partea ta de tigan

fiecare om are in el o parte ascunsa, nevazuta
e ceeace numim suflet
fiecare om ascunde in suflet o iubire, o durere o fericire o lacrima
fiecare dintre noi avem o parte ascunsa:
partea ta de tigan

pascal brukner

E la fel de greu să fii complet fidel pe cât e să fii complet infidel

Rămâne ca fiecare să-şi elaboreze singur aranjamentele, ştiind că nu poţi ridica la rang de soluţie ceea ce ţine de un arbitraj între dorinţa de siguranţă şi dorinţa de aventură.
Pascal Bruckner

Să poţi alege persoana pe care o iubeşti!
Să poţi iubi pe cine vrei!
Iată două forme supreme de liber­tate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întrea­gă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în secolul al XVIII-lea.
Pe de altă parte, nişte drepturi – câş­tigate greu – care au un preţ atât de mare!
Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreu­nă – cu libertatea, care tinde să îi separe?

E o mare dilemă, pe care o trăim as­tăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de indepen­denţă. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni.
Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.

Pascal Bruckner este bine-cunoscutul autor al mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, precum şi a numeroase cărţi de eseu: Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei sau Noua dezordine amoroasă, scrisă împreună cu Alain Finkielkraut. Toate aceste cărţi au apărut la Editura Trei.

de la

Nu mai vreau sa apari,mi-e teama de tine
De faptul ca ai sa dispari si nu-mi va fi bine
Dupa clipe de fericire ce le-am putut simti
Tu langa mine niciodata nu vei fi.

Si-atunci ce rost are sa te simt?
Sa te cunosc,sa te ating ,sa nu te mint
Sa-ti dau tot ,sa-ti pun iubirea la picioare
Pe ea vei calca neatent intr-o zi si ma doare.

Ce sens are sa ma mint ca ma vei iubi
Vei sta o secunda si-apoi vei fugi
Imi vei lasa amintiri ce la voi retrai
Fara sa vrei,vei fi langa mine zi de zi.

Ma vei face sa plang si suferinta-mi vei da
Pentru ca niciodata n-o sa fiu doar eu a ta
Te-am rugat sa-mi ceri langa tine sa stau
Ai tacut…iubire nu vrei sa iti dau.

Te-ai jucat…Am fost un alt nume si atat
Voi fi iar singura,cazuta pe pamant
Si-atunci mai bine iti cer sa nu ma vii
Decat s-astept ceva ce nu va reveni.

de la cineva

Sa fie ieri …

Hai sa iti zic cum sta treaba.

Treaba e albastra – vinetie. Sunt satula de vorbe aruncate asa de-a-n-pleasna doar sa fie, sa impresioneze pizde tampite ca poate nu avem ce fute intr-o zi de plictiseala, deci da’ sa fie ieri! Ieri ai fi putut repara ceva, azi e inutil, e pierdere de timp. Da, chestia aia de o faci tu cel mai bine, futerea timpului, ca ai impresia ca tu esti un fel de Cronos.

Am o veste, timpul trece si mie nu imi place sa treaca degeaba si nu imi place sa pierd timpul. In directia asta vreau sa vad determinare, un plan gandit si implicit aplicabil, nu carabusi pe pereti, vreau sa vad devotament macar fata de tine daca fata de mine nu, vreau sa vad directia evident asta daca ai timp de a-ti gasi una printre vrajeli proaste si afirmatii vicioase. Dar daca se poate sa le vad ieri.

De ce ieri? La asta o sa-ti raspunzi singur!!!

de kakao

- aşa sunt catalogaţi tinerii care au susţinut examenul de Bacalaureat în acest an - se revoltă împotriva stigmatizării la care sunt supuşi. O scrisoare de protest, scrisă de un tânăr care a susţinut BAC-ul în acest an, a devenit deja virală pe Facebook.



"Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! - aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atât - RUSINE! Ruşine tuturor!

Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!

Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ prost manageriat, de legi prost făcute să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani din care au ieşit generaţii întregi de dascăli care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limită!

Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută! Suntem defapt prima generaţie care va fi sacrificat cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ce se întâmplă în ţara asta! Totul trebuie să înceteze! Pentru asta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul romanesc. Ohh, dar ce surpriză! Cât de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!

