luni, 13 iulie 2009
duminică, 12 iulie 2009
de la...
Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscutmanifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!
Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!
Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!
Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!
Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!
Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!
Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!
Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!
Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!
sâmbătă, 11 iulie 2009
scripcaru pe acoperis
Aseara am vazut un film pe care l-am urmarit pana la sfarsit cu zambetul pe buze .
Este vorba de ,,Scripcarul pe acoperis" (Fiddler on the roof ) .
Sholomon Aleichem , personajul principal al acestei poveşti este un evreu simplu, care locuieşte în Rusia pre-revoluţionară şi care este îngrozit de zvonurile care bântuie în lumea evreiască.
Sholomon se confruntă cu problemele vieţii cotidiene.
If I were a rich man (recunoasteti melodia?)
Viaţa de familie urmează cursul firesc, cu petreceri tradiţionale, cu obiceiuri, cu încercări reuşite sau mai puţin reuşite de a-şi căsători fetele, care par tentate de a renunţa la tradiţiile familiei.
Tradition
Fiica cea mai mare, Tzeitel refuză să se căsătorească cu un bărbat bogat , dar cam bătrân.
Lui Sholmon nu-i este pe plac aceasta intorsatura de situatie pentru ca tocmai bause aldamasul cu viitorul ginere :
To life -Le Chaim
insa ii face pe plac fetei sale, punand in final pret de dragostea ei si nu pe bani .
Ginerele sarac vine singur la el s-o ceara de sotie iar Sholomon e intrigat de acest lucru deoarece nu asa era traditia. Insa tot el isi spune:
,,Ada si Eva au avut petitor? Da !(facand semn catre cer ) .Atunci au si ei acelasi ."
Sunrise sunset
La nunta sunt rupte barierele impuse de obiceiurile stravechi, iar barbatii incep sa danseze cu femeile. Mi-a placut si The bottle Dance.
O alta fata a lui Sholomon alege sa urmeze drumul Siberiei deoarece iubitul ei fusese exilat acolo . Tatal se vede iar in situatia in care trebuie sa accepte decizia fetei , fiind pentru el mai importanta fericirea fiicei lui decat durerea pe care o simtea despartindu-se de ea .
Dupa plecarea ei , se uita iar catre cer (caci personajul este intr-o continua comuniune cu Dumnezeu ) si spune: ,,Vezi sa se imbrace gros".
A treia fata , Chava isi gaseste drept sot un tanar de altă religie.Asta da incercare pentru Sholomon care nu putea sa intoarca spatele credintei si neamului.De aceea o reneaga .Cand tinerii casatoriti vin sa-si ia ramas bun ,nu vrea sa le vorbeasca insa fara ca ei sa-l auda ii binecuvanteaza .
Derutat de toate aceste intamplari in care fetele sale isi aleg sotul urmandu-si inima ,personajul ajunge sa se intrebe daca sotia lui il iubeste. Cînd începe dragostea? La prima vedere? Invatam sa iubim cu timpul , ne îndrăgostim şi apoi dragostea scade în intensitate şi ne plictisim unul de altul ?Sau dragostea creste, odata cu trecerea anilor?
Do you love me ?
Dintr-un ordin al tarului satenii sunt stramutati de pe pamantul lor.Si in astfel de momente ,cand unii cer ajutoul lui Dumnezeu -,,Il asteptam pe Mesia de o viata,n-ar fi momentul sa vina acum?"-rabinul le raspunde : ,, Il asteptam in alta parte" .
Si pentru ca in tot filmul , momentele tragice sunt tratate cu haz,chiar si in aceasta situatie cand trebuie sa-si paraseasca satul in care au trait o viata ,ei gasesc puterea de a trece peste el:
,,Si stramosii nostri au fost alungati din multe locuri".,,Poate de aceea purtam mereu ceva pe cap".
Anatevka
De fapt, personajele ironizează şi se autoironizează, luptă împotriva problemelor cu cea mai sigură armă : umorul, făcând haz de cele mai îngrozitoare situaţii.
Scripcarul apare ca un laitmotiv,accentuand astfel de momente.
Scena finala il arata pe Sholomon tragand intr-un car prin noroi agoniseala de o viata . Scripcarul este in spatele lui iar el incuviinteza din cap sa-l urmeze , semn ca nu si-a pierdut optimismul si voia buna.
Un film muzical care a reuşit să facă încasări de 25 de milioane de dolari.
Se spune ca numele filmului este inspirat de tabloul pictorului rus Marc Chagall, scripcarul simbolizand o metafora a supravietuirii prin traditie si voiosie ,intr-o viata plina de incertitudini si instabilitate.
Premii Oscar pentru Cea Mai Bună Ecranizare, Cea Mai Bună Coloană Sonoră şi Cel Mai Bun Sunet 1971, si 9 premii Tony 1965.
Un film pe care pe care il voi pune in colectia mea alaturi de ,,Don Quixote,the man of La Mancha"
Publicat de anielle la 23:01
Etichete: filme preferate
1 comentarii:
Anonim spunea...
impresionant dansul sticlei! ma declar admirator convins al traditiilor diverselor popoare , si evreii sunt un bun exemplu , nestiind prea multe despre ei... de remarcat frumusetea vietii simple ! (similara comunitati amish) dar oare se mai poate trai asa intr-o lume parvenita plina de dorinta de faima si bani?!
personal nu am vazut filmul dar descrierea ta ma duce cu gandul la stramosii daci ce venerau zeul zamolxe si la ideea ca mergeau pana la sacrificiu uman, practici considerate barbare... de discutat!
