Dragostea este un amestec chimic de hormoni
de Carmen Kulcsar in data de 16 Februarie, 2010 - 18:45
Un amestec chimic de hormoni ne face să iubim
Cercetătorii au reuşit să explice de ce se declanşează furtuna emoţională când suntem îndrăgostiţi. Rezultatul nu este pe gustul celor romantici.
"Stiinţific, în fiecare zi ştim mai multe despre iubire”, a declarat pentru ziarul El Mundo, Luis Rojas Marcos, un psihiatru spaniol care locuieşte la New York şi care în urma unui studiu a explicat că : "declanşarea fenomenului se produce independent de voinţa individului, iar că marile pasiuni sunt doar accelerarea acestui proces chimic care implică cinci hormoni, adrenalina, dopamina, serotonina, oxitocina şi vasopresina".
Marcos a explicat ce se ascunde în spatele sentimentului şi a specificat că : "dragostea este un cocktail de hormoni, care pune în funcţiune trei regiuni specifice ale creierului şi care acţionează pe rând, în trei etape, dorinţă, atracţie şi dragoste şi sunt responsabile pentru evoluţia în timp a reacţiilor mentale".
În conformitate cu datele furnizate de expert prima fază a iubirii este ghidată de o segregare de hormoni sexuali, estrogen şi testosteron, care fac persoana îndrăgostită să simtă senzaţii emoţionale şi să evolueze către producerea de adrenalină, care accelerează inima creşte pulsul provoacă uscăciunea gurii şi transpiraţia mâinilor.
Într-o a doua etapă (de atracţie) este pusă în joc producerea dopaminei, substanţă produsă de corpul nostru în situaţii de plăcute, cum ar fi sexul, ciocolata sau masajul. Când producerea acestor hormoni este la cote maxime se poate spune că funcţionăm normal, iar dincolo de trăirea senzaţiilor intervine nivelul de percepţie şi educaţia fiecărui subiect. Vasopresia este o rezultantă a acestui amestec hormonal care declanşează pasiunea.
Psihiatrul a precizat că: "declansarea acestor reacţii sunt dependente de energia pe care partenerul o dezvoltă involuntar, dar continuitatea şi producţia perpetuă depinde de mentalul fiecărei personale Este firesc ca persoanele romantice să fie dezamagite de descoperire dar, rezultatul nu schimbă nimic".
miercuri, 31 martie 2010
timpul se scurge
timpul se scurge prin noi
sau noi ne scurgem prin timp
timpul se scurge prin noi
in tacere , lasand doar urme
in suflet, in amintiri, in priviri.
timpul ne sapa urme de riduri
fiecare zi trecuta ne taie o urma
pe fata, pe inima, pe ganduri
nenumarate riduri
timpul se scurge cu noi
odata cu intreaga lume
ce pluteste intr-un ocean
de tacere.
timpul se scurge tacand
prin milioane de oameni.
sau noi ne scurgem prin timp
timpul se scurge prin noi
in tacere , lasand doar urme
in suflet, in amintiri, in priviri.
timpul ne sapa urme de riduri
fiecare zi trecuta ne taie o urma
pe fata, pe inima, pe ganduri
nenumarate riduri
timpul se scurge cu noi
odata cu intreaga lume
ce pluteste intr-un ocean
de tacere.
timpul se scurge tacand
prin milioane de oameni.
duminică, 28 martie 2010
timpul
tic-tac
tactic
timpul se scurge
cu pauze.
credem noi ca-l mai lungim
un pic.
tic , intr-o zi,
tac intr-o noapte.
dar el curge mai departe
cand ceara lumanarilor s-a dus
timpul s-a scurs
si viata noastra
s-a dus?
tactic
timpul se scurge
cu pauze.
credem noi ca-l mai lungim
un pic.
tic , intr-o zi,
tac intr-o noapte.
dar el curge mai departe
cand ceara lumanarilor s-a dus
timpul s-a scurs
si viata noastra
s-a dus?
sâmbătă, 27 martie 2010
nikita
Nichita Stănescu Viata mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.
Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.
Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.
Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.
Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.
vineri, 26 martie 2010
de ce
ce de deceuri intra in viata noastra
dece oare?
ne intrebam in fiecare dimineata
ce va fi maine, ce va fi poimaine
cine a fost
cine nu mai e
unde s-au dus toti cei care
au trecut prin viata ta
ca un abur, ca un fum
de parca n-ar fi fost
niciodata
dece oare?
ne intrebam in fiecare dimineata
ce va fi maine, ce va fi poimaine
cine a fost
cine nu mai e
unde s-au dus toti cei care
au trecut prin viata ta
ca un abur, ca un fum
de parca n-ar fi fost
niciodata
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
