nikita

Nichita Stanescu
"Rugăciunea"

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.



priveste-ma si iarta-ma
si cauta ochiul
ce iti intoarce fata
spre apusul unor lucruri.

priveste-ma si iarta-ma
si cauta inima
si toarna-n abur suflet,
printre duhurile tale.

priveste-ma si iarta-ma
si ridica-ma pe mine
un trup nou ce apasa
si striveste tot ce-i vechi.

priveste-ma si iarta-ma
si ridica un "tine"
un inger alb
ce omoara incer dar sigur cavalerul.

L.R.