22 martie 2008 13:35
Trimiteţi un comentariu
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
Utile
* Filarmonica "PAUL CONSTANTINESCU" Ploiesti
* Teatrul "Toma Caragiu" Ploiesti
* Opera Nationala Bucuresti
* Atelier LiterNet
* Jurnal cultural
Dame Joan Sutherland Casta Diva Norma 1960
powered by
Arhivă blog
* ▼ 2009 (71)
o ▼ iulie (4)
+ Englezeasca
+ Perlat
+ De-a joaca
+ Nu sunt dulceata nimanui iar pielea nu-mi miroase...
o ► iunie (6)
+ Darea de seama
+ S-a intors mami din excursie. Cu strachini de Hore...
+ Un concert descoperit intr-un moment cum nu se put...
+ Colorate cu zambet
+ In poiana mea nu canta nici o privighetoare
+ Roz
o ► mai (7)
+ Leapsa literara
+ I am a Daisy What Flower Are You? Le invit ...
+ Noaptea lor, a muzeelor
+ Turneul National " Stradivarius" 2009
+ Mixtura de mai
+ Plumburiu
+ Seara de concert cu iz de trandafiri.Caci asa miro...
o ► aprilie (14)
+ Margele insirate
+ Flori. Si-atat.
+ Hristos a inviat ! N.RIMSKI- KORSAKOV - "...
+ Hai !
+ Griuri
+ Un film si-o intrebare
+ Treispe
+ 9 Prier
+ Rugamintea unui copil suferind
+ Omul de lut canta
+ Dublu D
+ Daca e joi, pastrez obiceiul si pentru acasa
+ De pe-o buna dimineata
o ► martie (19)
+ Cuvant si cuvant
+ Dintr-un weekend trecut (II )
+ Agale prin Ploiestiul meu cel drag
+ Stinge si tu lumina
+ Tremurand de frumusete
+ Ale mele
+ 25 martie
+ Un ghiocel din gradina daruit cu sfiala si prim...
+ Celebrate
+ Avertisment
+ Gand la gand .Dar cum ?
+ Din "Amurg"
+ Dintr-un weekend trecut
+ Astenia, bat-o vina !
+ Primavara
+ Transparent
+ Raman de moda veche
+ Pe foarte scurt
+ 2 martie
o ► februarie (12)
o ► ianuarie (9)
* ► 2008 (188)
o ► decembrie (16)
o ► noiembrie (18)
o ► octombrie (19)
o ► septembrie (12)
o ► august (11)
o ► iulie (8)
o ► iunie (14)
o ► mai (20)
o ► aprilie (3)
o ► martie (18)
o ► februarie (34)
o ► ianuarie (15)
* ► 2007 (123)
o ► decembrie (29)
o ► noiembrie (24)
o ► octombrie (39)
o ► septembrie (20)
o ► august (5)
o ► iulie (6)
"Muzica e un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare mai inainte" .
Nichita Stanescu
Pareri
On Jul 11 anielle commented on englezeasca: “Mariana, bine ai venit si te mai astept.”
On Jul 11 anielle commented on englezeasca: “Binee, Cristian. Las' ca pregatesc una grea :P.Glumesc.Nu-i nici o suparare. Spor la treaba!”
On Jul 11 anielle commented on englezeasca: “Gina, stii care-i frumusetea lepselor de pe blog? Nu-i nici o graba! Asa ca "take your…”
On Jul 11 Mariana commented on englezeasca: “Frumoase versuri...Mi-au amintit de Otilia Cazimir..şi de Magda Isanos...Un ,,copil" mare, o…”
On Jul 11 Cristian Lisandru commented on englezeasca: “Rog gazda să nu se supere pe mine, fiindcă în această perioadă sunt un pic prins cu tot felul de…”
Add this widget to your blog
Meloterapie
Meloterapie
Un fel de imparteala
* Mezzo Classic (49)
* peregrinari (41)
* preferinte muzicale (24)
* DRG (23)
* eu cu mine (23)
* personal (22)
* august (19)
* anoste si nu chiar (18)
* daca e joi e filarmonica (18)
* I'm a workaholic (16)
* friends (16)
* de zile mari (14)
* poz(n)e (14)
* primavara fara soare (13)
* micile mari bucurii (12)
* lepse (11)
* filme preferate (10)
* amazing Romania (9)
* de-ale mele (9)
* entertainment (9)
* dedicatii (7)
* un nou capitol (7)
* Beethoven (5)
* asta-s eu si sunt voinica (5)
* teatru (5)
* Ploiestiul meu cel drag (3)
* concursuri (3)
* de ce -uri (3)
* mere verzi (3)
* NY singers (2)
* wake up song (2)
* filme preferate; (1)
Pe aici bantui
*
CRISTIAN LISANDRU
Panglica Moebius
Cu 9 ore în urmă
*
mutuo fulcimur
gençler(îm)birliğat
Cu 9 ore în urmă
*
INCERTITUDINI
seara ploioasa
Cu 13 ore în urmă
*
About my life, my love and my dreams
Din nou pe aratura
Cu 16 ore în urmă
*
Filonous
Cum ţi-am promis, cum mi-ai propus...
Cu 20 ore în urmă
*
PERSPECTIVE CRESTINE
De-ale lui Samuel Goldwyn
Cu 22 ore în urmă
*
Mixul de Cultura
Muzică: Suzanne Vega – Neo-folk american de calitate
Cu 22 ore în urmă
*
Daca vrem sa schimbam ceva,sa incepem cu noi!
Actiunea
Cu 1 zi în urmă
*
Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Dor de tine...
Cu 1 zi în urmă
*
fazedemai
povestiri străineze
Cu 1 zi în urmă
*
My coffee cups...
Ce mă vindecă... ?
Cu 2 zile în urmă
*
Despre muzica si muzicieni
Partituri gratuite: My Classical Sheet Music Library
Cu 3 zile în urmă
*
vivir para contarla
si totusi, ’politist, adjectiv’
Cu 3 zile în urmă
*
Ultimele filme vazute de DANEZIA
Ziua 3
Cu 4 zile în urmă
*
Traiesc In Ploiesti Blog
Ne jucăm şi învăţăm la muzeu!