Adică din aceşti copii care din `99 până acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu să dea bac din geografie şi s-au trezit în a 12-a că dau din fizica, aceşti copii care au văzut zi de zi la televizor cum este încurajată prostia şi incultura alături de băieţi cu bani făcuţi fraudulos înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă că s-au născut într-o ţară ca asta, o ţară în care e mai important ce chiloţi are Crudu decât rezultatele sportive şi intelectuale ale tarii, aceşti copii nu au devenit nişte genii eminesciene??? Serios??? Aceşti copii nu au intelect nici măcar cât Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteţi mai gunoaielor, mai loazelor să nu învăţaţi şi să intraţi fără pile şi copiat la facultăţi când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe facebook si pe messenger decât sa urmăriţi modelele oferite la tv???

Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Asta e realitatea! Va uimeşte promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare şi sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generaţii întregi? Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape două decenii!!! Aşadar, de ce va miraţi? De ce sunteţi indignaţi? aaaa. aveaţi impresia ca dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştrii spectacole tv ieftine şi barbare, adevărate sugative de rating, sau dacă le cumpăraţi votul şi ii minţiţi în campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o dată altfel?

Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeţi voi! Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim sa spunem GATA!Gata cu adevăratele gunoaie din ţara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în fata voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară, şi atunci sa rămâneţi voi să vă plângeţi de milă! Noi, generaţia etnobotanistilor cum ne spuneţi voi o să vă arătam ca avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti la un loc! Reprezentam adevărata forţă deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteţi doar nişte amărâţi care vor muri şi vor fi uitaţi de istorie! Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei tari şi asa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta împotriva voastră!"

62,606

Orice forma geometrica bidimensionala sau tridimensionala modifica campurile existente in apropierea lor. O pot face in sens pozitiv sau negativ. Piramida este una dintre formele geometrice, usor de construit si cu efecte puternice. Energiile care pot fi implicate intr-un astfel de proces sunt foarte mici in comparatie cu valorile cu care suntem obisnuiti di viata de zi cu zi,procesele desfasurandu-se cu viteza mica si fiind foarte influentate de mediul inconjurator.Poti sa-ti construiesti o piramida singur:dar trebuie sa fi sigur
ca este construita la proportia si unghiul corect,care este 62,606 grade.

Cateva dintre efecte ar fi:mancarea tinuta in piramida va sta proaspata pentru un timp de doua sau de trei ori mai mult decat mancarea neacoperita;aromele artificiale din mancare isi vor pierde savoarea, dar aromele naturale
se vor intensifica-ele devin mai putin aspre si acide
;cand executam o citire spectrografica a unui articol
tratat, vom observa o schimbare in structura moleculara;piramida va deshidrata si modifica lucrurile, dar nu va permite sa putrezeasca sau sa creasca mucegai. Persoanele care locuiesc intr-o casa
piramidala se simt pozitiv,reactionand imediat. Animalele de casa de orice fel cresc puternice si sanatoase. Cele mai neobisnuite efecte pe care meditatorii le spun ca li se intampla cand stau sub piramida sunt:un fel de stare de imponderabilitate; o distorsiune a timpului cat si a vitezei si o incetinire;

Fiintele vii sunt atrase de piramide ca un magnet :declaratii din mai multe sursedemonstreaza ca animale de casa de tot felul cresc mai puternice si mai sanatoase sub,sau in piramidele cu laturile deschise(neacoperite). Se observa ca pisicile si cainii raspund acestui unic mediu al energieide forma in diferite feluri armonioase.

Simboluri plasate pe laturile piramidei:se produc o varietate de rezultate pozitive ale reactiilor pozitive. Piramida pune lucrurile inapoi pe drumul pe care ar trebui sa fie,ea face lucrurile mai perfecte.Aceasta piramida este in acelasi timp si transmitator si receptor.

esti ceea ce privesti

Autor: MARIA TIMUC
30 iunie 2011
Twitter
Facebook
Email
Imprimă
Unul dintre cele mai tainice principii iniţiatice spune că "energia urmează atenţia". În consecinţă, acolo unde îţi este atenţia, îţi este şi... energia. Dacă privim fiinţa umană din acest unghi, din unghiul fascinant al "atenţiei", o putem vedea ca pe un investitor. Conştient sau inconştient, fiinţa umană investeşte energia sa în orice lucru căruia îi dă atenţie. Se întâmplă de la sine, este un dat, este un har sau o nefericire, este ceva ce se întâmplă, fie că vrei sau nu, fie că ştii sau nu, fie că eşti conştient sau inconştient. Natura ne-a conceput investitori, dar – pentru că nu înţelegem prea bine harul nostru – se întâmplă să-l folosim distructiv.

