald, acoperit cu un prosop peste recipient.
2. Intr-o cratita punem laptele ramas, sau il lasam in aceasi daca este destul de incapatoare, zaharul, ouale, esentele de rom si vanilie, un varf cutit de sare, 20 gr. de ulei, coaja rasa de la lamaie si dam la un foc mic pana se incalzeste. Intr-un recipient destul de incapator punem compozitia incalzita, drojdia dospita, iar spre final se adauga si faina treptat, pana se formeaza aluatul. Aluatul este bun in momentul cand de abia se prinde de maini. Atunci il scoatem din recipient si pe o suprafata curata turnam o lingura de ulei si incepem sa framantam. Asa cate un pic se pe mai toarne din uleiul ramas si se framanta bine in continuare. Cand aluatul este bine legat, punem la loc in recipient si mai lasam inca o ora de dospit.
3. Scoatem coca si intindem din ea o foaie de aproximativ 1 cm. grosime. Luam o forma (eu am facut modelele cu o canita mica de cafea) si apasam pe aluat bine cu ea, pana se formeaza cerculete. Indepartam aluatul ramas si modelam niste mingi din ele. Vor fi si ele bune la gatit. Toate gogosile facute se lasa aprox. inca 10 min. ca sa mai creasca putin.
4. In acest timp intr-o tigaie turnam uleiul pentru prajit si asteptam sa se incinga. In momentul cand uleiul este gata, punem cu grija gogosile , iar focul trebuie sa fie potrivit. Cand devin aurii, se intorc si pe cealalta parte. Trebuie tinute suficient timp, ca sa fie bine facute inauntru.
5. Ii scoatem pe un platou cu un servetel, ca sa absoarba uleiul in exces, si pudram aceste gogosi pufoase cu zaharul vanilat.
Va urez pofta buna la un desert al copilariei – gogosi pufoase!
joi, 23 iunie 2011
dreptul la locuinta pt rromi
Romii săraci din România nu au acces la locuinţe adecvate, din cauza sistemului juridic naţional şi a discriminărilor la care sunt supuşi din partea autorităţilor locale, susţin reprezentanţii Amnesty International.
Foto: Agerpres.
add
Dreptul la o locuinţă adecvată nu este recunoscut de legislaţia română - susţin reprezentanţii Amnesty International, care avertizează că această lacună îi afectează cel mai mult pe romi.
Organizaţia internaţională aminteşte că în ultimii ani comunităţi de romi din diferite oraşe ale ţării au fost evacuate forţat, încălcându-se procedura internaţională impusă în astfel de cazuri.
Mai mult, romii au fost mutaţi la periferiile oraşelor şi şi-au pierdut locurile de muncă, accesul la serviciile sociale şi la şcoală.
Reprezentanţii Amnesty International cer autorităţilor române să alinieze legislaţia internă la cea europeană în domeniu, prin modificarea corespunzătoare a Legii locuinţei.
Romii săraci din România nu au acces la locuinţe adecvate, din cauza sistemului juridic naţional şi a discriminărilor la care sunt supuşi din partea autorităţilor locale.
Este principala concluzie care reiese dintr-un raport dat publicităţii de Amnesty International.
Legea românească nu interzice evacuările forţate
Dispoziţiile care există în legislaţia naţională reglementează doar relaţia dintre chiriaşi şi proprietari, stipulând că un chiriaş poate fi evacuat doar cu o hotărâre judecătoarească.
Reprezentanţii ONG-urilor pentru drepturile omului au critica modul în care autorităţile locale din diferite oraşe ale ţării au gestionat evacuările forţate ale romilor şi solicită Guvernului României şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului schimbarea actualului cadru juridic românesc în materie de locuinţe.
"Aceste revizuiri ale legii trebuie să includă o prevedere legală care să interzică evacuările forţate şi un mini ghid care să explice modul în care se pot face aceste evacuări, în cazul în care se fac. De exemplu, acest mini ghid trebuie să conţină o definiţie a ceea ce înseamnă locuirea adecvată, care să meargă dincolo de aspectele fizice ale unei case, să includă interzicerea construirii de case în anumite locuri sau mutarea oamenilor în zone în care nu pot locui pentru că este periculos pentru sănătate şi, nu în ultimul rând, o revizuire a criteriilor prin care se pot accesa locuinţe sociale", a declarat Fotis Filippou, cercetător în Programul pentru Europa şi Asia Centrală, al Amnesty International.
Conform ultimelor statistici, în România trăiesc aproximativ 2 milioane de romi, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din totalul populaţiei, iar trei sferturi dintre ei trăiesc în sărăcie.
Foto: Agerpres.
add
Dreptul la o locuinţă adecvată nu este recunoscut de legislaţia română - susţin reprezentanţii Amnesty International, care avertizează că această lacună îi afectează cel mai mult pe romi.
Organizaţia internaţională aminteşte că în ultimii ani comunităţi de romi din diferite oraşe ale ţării au fost evacuate forţat, încălcându-se procedura internaţională impusă în astfel de cazuri.
Mai mult, romii au fost mutaţi la periferiile oraşelor şi şi-au pierdut locurile de muncă, accesul la serviciile sociale şi la şcoală.
Reprezentanţii Amnesty International cer autorităţilor române să alinieze legislaţia internă la cea europeană în domeniu, prin modificarea corespunzătoare a Legii locuinţei.
Romii săraci din România nu au acces la locuinţe adecvate, din cauza sistemului juridic naţional şi a discriminărilor la care sunt supuşi din partea autorităţilor locale.
Este principala concluzie care reiese dintr-un raport dat publicităţii de Amnesty International.
Legea românească nu interzice evacuările forţate
Dispoziţiile care există în legislaţia naţională reglementează doar relaţia dintre chiriaşi şi proprietari, stipulând că un chiriaş poate fi evacuat doar cu o hotărâre judecătoarească.
Reprezentanţii ONG-urilor pentru drepturile omului au critica modul în care autorităţile locale din diferite oraşe ale ţării au gestionat evacuările forţate ale romilor şi solicită Guvernului României şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului schimbarea actualului cadru juridic românesc în materie de locuinţe.
"Aceste revizuiri ale legii trebuie să includă o prevedere legală care să interzică evacuările forţate şi un mini ghid care să explice modul în care se pot face aceste evacuări, în cazul în care se fac. De exemplu, acest mini ghid trebuie să conţină o definiţie a ceea ce înseamnă locuirea adecvată, care să meargă dincolo de aspectele fizice ale unei case, să includă interzicerea construirii de case în anumite locuri sau mutarea oamenilor în zone în care nu pot locui pentru că este periculos pentru sănătate şi, nu în ultimul rând, o revizuire a criteriilor prin care se pot accesa locuinţe sociale", a declarat Fotis Filippou, cercetător în Programul pentru Europa şi Asia Centrală, al Amnesty International.
Conform ultimelor statistici, în România trăiesc aproximativ 2 milioane de romi, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din totalul populaţiei, iar trei sferturi dintre ei trăiesc în sărăcie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