Cu 5 zile în urmă
*
Din invalmaseala gandurilor mele...
Floarea
Cu 6 zile în urmă
*
jurnalul d-lui eddie
Diana Krall - Look Of Love
Cu 6 zile în urmă
*
Dictando
Jean Fouquet - Fecioara din Melun
Cu 1 săptămână în urmă
*
Suntem Ingeri
NY Street Fashion
Cu 1 săptămână în urmă
*
Monoloage
2
Cu 4 săptămâni în urmă
*
SOFTCRATE
povesti de pacalit copilul
Cu 2 luni în urmă
*
EGO
O saptamana de vacanta
Cu 2 luni în urmă
*
Ioan Mihai Cochinescu
Despre mine
Fotografia mea
anielle
Vizualizaţi profilul meu complet
Rugaciunea Sfintului Francisc din Assisi:
„Doamne, fa ca din mainile mele sa se vada lumea Ta,
Si acolo unde este gelozie lasa-ma sa pun Dragostea,
Acolo unde este ura lasa-ma sa pun Iertarea,
Acolo unde este cearta lasa-ma sa pun Unitatea,
Acolo unde sint erezii lasa-ma sa pun Adevarul,
Acolo unde este indoiala lasa-ma sa pun Credinta,
Acolo unde este disperare lasa-ma sa pun Speranta,
Acolo unde este intuneric lasa-ma sa pun Lumina,
Acolo unde este suparare lasa-ma sa pun Bucurie.
Ajuta-mi, Doamne,
Nu atat sa caut mingaiere, cit sa mingai pe altii,
Nu atat sa caut intelegere, cit sa-i inteleg pe altii,
Nu atat sa caut iubire, cit sa iubesc.
Pentru ca cel care da, acela si primeste,
Cel care se uita pe sine, acela se si regaseste,
Cel care iarta este si el iertat,
Cel ce moare, acela se naste in viata vesnica.
Ajuta-mi, Doamne,
Fa ca din miinile mele sa se vada lumea Ta“
Site Meter
Este vorba de ,,Scripcarul pe acoperis" (Fiddler on the roof ) .
Sholomon Aleichem , personajul principal al acestei poveşti este un evreu simplu, care locuieşte în Rusia pre-revoluţionară şi care este îngrozit de zvonurile care bântuie în lumea evreiască.
Sholomon se confruntă cu problemele vieţii cotidiene.
If I were a rich man (recunoasteti melodia?)
Viaţa de familie urmează cursul firesc, cu petreceri tradiţionale, cu obiceiuri, cu încercări reuşite sau mai puţin reuşite de a-şi căsători fetele, care par tentate de a renunţa la tradiţiile familiei.
Tradition
Fiica cea mai mare, Tzeitel refuză să se căsătorească cu un bărbat bogat , dar cam bătrân.
Lui Sholmon nu-i este pe plac aceasta intorsatura de situatie pentru ca tocmai bause aldamasul cu viitorul ginere :
To life -Le Chaim
insa ii face pe plac fetei sale, punand in final pret de dragostea ei si nu pe bani .
Ginerele sarac vine singur la el s-o ceara de sotie iar Sholomon e intrigat de acest lucru deoarece nu asa era traditia. Insa tot el isi spune:
,,Ada si Eva au avut petitor? Da !(facand semn catre cer ) .Atunci au si ei acelasi ."
Sunrise sunset
La nunta sunt rupte barierele impuse de obiceiurile stravechi, iar barbatii incep sa danseze cu femeile. Mi-a placut si The bottle Dance.
O alta fata a lui Sholomon alege sa urmeze drumul Siberiei deoarece iubitul ei fusese exilat acolo . Tatal se vede iar in situatia in care trebuie sa accepte decizia fetei , fiind pentru el mai importanta fericirea fiicei lui decat durerea pe care o simtea despartindu-se de ea .
Dupa plecarea ei , se uita iar catre cer (caci personajul este intr-o continua comuniune cu Dumnezeu ) si spune: ,,Vezi sa se imbrace gros".
A treia fata , Chava isi gaseste drept sot un tanar de altă religie.Asta da incercare pentru Sholomon care nu putea sa intoarca spatele credintei si neamului.De aceea o reneaga .Cand tinerii casatoriti vin sa-si ia ramas bun ,nu vrea sa le vorbeasca insa fara ca ei sa-l auda ii binecuvanteaza .
Derutat de toate aceste intamplari in care fetele sale isi aleg sotul urmandu-si inima ,personajul ajunge sa se intrebe daca sotia lui il iubeste. Cînd începe dragostea? La prima vedere? Invatam sa iubim cu timpul , ne îndrăgostim şi apoi dragostea scade în intensitate şi ne plictisim unul de altul ?Sau dragostea creste, odata cu trecerea anilor?
Do you love me ?
Dintr-un ordin al tarului satenii sunt stramutati de pe pamantul lor.Si in astfel de momente ,cand unii cer ajutoul lui Dumnezeu -,,Il asteptam pe Mesia de o viata,n-ar fi momentul sa vina acum?"-rabinul le raspunde : ,, Il asteptam in alta parte" .
Si pentru ca in tot filmul , momentele tragice sunt tratate cu haz,chiar si in aceasta situatie cand trebuie sa-si paraseasca satul in care au trait o viata ,ei gasesc puterea de a trece peste el:
,,Si stramosii nostri au fost alungati din multe locuri".,,Poate de aceea purtam mereu ceva pe cap".
Anatevka
De fapt, personajele ironizează şi se autoironizează, luptă împotriva problemelor cu cea mai sigură armă : umorul, făcând haz de cele mai îngrozitoare situaţii.
