horahai

Sali, om de succes: la 10 ani a învăţat afacerile, la 15 ani se însoară, la 16 vrea să fie tată
de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 29 IUNIE 2009

Copiii de xoraxaj (ţigani turci) n-au timp de şcoală, îşi încep cărăuşia din copilărie şi, la majorat, şi-au făcut deja averi

Care a făcut opt clase e intelectualul cartierului; care merge la facultate devine un ciudat

7 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere
Sali, un model pentru ţâncii de pe uliţa sa Fotografii: Ovidiu Micsik

Abia a împlinit cinşpe ani, dar deja e om de succes. A făcut opt clase, la afaceri se pricepe de pe la zece ani, peste trei zile se însoară şi la anul o să fie şi tătic. Are nişte mâini subţirele, de copil, şi nici nu i-a dat mustaţa. Este Sali Ibram, ţigan turc xoraxaj din oraşul Babadag (judeţul Tulcea), model pe uliţă, printre ţânci. Îi mai trebuie o maşină d-aia scumpă, străină, la mâna a doua, să nu-şi facă nevasta de râs. S-o plimbe cu căruţa i-ar crăpa obrazul de ruşine. Aici, mai toţi ţiganii sunt motorizaţi. „Pe viitoarea mea soţie, Bahara, o ştiu de când eram mici, suntem vecini. Şi ea are tot cinşpe ani; a făcut şi ea şcoală destulă, vreo cinci clase... Nunta noastră o să ţină două zile; la noi, la musulmani, obiceiul e să tăiem un viţel şi să punem muzică”, ne spune băiatul.

Ţânci comercianţi dinainte să-şi schimbe dinţii de lapte

Odată i-a trecut prin minte să facă şi liceul, dar mai bine nu, căci oricum, cu alea opt clase ale lui a ajuns deja „intelectualul” uliţei. Dacă s-ar mai duce şi la facultate ar deveni de-a dreptul ciudat şi l-ar renega tot neamul lui de xoraxaj. Lucru normal, căci din vreo 3.400 de ţigani, câţi numără Babadagul, vreo 2.000 sunt analfabeţi. Dar chiar şi aşa, copiii învaţă să numere banii până să-şi schimbe dinţii de lapte. Sali de abia se ridicase pe picioare când a învăţat valoarea banilor. Apoi, când ar fi trebuit să-l trimită la grădiniţă, părinţii îl „instruiau” în arta afacerilor. Reţeta e simplă: te duci la bazarul Europa din Bucureşti, iei covorul cu 300 de lei şi-l vinzi în Moldova, la piaţă, cu 350 de lei. Şi perdelele merg foarte bine, şi ţoalele. Sau, te axezi pe miei şi pe capre. Porci nu, că e păcat - neamul xoraxaj e musulman şi nu mănâncă porc. E la fel, iei mai ieftin, dai mai scump. Dacă ai mână bună, îţi ies 500 de lei pe zi, profit curat. Sau poate să plece în... „Portocalia”. Spania sau Italia nu mai sunt la modă.

Vreo 400 de bărbaţi din ţigănie au emigrat „la Portocalia”. Şi continuă să plece şi acum, în plină criză. Dar ce muncesc ei acolo? Secret. Se întorc cu Jeep-uri şi peste noapte îşi plantează în curte şi-o viluţă.

5.000 de lei, să-ţi cumperi ca slugă o fetiţă de zece ani

„Am avut şase absolvenţi romi de clasa a opta, un adevărat succes. La repartiţia pe licee s-au prezentat numai doi. «Cu ce mergem?», m-au întrebat. «Cu Dacia mea», am răspuns. «Dar noi nu putem să mergem cu Dacia, ne e ruşine», au zis”, povesteşte Maria Iosif, directoare la Şcoala Constantin Brâncoveanu.

Pentru analfabeţi, mediatorii şcolari n-au reuşit să facă mai nimic, că neamul xoraxaj e încăpăţânat al naibii. „Am încercat să-i ajutăm cu şcoala şi cu reconversia profesională, dar nimic. Au zis că ei nu de şcoli au nevoie, ci de drumuri, să nu-şi strice maşinile. Nu ştiu dacă există trei persoane care să fi terminat zece clase. Am încercat aproape totul, dar degeaba, nu putem să-i ajutăm cu forţa”, zice Gabriela Ciobanu, expert la primăria Babadag.

În ţigănie, fata de zece ani e marfa perfectă: i-o vinzi vecinului pe 5.000 de lei, ca roabă, şi ţi-ai scos mâncarea pe un an de zile. Dacă ai mai multe copile, om te-ai făcut.