O femeie îi dă mare atenţie frumuseţii sale exterioare. Are în minte trusa de machiaj, manichiurista, coaforul, rochiile, parfumurile, bijuteriile şi, peste toate, banii. Ea investeşte energie în acţiunea de înfrumuseţare exterioară pe măsură ce investeşte atenţie şi invers. Ce se întâmplă în acest timp în Eul femeii? Ce se întâmplă în mintea sa, în sentimentele sale, în trăiri, în preocupări, în comportamente, în viaţa de zi cu zi? Energia investită prinde viaţă până acolo unde toate resorturile psihologice împrumută vibraţia preocupării pentru frumuseţea exterioară. Preocuparea predominantă a femeii devine ea însăşi, devine Eul său. Dacă într-o zi femeia ar începe să fie atentă la filozofie, de exemplu, şi filozofia ar intra în centrul atenţiei sale, atunci şi activităţile de zi cu zi, şi gândurile, şi sentimentele, şi toată fiinţa sa ar suferi o schimbare radicală. Mai mult, s-ar modifica anturajul în viaţa de zi cu zi, preocupările sociale şi, înainte de toate, structura Eului acestei persoane. Ceea ce vreau să spun este faptul că noi devenim ceea ce ne interesează în mod esenţial. Eul nostru se transformă de la sine sub puterea atenţiei, a dorinţei, a convingerii, a preferinţei pentru ceva anume.

Dacă energia urmează atenţia noastră, ce şi cine devenim noi atunci când privim intens şi cu patimă răul din lume? Cine şi ce devine omul care priveşte doar starea conturilor, doar ineficienţa orândui­rilor sociale, doar vremea rea şi doar nefericita experienţă omenească? Pe de altă parte, dacă ne transformăm pro­fund şi inconştient în ceea ce pri­vim, ce am simţi dacă într-o bună zi ne-ar preocupa stelele şi frumuseţea universului? Ce Eu s-ar crea în noi dacă am face din propriile minţi nişte faruri capabile să vadă departe, în adâncurile fiinţei, şi nu doar la un centimetru de scara blocului sau de poarta casei? Dacă "ce sunt eu" depinde de "ce privesc profund, ce mă interesează în mod special, ce văd în existenţă", atunci când mă simt rău, când sunt deprimat, când pare că alunec şi îmi pierd echilibrul, când acţionez împotriva existenţei şi, poate, chiar împotriva firii sau a vieţii mele n-aş putea să mă vindec începând să privesc în altă direcţie? Să-mi dau seama că privesc un tsunami şi, prin aceasta, investesc energie în existenţa lui? N-aş putea să aduc schimbări în Eul meu, în ceea ce am crezut că sunt Eu, căutând o preocupare de suflet, dar atât de puternică, atât de atractivă şi de fenomenală, încât să mă poată extrage, pur şi simplu, din vechile metehne, să pot evada din vechiul Eu, din vechiul fel de a fi şi, mai ales, din suferinţa care l-a acompaniat?

S-ar putea răspunde "da" acestor întrebări! O sincopă existenţială se poate anunţa printr-o deprimare persistentă, printr-un blocaj sau percepţia unui blocaj. Se poate ca nimic să nu te mai mulţumească. Se poate să devii din cale afară de suspicios şi conflictual în tine însuţi. Se poate ca ceea ce vezi în lume să te deranjeze continuu. Ar fi doar semnul distinct al faptului că ai fost atent în mod constant, mult timp, poate şi ani, într-o direcţie care te-a transformat în nemulţumitul, depresivul, suspiciosul sau derutatul ce eşti. Ai investit energie în aceste stări, iar acum – în loc să lupţi cu ele, în loc să doreşti uciderea lor, ar trebui doar să-ţi îndrepţi atenţia către altceva. Dacă te atrag stelele, dacă iubeşti muzica, dacă o lectură anume te poate acapara, dacă ceva îţi răsuceşte bucuria înlăuntru ca pe-un bisturiu vindecător, atunci fii atent acolo. Caută tot mai mult şi mai mult să fii prins, să fii captivat, să te închizi în această nouă lume a predominantei tale preocupări, căci pe măsură ce preocuparea te absoarbe, tu devii lucrul de care eşti preocupat. Eul tău capătă substanţa, robusteţea şi lumina oricărui subiect care-ţi atrage atenţia. Gândurile, sentimentele, emoţiile se înfrumuseţează pe măsură ce priveşti lucruri, situaţii, subiecte şi fiinţe care-ţi plac. De aceea se poate spune că "Eşti ceea ce priveşti (aici «a privi» nu înseamnă doar a vedea cu ochii fizici, cât mai degrabă a percepe)"!