Scripcarul apare ca un laitmotiv,accentuand astfel de momente.
Scena finala il arata pe Sholomon tragand intr-un car prin noroi agoniseala de o viata . Scripcarul este in spatele lui iar el incuviinteza din cap sa-l urmeze , semn ca nu si-a pierdut optimismul si voia buna.
Un film muzical care a reuşit să facă încasări de 25 de milioane de dolari.
Se spune ca numele filmului este inspirat de tabloul pictorului rus Marc Chagall, scripcarul simbolizand o metafora a supravietuirii prin traditie si voiosie ,intr-o viata plina de incertitudini si instabilitate.
Premii Oscar pentru Cea Mai Bună Ecranizare, Cea Mai Bună Coloană Sonoră şi Cel Mai Bun Sunet 1971, si 9 premii Tony 1965.
Un film pe care pe care il voi pune in colectia mea alaturi de ,,Don Quixote,the man of La Mancha"
Publicat de anielle la 23:01
Etichete: filme preferate
1 comentarii:
Anonim spunea...
impresionant dansul sticlei! ma declar admirator convins al traditiilor diverselor popoare , si evreii sunt un bun exemplu , nestiind prea multe despre ei... de remarcat frumusetea vietii simple ! (similara comunitati amish) dar oare se mai poate trai asa intr-o lume parvenita plina de dorinta de faima si bani?!
personal nu am vazut filmul dar descrierea ta ma duce cu gandul la stramosii daci ce venerau zeul zamolxe si la ideea ca mergeau pana la sacrificiu uman, practici considerate barbare... de discutat!
22 martie 2008 13:35
Trimiteţi un comentariu
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
Utile
* Filarmonica "PAUL CONSTANTINESCU" Ploiesti
* Teatrul "Toma Caragiu" Ploiesti
* Opera Nationala Bucuresti
* Atelier LiterNet
* Jurnal cultural
Dame Joan Sutherland Casta Diva Norma 1960
powered by
Arhivă blog
* ▼ 2009 (71)
o ▼ iulie (4)
+ Englezeasca
+ Perlat
+ De-a joaca
+ Nu sunt dulceata nimanui iar pielea nu-mi miroase...
o ► iunie (6)
+ Darea de seama
+ S-a intors mami din excursie. Cu strachini de Hore...
+ Un concert descoperit intr-un moment cum nu se put...
+ Colorate cu zambet
+ In poiana mea nu canta nici o privighetoare
+ Roz
o ► mai (7)
+ Leapsa literara
+ I am a Daisy What Flower Are You? Le invit ...
+ Noaptea lor, a muzeelor
+ Turneul National " Stradivarius" 2009
+ Mixtura de mai
+ Plumburiu
+ Seara de concert cu iz de trandafiri.Caci asa miro...
o ► aprilie (14)
+ Margele insirate
+ Flori. Si-atat.
+ Hristos a inviat ! N.RIMSKI- KORSAKOV - "...
+ Hai !
+ Griuri
+ Un film si-o intrebare
+ Treispe
+ 9 Prier
+ Rugamintea unui copil suferind
+ Omul de lut canta
+ Dublu D
+ Daca e joi, pastrez obiceiul si pentru acasa
+ De pe-o buna dimineata
o ► martie (19)
+ Cuvant si cuvant
+ Dintr-un weekend trecut (II )
+ Agale prin Ploiestiul meu cel drag
+ Stinge si tu lumina
+ Tremurand de frumusete
+ Ale mele
+ 25 martie
+ Un ghiocel din gradina daruit cu sfiala si prim...
+ Celebrate
+ Avertisment
+ Gand la gand .Dar cum ?
+ Din "Amurg"
+ Dintr-un weekend trecut
+ Astenia, bat-o vina !
+ Primavara
+ Transparent
+ Raman de moda veche
+ Pe foarte scurt
+ 2 martie
o ► februarie (12)
o ► ianuarie (9)
* ► 2008 (188)
o ► decembrie (16)
o ► noiembrie (18)
o ► octombrie (19)
o ► septembrie (12)
o ► august (11)
o ► iulie (8)
o ► iunie (14)
o ► mai (20)
o ► aprilie (3)
o ► martie (18)
o ► februarie (34)
o ► ianuarie (15)
* ► 2007 (123)
o ► decembrie (29)
o ► noiembrie (24)
o ► octombrie (39)
o ► septembrie (20)
o ► august (5)
o ► iulie (6)
"Muzica e un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare mai inainte" .
Nichita Stanescu
Pareri
On Jul 11 anielle commented on englezeasca: “Mariana, bine ai venit si te mai astept.”
On Jul 11 anielle commented on englezeasca: “Binee, Cristian. Las' ca pregatesc una grea :P.Glumesc.Nu-i nici o suparare. Spor la treaba!”