„Fetele care termină patru clase, gata, pleacă acasă! Familia motivează că, dacă le mai trimite la şcoală, le fură bărbaţii pe drum. Ori le mărită, ori le ţin pentru treburi, să-şi crească fraţii. Aici, cam un sfert dintre copii fac şcoală. În fiecare an ne rugăm de părinţi să-i trimită la cursuri, iar dintre cei pe care încercăm să-i convingem, cam 30% îi şi trimit. Pe 15 septembrie, la deschiderea anului şcolar, vin o grămadă de părinţi şi bunici, buluc, să-şi înscrie copiii. Pe 16 septembrie deja au început să abandoneze. Am avut elev de 24 de ani în clasa întâi; venea la ore numai ca să-şi poată lua permisul de conducere”, se mai plânge directoarea. „În rest, pe adulţii analfabeţi nu-i mai aducem la şcoală nici cu arcanul”, spune Niculina Iosif, de la Partida Romilor Tulcea.

„Angajăm xoraxaj pe leafă de muritor de foame”

„O treime din populaţia oraşului e de etnie romă. Prin anii ‘60 aici erau circa 14 familii de romi, s-au înmulţit extrem de repede. În ritmul ăsta, peste cinci ani ei vor fi majoritari şi noi minoritari. Iar căsătoriile nu le poate număra nimeni; în cinci ani, eu am oficiat numai două căsătorii între romi”, spune primarul din Babadag.

Din zece naşteri, numai trei sunt copii români. Primarul se jură că a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-i civilizeze pe ţiganii lui – i-a chemat la muncă necalificată oferindu-le case în schimb, i-a îmbiat cu joburi la curăţenie, a încercat chiar şi reconversii profesionale. Dar nimic cică nu s-a prins de ei. Oamenii îi spun direct în faţă că n-au timp de nimicuri d-astea pe doi lei; ei sunt foarte ocupaţi cu cărăuşia, muncă grea, dar cinstită, din care câştigă bani frumoşi. 500 - 600 de lei, cât le-ar da primăria pentru o lună de tuns iarba, ei îi scot din negoţ într-o zi sau două.

45 de milioane de euro ca să ne civilizăm romii

Chiar dacă nu prea se văd rezultatele, statul investeşte în romi. Acum doi ani a lansat chiar şi o campanie antidiscriminare prin S.P.E.R, implementată de Secretariatul General al Guvernului (SGG), prin fonduri PHARE. Apoi, o grămadă de bănet a fost alocat de Comisia Europeană şi de Guvernul României prin PHARE 2004-2006. S-au mai implicat SGG şi Ministerul Educaţiei. Cu totul, s-au dat 45 de milioane de euro. Banii au ajuns la primării, la prefecturi, pe la ONG-uri şi prin inspectorate şcolare. Ceva rezultate s-au văzut pe la Constanţa, Timişoara, Gorj, Dolj, Sibiu – unii au primit curent electric, altora li s-au ridicat case, li s-au făcut drumuri sau canalizări.

La Babadag, însă, n-au ajuns prea mulţi bani, însă puţinul care s-a făcut cu banii aceştia a fost mană cerească pentru xoraxaj. Astfel, pentru prima dată, femeile şi-au dus pruncii la vaccinat iar prin PHARE 2005 vreo 47 de „invizibili” şi-au făcut buletine şi 170, certificate de naştere. Dar asta e numai o picătură într-un pahar cu apă. La Babadag, de pildă, fără certificate mai sunt oficial încă 169 de oameni, plus restul, neînregistraţi, pe care nu-i ştie nimeni. Însă aici problema cea fierbinte tot analfabeţii sunt. Pentru a-i trimite la şcoală pe copiii care vor totuşi să înveţe, s-au dat bani prea puţini.

Cătălin vrea să fie doctor, dar nu poate fiindcă n-are certificat de naştere

Cătălin Ciubotaru, 12 ani, ar vrea la şcoală, dar nu are certificat de naştere. I l-a pierdut mama. Locuieşte în Tulcea într-un soi de groapă de gunoi – este un bloc ca alea din ghetouri, dar aruncat în sălbăticie, departe de oraş, pe malul Dunării. Mama e plecată de doi ani în Italia şi de atunci nu s-a mai întors. Cică munceşte intens acolo, dar bani nu trimite. Cătălin stă cu bunica, într-o odaie cu muşte grase. „Ce-ai mâncat ieri la prânz?”. Băiatul crede că glumim. „Prânz? Noi n-avem prânz. Dar aşa, să mă satur, n-am mai mâncat de două zile”. Baie face el singur în Dunăre, că bunica nu-l spală niciodată. Cătălin a crescut numai cu fasole şi cu varză, d-aia a rămas pitic şi scheletic, de nu i-ai da mai mult de opt ani. „Vreau să mă fac doctor, să ajut copiii bolnavi (pune ochii în pământ)... dar dacă aş avea şi eu un certificat de naştere măcar...”.


alina.badalan@gandul.info