NU TE SCUZA NICIODATA PENTRU CA VREI SA FACI UN LUCRU BUN !

NU TE SCUZA NICIODATA PENTRU CA VREI SA FACI UN LUCRU BUN !

satira duhului meu

Trageţi toţi câte o carte: domnule, eşti cu mine.
Şezi, mă rog, împotrivă, şi vezi de joacă bine!
­ Dar ţi-am spus, coconiţă, că eu, din întâmplare
Nici bine, nici nebine nu pot să fac cercare;
Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute,
Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute.
­ Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm, poate
Astăzi chiar şi copii ştiu jocurile toate,
Veacul înaintează: Caro; vezi că ţi-e rândul;
Dar ce făcuşi acolo, unde îţi este gândul?
Când eu am dat pe rigă, baţi cu alta mai mare?
Astfel de neştiinţă e lucru de mirare!

Aşa-mi zicea deunăzi, cu totul supărată,
O damă ce la jocuri e foarte învăţată,
Apoi şoptind pe taină cu câteva vecine:
­ Vedeţi, zise, ce soartă, şi ce păcat pe mine?
Două greşeli ca asta, zău, sufletul mi-l scot,
A! ce nenorocire! ma chere, ce idiot!

Vino acum de faţă şi stai la judecată,
Tu care le faci astea, duh, fiinţă ciudată,
Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare:
De ce treabă-mi eşti bună, putere gânditoare,
Când nu pot la nimica să mă ajut cu tine,
Când nu te-ai deprins încă nici vistul să-l joci bine?

Nu mai eşti tu acela care-n copilărie
Ştiai pe dinafară vestit- Alexăndrie,
Şi viaţa ciudată a unui crai cuminte,
Care lăsa pe dracu fără încălţăminte?[1]
Tu, care mai în urmă, râzând de-acestea toate,
De rost puteai a spune tragedii însemnate,
Meropa, Atalia şi altele mai multe,
Declamându-le toate cui vrea să te asculte?

Negreşit îmi vei zice, ţin minte ce îmi place,
Dar cărţile cu mine e greu să se împace.
Mai lesne pot a spune hoţiile urmate
La zece tribunaluri sub nume de dreptate,
Mai lesne pot să număr pe degetele mele
Câţi sfinţi avem pe lună şi câte versuri rele,
Decât să bag de seamă ce carte nu e dată,
A cui este mai mică şi cine o să bată.
Când sunt în adunare, n-am altă mulţumire
Decât să se deschidă sujeturi de vorbire:
Atunci sunt gata, slobod, ascult, şi cu plăcere
Tuşesc, zâmbesc, mă leagăn şi-mi dau a mea părere.
­ Frumos răspuns! Ascultă: pe cât mie îmi pare,
De lume, de năravuri ai slabă încercare.
Trebuie să ştii jocul şi dansul ce-ţi lipseşte,
Şi nişte mici petreceri, ce se zic româneşte
Jocuri nevinovate. Nevinovate fie,
Măcar că vini destule din ele pot să fie;
Trebuie să faci pasuri şi complimente bune,
La vorbe serioase când alţii se vor pune,
Să n-asculţi, să spui glume, să scoţi la jucării,
Şi pân-a râde alţii, să râzi tu mai întâi.

Vezi domnişoru-acela care toate le ştie,
Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie,
În chipul de-a o scoate cu graţii prefăcute?
Hainele de pe dânsul sunt la Paris cusute:
Singur ne-ncredinţează. Lorneta atârnată
Este şi mai străină, de-o formă minunată;
Vrea s-o cumpere prinţul, dar ca un om cuminte
Dumnealui o tocmise ceva mai înainte.
Când le-a spus astea toate, o ia la ochi, priveşte
Chiar pe dama aceea cu care-atunci vorbeşte;
I-o dă în nas, se pleacă, şi în sfârşit o lasă,
Zicându-i: Ce lornetă! te-arată mai frumoasă!