On Jul 11 anielle commented on englezeasca: “Gina, stii care-i frumusetea lepselor de pe blog? Nu-i nici o graba! Asa ca "take your…”
On Jul 11 Mariana commented on englezeasca: “Frumoase versuri...Mi-au amintit de Otilia Cazimir..şi de Magda Isanos...Un ,,copil" mare, o…”
On Jul 11 Cristian Lisandru commented on englezeasca: “Rog gazda să nu se supere pe mine, fiindcă în această perioadă sunt un pic prins cu tot felul de…”
Add this widget to your blog
Meloterapie
Meloterapie
Un fel de imparteala
* Mezzo Classic (49)
* peregrinari (41)
* preferinte muzicale (24)
* DRG (23)
* eu cu mine (23)
* personal (22)
* august (19)
* anoste si nu chiar (18)
* daca e joi e filarmonica (18)
* I'm a workaholic (16)
* friends (16)
* de zile mari (14)
* poz(n)e (14)
* primavara fara soare (13)
* micile mari bucurii (12)
* lepse (11)
* filme preferate (10)
* amazing Romania (9)
* de-ale mele (9)
* entertainment (9)
* dedicatii (7)
* un nou capitol (7)
* Beethoven (5)
* asta-s eu si sunt voinica (5)
* teatru (5)
* Ploiestiul meu cel drag (3)
* concursuri (3)
* de ce -uri (3)
* mere verzi (3)
* NY singers (2)
* wake up song (2)
* filme preferate; (1)
Pe aici bantui
*
CRISTIAN LISANDRU
Panglica Moebius
Cu 9 ore în urmă
*
mutuo fulcimur
gençler(îm)birliğat
Cu 9 ore în urmă
*
INCERTITUDINI
seara ploioasa
Cu 13 ore în urmă
*
About my life, my love and my dreams
Din nou pe aratura
Cu 16 ore în urmă
*
Filonous
Cum ţi-am promis, cum mi-ai propus...
Cu 20 ore în urmă
*
PERSPECTIVE CRESTINE
De-ale lui Samuel Goldwyn
Cu 22 ore în urmă
*
Mixul de Cultura
Muzică: Suzanne Vega – Neo-folk american de calitate
Cu 22 ore în urmă
*
Daca vrem sa schimbam ceva,sa incepem cu noi!
Actiunea
Cu 1 zi în urmă
*
Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Dor de tine...
Cu 1 zi în urmă
*
fazedemai
povestiri străineze
Cu 1 zi în urmă
*
My coffee cups...
Ce mă vindecă... ?
Cu 2 zile în urmă
*
Despre muzica si muzicieni
Partituri gratuite: My Classical Sheet Music Library
Cu 3 zile în urmă
*
vivir para contarla
si totusi, ’politist, adjectiv’
Cu 3 zile în urmă
*
Ultimele filme vazute de DANEZIA
Ziua 3
Cu 4 zile în urmă
*
Traiesc In Ploiesti Blog
Ne jucăm şi învăţăm la muzeu!
Cu 5 zile în urmă
*
Din invalmaseala gandurilor mele...
Floarea
Cu 6 zile în urmă
*
jurnalul d-lui eddie
Diana Krall - Look Of Love
Cu 6 zile în urmă
*
Dictando
Jean Fouquet - Fecioara din Melun
Cu 1 săptămână în urmă
*
Suntem Ingeri
NY Street Fashion
Cu 1 săptămână în urmă
*
Monoloage
2
Cu 4 săptămâni în urmă
*
SOFTCRATE
povesti de pacalit copilul
Cu 2 luni în urmă
*
EGO
O saptamana de vacanta
Cu 2 luni în urmă
*
Ioan Mihai Cochinescu
Despre mine
Fotografia mea
anielle
Vizualizaţi profilul meu complet
Rugaciunea Sfintului Francisc din Assisi:
„Doamne, fa ca din mainile mele sa se vada lumea Ta,
Si acolo unde este gelozie lasa-ma sa pun Dragostea,
Acolo unde este ura lasa-ma sa pun Iertarea,
Acolo unde este cearta lasa-ma sa pun Unitatea,
Acolo unde sint erezii lasa-ma sa pun Adevarul,
Acolo unde este indoiala lasa-ma sa pun Credinta,
Acolo unde este disperare lasa-ma sa pun Speranta,
Acolo unde este intuneric lasa-ma sa pun Lumina,
Acolo unde este suparare lasa-ma sa pun Bucurie.
Ajuta-mi, Doamne,
Nu atat sa caut mingaiere, cit sa mingai pe altii,
Nu atat sa caut intelegere, cit sa-i inteleg pe altii,
Nu atat sa caut iubire, cit sa iubesc.
Pentru ca cel care da, acela si primeste,
Cel care se uita pe sine, acela se si regaseste,
Cel care iarta este si el iertat,
Cel ce moare, acela se naste in viata vesnica.
Ajuta-mi, Doamne,
Fa ca din miinile mele sa se vada lumea Ta“
Site Meter
vineri, 3 iulie 2009
horahai
Sali, om de succes: la 10 ani a învăţat afacerile, la 15 ani se însoară, la 16 vrea să fie tată
de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 29 IUNIE 2009
Copiii de xoraxaj (ţigani turci) n-au timp de şcoală, îşi încep cărăuşia din copilărie şi, la majorat, şi-au făcut deja averi
Care a făcut opt clase e intelectualul cartierului; care merge la facultate devine un ciudat
7 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere
Sali, un model pentru ţâncii de pe uliţa sa Fotografii: Ovidiu Micsik
Abia a împlinit cinşpe ani, dar deja e om de succes. A făcut opt clase, la afaceri se pricepe de pe la zece ani, peste trei zile se însoară şi la anul o să fie şi tătic. Are nişte mâini subţirele, de copil, şi nici nu i-a dat mustaţa. Este Sali Ibram, ţigan turc xoraxaj din oraşul Babadag (judeţul Tulcea), model pe uliţă, printre ţânci. Îi mai trebuie o maşină d-aia scumpă, străină, la mâna a doua, să nu-şi facă nevasta de râs. S-o plimbe cu căruţa i-ar crăpa obrazul de ruşine. Aici, mai toţi ţiganii sunt motorizaţi. „Pe viitoarea mea soţie, Bahara, o ştiu de când eram mici, suntem vecini. Şi ea are tot cinşpe ani; a făcut şi ea şcoală destulă, vreo cinci clase... Nunta noastră o să ţină două zile; la noi, la musulmani, obiceiul e să tăiem un viţel şi să punem muzică”, ne spune băiatul.
Ţânci comercianţi dinainte să-şi schimbe dinţii de lapte
Odată i-a trecut prin minte să facă şi liceul, dar mai bine nu, căci oricum, cu alea opt clase ale lui a ajuns deja „intelectualul” uliţei. Dacă s-ar mai duce şi la facultate ar deveni de-a dreptul ciudat şi l-ar renega tot neamul lui de xoraxaj. Lucru normal, căci din vreo 3.400 de ţigani, câţi numără Babadagul, vreo 2.000 sunt analfabeţi. Dar chiar şi aşa, copiii învaţă să numere banii până să-şi schimbe dinţii de lapte. Sali de abia se ridicase pe picioare când a învăţat valoarea banilor. Apoi, când ar fi trebuit să-l trimită la grădiniţă, părinţii îl „instruiau” în arta afacerilor. Reţeta e simplă: te duci la bazarul Europa din Bucureşti, iei covorul cu 300 de lei şi-l vinzi în Moldova, la piaţă, cu 350 de lei. Şi perdelele merg foarte bine, şi ţoalele. Sau, te axezi pe miei şi pe capre. Porci nu, că e păcat - neamul xoraxaj e musulman şi nu mănâncă porc. E la fel, iei mai ieftin, dai mai scump. Dacă ai mână bună, îţi ies 500 de lei pe zi, profit curat. Sau poate să plece în... „Portocalia”. Spania sau Italia nu mai sunt la modă.
Vreo 400 de bărbaţi din ţigănie au emigrat „la Portocalia”. Şi continuă să plece şi acum, în plină criză. Dar ce muncesc ei acolo? Secret. Se întorc cu Jeep-uri şi peste noapte îşi plantează în curte şi-o viluţă.
5.000 de lei, să-ţi cumperi ca slugă o fetiţă de zece ani
„Am avut şase absolvenţi romi de clasa a opta, un adevărat succes. La repartiţia pe licee s-au prezentat numai doi. «Cu ce mergem?», m-au întrebat. «Cu Dacia mea», am răspuns. «Dar noi nu putem să mergem cu Dacia, ne e ruşine», au zis”, povesteşte Maria Iosif, directoare la Şcoala Constantin Brâncoveanu.
Pentru analfabeţi, mediatorii şcolari n-au reuşit să facă mai nimic, că neamul xoraxaj e încăpăţânat al naibii. „Am încercat să-i ajutăm cu şcoala şi cu reconversia profesională, dar nimic. Au zis că ei nu de şcoli au nevoie, ci de drumuri, să nu-şi strice maşinile. Nu ştiu dacă există trei persoane care să fi terminat zece clase. Am încercat aproape totul, dar degeaba, nu putem să-i ajutăm cu forţa”, zice Gabriela Ciobanu, expert la primăria Babadag.
În ţigănie, fata de zece ani e marfa perfectă: i-o vinzi vecinului pe 5.000 de lei, ca roabă, şi ţi-ai scos mâncarea pe un an de zile. Dacă ai mai multe copile, om te-ai făcut.
„Fetele care termină patru clase, gata, pleacă acasă! Familia motivează că, dacă le mai trimite la şcoală, le fură bărbaţii pe drum. Ori le mărită, ori le ţin pentru treburi, să-şi crească fraţii. Aici, cam un sfert dintre copii fac şcoală. În fiecare an ne rugăm de părinţi să-i trimită la cursuri, iar dintre cei pe care încercăm să-i convingem, cam 30% îi şi trimit. Pe 15 septembrie, la deschiderea anului şcolar, vin o grămadă de părinţi şi bunici, buluc, să-şi înscrie copiii. Pe 16 septembrie deja au început să abandoneze. Am avut elev de 24 de ani în clasa întâi; venea la ore numai ca să-şi poată lua permisul de conducere”, se mai plânge directoarea. „În rest, pe adulţii analfabeţi nu-i mai aducem la şcoală nici cu arcanul”, spune Niculina Iosif, de la Partida Romilor Tulcea.
„Angajăm xoraxaj pe leafă de muritor de foame”
„O treime din populaţia oraşului e de etnie romă. Prin anii ‘60 aici erau circa 14 familii de romi, s-au înmulţit extrem de repede. În ritmul ăsta, peste cinci ani ei vor fi majoritari şi noi minoritari. Iar căsătoriile nu le poate număra nimeni; în cinci ani, eu am oficiat numai două căsătorii între romi”, spune primarul din Babadag.
Din zece naşteri, numai trei sunt copii români. Primarul se jură că a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-i civilizeze pe ţiganii lui – i-a chemat la muncă necalificată oferindu-le case în schimb, i-a îmbiat cu joburi la curăţenie, a încercat chiar şi reconversii profesionale. Dar nimic cică nu s-a prins de ei. Oamenii îi spun direct în faţă că n-au timp de nimicuri d-astea pe doi lei; ei sunt foarte ocupaţi cu cărăuşia, muncă grea, dar cinstită, din care câştigă bani frumoşi. 500 - 600 de lei, cât le-ar da primăria pentru o lună de tuns iarba, ei îi scot din negoţ într-o zi sau două.
45 de milioane de euro ca să ne civilizăm romii
Chiar dacă nu prea se văd rezultatele, statul investeşte în romi. Acum doi ani a lansat chiar şi o campanie antidiscriminare prin S.P.E.R, implementată de Secretariatul General al Guvernului (SGG), prin fonduri PHARE. Apoi, o grămadă de bănet a fost alocat de Comisia Europeană şi de Guvernul României prin PHARE 2004-2006. S-au mai implicat SGG şi Ministerul Educaţiei. Cu totul, s-au dat 45 de milioane de euro. Banii au ajuns la primării, la prefecturi, pe la ONG-uri şi prin inspectorate şcolare. Ceva rezultate s-au văzut pe la Constanţa, Timişoara, Gorj, Dolj, Sibiu – unii au primit curent electric, altora li s-au ridicat case, li s-au făcut drumuri sau canalizări.