Fieşcine cunoaşte ce cap tânărul are;
Dar pentru că dă bine din mâini şi din picioare,
Şi trânteşte la vorbe fără să se gândească,
Am văzut multă lume cu duh să-l socotească;
Iată de ce talente avem noi trebuinţă.

Dar tu care uiţi lesne, duh fără de ştiinţă,
Socoteşti că poţi oare, prin altfel de mijloace,
Arătându-te-n lume vreo figură-a face?
Pretenţia aceasta mi s-ar părea ciudată.

Când pe la nunte, baluri, ne ducem vreodată
(Căci din nenorocire puternica natură
Ne-a unit împreună c-o strânsă legătură),
Râd văzându-te singur, şi într-un colţ deoparte,
Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte,
Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună.
Dacă vreo coconiţă, frumoasă, dulce, bună,
Crezând că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne pofteşte,
Ne ia la joc, greşeala-i îndată şi-o plăteşte;
Rar să se afle damă de mijloc aşa tare,
Ca să n-o fac să cadă la cea dintâi mişcare.
Ăsta îţi e talentul şi darurile toate.

Cât pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai, poate,
E numai o părere: îţi cer şi iertăciune,
Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune.
Adevărat se-ntâmplă să zici pe la soroace
Câte o vorbă-două, care la unii place;
În câte rânduri însă distracţiile tale
Te fac să scoţi cuvinte ce nu ar fi cu cale,
Să superi din greşeală persoane însemnate,
Ba încă câteodată şi dame delicate,
Râzând de-acele două, statornică pereche
Care îşi petrece seara şoptindu-şi la ureche,
De celelalte patru contese ideale,
Umflate de pretenţii şi vrednice de jale,
Pe care dacă prinţul le ia la bal de mână,
Nu mai vorbesc cu nimeni câte o săptămână.
Astăzi râzi de-o pedantă, mâine de-o preţioasă;
Zici de una ajunsă în vârstă cuvioasă
Că atestatul vremii nu va să-l priimească;
Şi de-alta ce iubeşte de cinste să vorbească,
Ce laudă virtutea şi-n veci ţi-o pomeneşte,
Zici că e virtuoasă cât ştim noi evreieşte.

Greşelile acestea îţi fac un urât nume.
Tu ştii ce se întâmplă când se aude-n lume
Că cinevaşi s-apucă defecturi să arate:
Mulţi scot sub al lui nume minciuni nenumărate.
S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare,
Declamând sentimente ce sigur nu le are,
Care la tot ar pune suflarea omenească,
Când cineva cu dânsul ar vrea să o tocmească;
S-a zis ceva de Iancu, de Stan, de Lăurescu;
Cine le-a scos acestea? ­ Le-a scos Alexandrescu.
Făr-a zice nimica, singura ta zâmbire,
De te-i afla de faţă, e o-nvinovăţire.
În zadar te porţi bine şi lauzi câteodată,
Chiar lauda în gură-ţi de satiră e luată.

Aşa, în loc să critici greşelile străine,
În loc să râzi de alţii, mai bine râzi de tine;
Învaţă danţul, vistul şi multe de-alde alea;
Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pral

duhului meu grigore alexandrescu

Poezia debutează cu un dialog dintre eul liric şi o „cuconiţă”, dialog ce are darul de a realiza o punere în scenă a problematicii lirice pe care autorul o valorifică aici, dar, în acelaşi timp, de a sugera opoziţia dintre două moduri de a exista şi de a gândi, unul autentic, al poetului, şi celălalt marcat de falsitate şi de inadecvare la normele adevărului şi ale valorilor autentice: „Trageţi toţi câte o carte: domnule, eşti cu mine. / Şezi mă rog împotrivă, şi vezi de joacă bine. / – Dar ţi-am spus, coconiţă, că eu din întâmplare, / Nici bine, nici nebine nu poci să fac cercare: / Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute, / Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute. / – Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm poate; / Astăzi chiar şi copiii ştiu jocurile toate, / Veacul înaintează; caro; vezi că ţi-e rândul, / Dar ce făcuşi acolo! Unde îţi este gândul? / Când eu am dat pe riga, baţi cu alta mai mare? / Astfel de neştiinţă e lucru de mirare!”.

ilarion argatu

Preot ILARION ARGATU
(1913 - 1999)

Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!