La Babadag, însă, n-au ajuns prea mulţi bani, însă puţinul care s-a făcut cu banii aceştia a fost mană cerească pentru xoraxaj. Astfel, pentru prima dată, femeile şi-au dus pruncii la vaccinat iar prin PHARE 2005 vreo 47 de „invizibili” şi-au făcut buletine şi 170, certificate de naştere. Dar asta e numai o picătură într-un pahar cu apă. La Babadag, de pildă, fără certificate mai sunt oficial încă 169 de oameni, plus restul, neînregistraţi, pe care nu-i ştie nimeni. Însă aici problema cea fierbinte tot analfabeţii sunt. Pentru a-i trimite la şcoală pe copiii care vor totuşi să înveţe, s-au dat bani prea puţini.
Cătălin vrea să fie doctor, dar nu poate fiindcă n-are certificat de naştere
Cătălin Ciubotaru, 12 ani, ar vrea la şcoală, dar nu are certificat de naştere. I l-a pierdut mama. Locuieşte în Tulcea într-un soi de groapă de gunoi – este un bloc ca alea din ghetouri, dar aruncat în sălbăticie, departe de oraş, pe malul Dunării. Mama e plecată de doi ani în Italia şi de atunci nu s-a mai întors. Cică munceşte intens acolo, dar bani nu trimite. Cătălin stă cu bunica, într-o odaie cu muşte grase. „Ce-ai mâncat ieri la prânz?”. Băiatul crede că glumim. „Prânz? Noi n-avem prânz. Dar aşa, să mă satur, n-am mai mâncat de două zile”. Baie face el singur în Dunăre, că bunica nu-l spală niciodată. Cătălin a crescut numai cu fasole şi cu varză, d-aia a rămas pitic şi scheletic, de nu i-ai da mai mult de opt ani. „Vreau să mă fac doctor, să ajut copiii bolnavi (pune ochii în pământ)... dar dacă aş avea şi eu un certificat de naştere măcar...”.
alina.badalan@gandul.info
de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 29 IUNIE 2009
Copiii de xoraxaj (ţigani turci) n-au timp de şcoală, îşi încep cărăuşia din copilărie şi, la majorat, şi-au făcut deja averi
Care a făcut opt clase e intelectualul cartierului; care merge la facultate devine un ciudat
7 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere
Sali, un model pentru ţâncii de pe uliţa sa Fotografii: Ovidiu Micsik
Abia a împlinit cinşpe ani, dar deja e om de succes. A făcut opt clase, la afaceri se pricepe de pe la zece ani, peste trei zile se însoară şi la anul o să fie şi tătic. Are nişte mâini subţirele, de copil, şi nici nu i-a dat mustaţa. Este Sali Ibram, ţigan turc xoraxaj din oraşul Babadag (judeţul Tulcea), model pe uliţă, printre ţânci. Îi mai trebuie o maşină d-aia scumpă, străină, la mâna a doua, să nu-şi facă nevasta de râs. S-o plimbe cu căruţa i-ar crăpa obrazul de ruşine. Aici, mai toţi ţiganii sunt motorizaţi. „Pe viitoarea mea soţie, Bahara, o ştiu de când eram mici, suntem vecini. Şi ea are tot cinşpe ani; a făcut şi ea şcoală destulă, vreo cinci clase... Nunta noastră o să ţină două zile; la noi, la musulmani, obiceiul e să tăiem un viţel şi să punem muzică”, ne spune băiatul.
Ţânci comercianţi dinainte să-şi schimbe dinţii de lapte
Odată i-a trecut prin minte să facă şi liceul, dar mai bine nu, căci oricum, cu alea opt clase ale lui a ajuns deja „intelectualul” uliţei. Dacă s-ar mai duce şi la facultate ar deveni de-a dreptul ciudat şi l-ar renega tot neamul lui de xoraxaj. Lucru normal, căci din vreo 3.400 de ţigani, câţi numără Babadagul, vreo 2.000 sunt analfabeţi. Dar chiar şi aşa, copiii învaţă să numere banii până să-şi schimbe dinţii de lapte. Sali de abia se ridicase pe picioare când a învăţat valoarea banilor. Apoi, când ar fi trebuit să-l trimită la grădiniţă, părinţii îl „instruiau” în arta afacerilor. Reţeta e simplă: te duci la bazarul Europa din Bucureşti, iei covorul cu 300 de lei şi-l vinzi în Moldova, la piaţă, cu 350 de lei. Şi perdelele merg foarte bine, şi ţoalele. Sau, te axezi pe miei şi pe capre. Porci nu, că e păcat - neamul xoraxaj e musulman şi nu mănâncă porc. E la fel, iei mai ieftin, dai mai scump. Dacă ai mână bună, îţi ies 500 de lei pe zi, profit curat. Sau poate să plece în... „Portocalia”. Spania sau Italia nu mai sunt la modă.
Vreo 400 de bărbaţi din ţigănie au emigrat „la Portocalia”. Şi continuă să plece şi acum, în plină criză. Dar ce muncesc ei acolo? Secret. Se întorc cu Jeep-uri şi peste noapte îşi plantează în curte şi-o viluţă.
5.000 de lei, să-ţi cumperi ca slugă o fetiţă de zece ani
„Am avut şase absolvenţi romi de clasa a opta, un adevărat succes. La repartiţia pe licee s-au prezentat numai doi. «Cu ce mergem?», m-au întrebat. «Cu Dacia mea», am răspuns. «Dar noi nu putem să mergem cu Dacia, ne e ruşine», au zis”, povesteşte Maria Iosif, directoare la Şcoala Constantin Brâncoveanu.
Pentru analfabeţi, mediatorii şcolari n-au reuşit să facă mai nimic, că neamul xoraxaj e încăpăţânat al naibii. „Am încercat să-i ajutăm cu şcoala şi cu reconversia profesională, dar nimic. Au zis că ei nu de şcoli au nevoie, ci de drumuri, să nu-şi strice maşinile. Nu ştiu dacă există trei persoane care să fi terminat zece clase. Am încercat aproape totul, dar degeaba, nu putem să-i ajutăm cu forţa”, zice Gabriela Ciobanu, expert la primăria Babadag.
În ţigănie, fata de zece ani e marfa perfectă: i-o vinzi vecinului pe 5.000 de lei, ca roabă, şi ţi-ai scos mâncarea pe un an de zile. Dacă ai mai multe copile, om te-ai făcut.
„Fetele care termină patru clase, gata, pleacă acasă! Familia motivează că, dacă le mai trimite la şcoală, le fură bărbaţii pe drum. Ori le mărită, ori le ţin pentru treburi, să-şi crească fraţii. Aici, cam un sfert dintre copii fac şcoală. În fiecare an ne rugăm de părinţi să-i trimită la cursuri, iar dintre cei pe care încercăm să-i convingem, cam 30% îi şi trimit. Pe 15 septembrie, la deschiderea anului şcolar, vin o grămadă de părinţi şi bunici, buluc, să-şi înscrie copiii. Pe 16 septembrie deja au început să abandoneze. Am avut elev de 24 de ani în clasa întâi; venea la ore numai ca să-şi poată lua permisul de conducere”, se mai plânge directoarea. „În rest, pe adulţii analfabeţi nu-i mai aducem la şcoală nici cu arcanul”, spune Niculina Iosif, de la Partida Romilor Tulcea.
„Angajăm xoraxaj pe leafă de muritor de foame”
„O treime din populaţia oraşului e de etnie romă. Prin anii ‘60 aici erau circa 14 familii de romi, s-au înmulţit extrem de repede. În ritmul ăsta, peste cinci ani ei vor fi majoritari şi noi minoritari. Iar căsătoriile nu le poate număra nimeni; în cinci ani, eu am oficiat numai două căsătorii între romi”, spune primarul din Babadag.
Din zece naşteri, numai trei sunt copii români. Primarul se jură că a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-i civilizeze pe ţiganii lui – i-a chemat la muncă necalificată oferindu-le case în schimb, i-a îmbiat cu joburi la curăţenie, a încercat chiar şi reconversii profesionale. Dar nimic cică nu s-a prins de ei. Oamenii îi spun direct în faţă că n-au timp de nimicuri d-astea pe doi lei; ei sunt foarte ocupaţi cu cărăuşia, muncă grea, dar cinstită, din care câştigă bani frumoşi. 500 - 600 de lei, cât le-ar da primăria pentru o lună de tuns iarba, ei îi scot din negoţ într-o zi sau două.
45 de milioane de euro ca să ne civilizăm romii
Chiar dacă nu prea se văd rezultatele, statul investeşte în romi. Acum doi ani a lansat chiar şi o campanie antidiscriminare prin S.P.E.R, implementată de Secretariatul General al Guvernului (SGG), prin fonduri PHARE. Apoi, o grămadă de bănet a fost alocat de Comisia Europeană şi de Guvernul României prin PHARE 2004-2006. S-au mai implicat SGG şi Ministerul Educaţiei. Cu totul, s-au dat 45 de milioane de euro. Banii au ajuns la primării, la prefecturi, pe la ONG-uri şi prin inspectorate şcolare. Ceva rezultate s-au văzut pe la Constanţa, Timişoara, Gorj, Dolj, Sibiu – unii au primit curent electric, altora li s-au ridicat case, li s-au făcut drumuri sau canalizări.
La Babadag, însă, n-au ajuns prea mulţi bani, însă puţinul care s-a făcut cu banii aceştia a fost mană cerească pentru xoraxaj. Astfel, pentru prima dată, femeile şi-au dus pruncii la vaccinat iar prin PHARE 2005 vreo 47 de „invizibili” şi-au făcut buletine şi 170, certificate de naştere. Dar asta e numai o picătură într-un pahar cu apă. La Babadag, de pildă, fără certificate mai sunt oficial încă 169 de oameni, plus restul, neînregistraţi, pe care nu-i ştie nimeni. Însă aici problema cea fierbinte tot analfabeţii sunt. Pentru a-i trimite la şcoală pe copiii care vor totuşi să înveţe, s-au dat bani prea puţini.
Cătălin vrea să fie doctor, dar nu poate fiindcă n-are certificat de naştere
Cătălin Ciubotaru, 12 ani, ar vrea la şcoală, dar nu are certificat de naştere. I l-a pierdut mama. Locuieşte în Tulcea într-un soi de groapă de gunoi – este un bloc ca alea din ghetouri, dar aruncat în sălbăticie, departe de oraş, pe malul Dunării. Mama e plecată de doi ani în Italia şi de atunci nu s-a mai întors. Cică munceşte intens acolo, dar bani nu trimite. Cătălin stă cu bunica, într-o odaie cu muşte grase. „Ce-ai mâncat ieri la prânz?”. Băiatul crede că glumim. „Prânz? Noi n-avem prânz. Dar aşa, să mă satur, n-am mai mâncat de două zile”. Baie face el singur în Dunăre, că bunica nu-l spală niciodată. Cătălin a crescut numai cu fasole şi cu varză, d-aia a rămas pitic şi scheletic, de nu i-ai da mai mult de opt ani. „Vreau să mă fac doctor, să ajut copiii bolnavi (pune ochii în pământ)... dar dacă aş avea şi eu un certificat de naştere măcar...”.
alina.badalan@gandul.info
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
